FREITAS RANGEL v. PORTUGAL
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
FREITAS RANGEL v. PORTUGAL (CtEDO, 2017)
Comunicat la 29 noiembrie 2017 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 78873/13 Emídio Arnaldo FREITAS RANGEL împotriva Portugaliei depusă la 5 decembrie 2013 OBIECTUL CAUZĂRII Reclamantul a murit la 13 august 2014. La 9 septembrie 2015 moștenitorii săi, dna A.R. și dna C.R. (foii săi), au exprimat dorința de a continua cererea în fața Curții în locul său. Cererea se referă la condamnarea penală a reclamantului pentru infracțiune adresată unei persoane juridice ( ofensia a Pessoa colectiva ) din cauza declarațiilor formulate de el în legătură cu Asociația Sindicatului de Judecători ( Associação Sindical de Juízes ) și Sindicatul de Procurori Publice ( Sindicato dos Magistrados do Ministério Público ) în cursul unei sesiuni organizate de Comitetul Parlamentar Etică, Societate și Cultură (Commissão Parlamentar de Ética, Sociedade e Cultura ) în care a fost auzit pe tema libertății de exprimare în Portugalia, având în vedere experiența sa de jurnalist în Portugalia. La 7 mai 2012, Curtea Penală de la Lisabona a condamnat reclamantul pentru două infracțiuni împotriva unei persoane juridice, l-a condamnat să plătească o amendă de 6.000,00 euro (EUR) și l-a ordonat să plătească EUR 50.000.00 plus dobânzi în ceea ce privește prejudiciile morale ale Asociației Sindicatului Judicilor și pentru a plăti 50.000.00 EUR plus dobânzi în ceea ce privește prejudiciile morale ale Sindicatului Sindicatului Procurătorilor Publici. După recurs, Curtea de Apel de la Lisabona, cu o hotărâre din 22 noiembrie 2012, a scăzut suma prejudiciilor morale care urmează să fie plătită asociației sindicale a judecătorilor și a sindicatului de procurori publice la 10.000,00 EUR pentru fiecare dintre acestea. În urma apelului asociației sindicale de judecători și al sindicatului de procurori publice, prin hotărârea din 5 iunie 2013, notificată reclamantului la 10 iunie 2013, Curtea Supremă de Justiție a crescut sumele prejudiciilor morale care urmează să fie plătite la 25 000,00 EUR fiecăruia dintre cele două sindicate. Reclamantul plânge că condamnarea și pedeapsa penală constituie o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare, astfel cum este garantat de art. 10 din Convenție. A existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare, în special a dreptului său de a transmite informații și idei, în contravenție cu art. 10 din Convenție? A fost această interferență prevăzută de lege și necesară în temeiul articolului 10 § 2?