- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 30 noiembrie 2017
- Stat pârât
- RUS
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Mikryukov și alții împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA III CAUZA DE MIKRYUKOV ȘI ALȚII v. RUSSIA (Documentul nr. 11930/11 și altele 7 – a se vedea lista anexată JUDGMENT STRASBOURG 30 noiembrie 2017 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Mikryukov și alții v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Luis López Guerra, președinte, Dmitry Dedov, Jolien Schukking, judecători și Liv Tigerstedt, secretar adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 9 noiembrie 2017, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat.
Cerințele au fost comunicate guvernului rusesc („Guvernului”). FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții s-au plâns de faptul că instanța internă nu și-a asigurat participarea la audieri în procedura civilă la care au fost părți. II. Cererea GOVERNULUI de a încheia cererile în temeiul articolului 37 § 1 din convenție Guvernul a prezentat declarații unilaterale privind toate aceste cazuri care nu au oferit o bază suficientă pentru a constata că respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în convenție nu impune Curtea să continue examinarea cazului (art. 37 § 1 în amendă). Curtea respinge cererea Guvernului de a elimina cererile și va continua, în consecință, examinarea cauzelor (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, § 75, CEDO 2003 VI).
III. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 DE CONVENȚIE Reclamanții au plâns că dreptul lor la o audiere echitabilă a fost încălcat din cauza nerespectării în mod corespunzător și în timp util a instanțelor interne de notificare a audierilor în cadrul procedurii civile la care erau părți. „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” Curtea remarcă că principiile generale privind dreptul de a prezenta în mod eficient cazul în fața instanței și de a se bucura de egalitatea de arme cu partea opusă, astfel cum sunt garantate de art. 6 din Convenția, au fost exprimate în o serie de hotărâri anterioare (a se vedea, printre multe alte autorități, Steel și Morris c. Regatul Unit, nr. 68416/01, §§ 59-60, CEDH 2005-II).
Reclamanții au susținut că nu au primit citațiile și/sau nu au fost informate în timp util de data și locul audierii în cazul lor. Curtea reiterează că instanțele interne trebuie să facă eforturi rezonabile pentru a convoca părțile la o audiere (a se vedea Kolegovy c. Rusia , nr. 15226/05, § 42, 1 martie 2012, și Babunidze c. Rusia (dec.), nr. 3040/03, 15 Mai 2007). Litiganții trebuie, de asemenea, să ia măsuri adecvate pentru a asigura primirea efectivă a corespondenței, instanța internă le poate trimite (a se vedea Perihan și Mezopotamya Basın Yayın A.Ș.
Turcia , nr. 21377/03, § 38, 21 ianuarie 2014; Boyko v. Ucraina (dec.), nr. 17382/04, 23 octombrie 2007; și Darnay v. Ungaria , nr. 36524/97, Decizia Comisiei din 16 aprilie 1998). În plus, Curtea a remarcat că lipsa sau deficiența motivelor din hotărârile interne în ceea ce privește dovezile de primire a convocărilor de către reclamanți, precum și faptul că instanța internă nu a evaluat necesitatea de a suspenda audierea până la notificarea corectă a reclamanților sau de a învăța asupra naturii cererilor lor juridice care ar fi putut face ca prezența reclamanților să fie nejustificată ex post facto în procesul Curții, deoarece nu poate avea loc instanțele naționale care au avut dovezi în fața lor (a se vedea Gankin și alții c. Rusia , nr. 2430/06 și altele 3 , §§ 41-42, 31 mai 2016 10. În cazul principal al Gankin și alții c. Rusia, citat mai sus, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiunile similare cu cele din acest caz.
11. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate și lipsește orice dovadă de notificare adecvată a reclamanților, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument capabil de a-l convinge să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea constată că prin procedura de examinare a meritelor cazurilor reclamanților fără a încerca să afle dacă au fost sau ar fi trebuit să fie cel puțin conștienți de data și ora audițiilor și, dacă nu ar fi trebuit, dacă au fost suspendate audițiile, instanțele interne au privat reclamanții de posibilitatea de a-și prezenta cazurile în mod eficient și nu au fost obligați să respecte principiul procesului echitabil consacrat în art. 6 din Convenție.
12. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție. IV. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 13. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltelor Părți contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 14. Legea, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat. 15. Curtea consideră că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
cererea guvernului de a elimina cererile din listă; declară cererile admisibile; declară că aceste cereri dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție privind nedreptatea procedurii civile; deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 30 noiembrie 2017, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.
Liv Tigerstedt Luis López Guerra Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor care prezintă plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (în absența aplicantului de la procedura civilă) Nr. cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Naturii litigiului Data audierii în primă instanță Curtea de apel Data audierii Curții Sumele acordate morale daune și costuri și cheltuielile per reclamant /holdhold (în euro) [1] 11930/11 02/02/2011 Yevgeniy Yevgenyevich Mikryukov 04/10/1989 litigiu privind scutirile sociale 30/06/2010 Curtea de district Kiriovskiy din Rostov-na-Donu 16/08/2010 Curtea Regională Rostov 1.500 21081/11 14/03/2011 Pavel Boriovich Rapoport 25/09/1943 Acțiunea civilă împotriva judecătorilor judecători - compensarea pentru aplicarea nejustificată a unei alte hotărâri judecătorești 22/06/2011 Kalininskiy Curtea de District a Novosibirsk 26/07/2011 Novosibirsk Curtea Regională 1.500 43178/11 10/06/2011 Casa Olga Pavlovna Starodubtseva 28/01/1961 Natalya Yuryevna Drozd 25/01/1982 Valeriy Nikitovich Starodubtsev 25/04/1956 litigiu privat privind proprietatea unei parcele terestre 27/12/2010 Curtea de district Efremovskiy din regiunea Tula 17/03/2011 Curtea Regională Tula 1.500 73971/11 10/11/2011 Mariya Konstantinovna Khaydukova 07/04/1963 prejudiciu moral pentru întreprinderea ilegală să nu părăsească 11/08/2011
Curtea de district Tsentralnyy din Volgograd 21/09/2011 Curtea Regională Volgograd 1.500 9159/12 22/01/2012 Irina Viktorovna Mezhentseva 26/03/1979 litigiu de expulzie 26/04/2011 Curtea de district Meshchanskiy din Moscova 12/10/2011 Curtea de oraș Moscova 1.500 21641/12 24/03/2012 Lyudmila Abbasovna Ponyagina 17/05/1947 prejudiciu moral pentru neapărare a reclamantului cu un certificat care o intenționează la alocații suplimentare în conformitate cu hotărârea instanței 2007 09/12/2011 Rubtsovsk Curtea de oraș din regiunea Altay 22/02/2012 Curtea regională Altay 1.500 23796/12 29/03/2012 Sala Vladimirovna Sedova 19/01/1960 dispută privind proprietatea partajată 11/05/2011 Curtea de district Tushinskiy din Moscova 30/09/2011 Curtea de oraș Moscova 1.500 24614/12 02/04/2012 Vladislav Rifkatovich Fassakhov 25/02/1971 prejudiciu moral pentru refuzul ilegal de angajare a reclamantului Curtea de district Vasileostrovskii din Saint-Petersburg 16/05/2012 Curtea de oraș Saint-Petersburg 1.500 [1] În plus, orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți.
THIRD SECTION
CASE OF MIKRYUKOV AND OTHERS v. RUSSIA (Application nos. 11930/11 and 7 others – see appended list ) JUDGMENT STRASBOURG 30 November 2017 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Mikryukov and Others v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Luis López Guerra, President, Dmitry Dedov, Jolien Schukking, judges, and Liv Tigerstedt, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 9 November 2017, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.
The applications were communicated to the Russian Government (“the Government”). THE FACTS
The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.
The applicants complained of the domestic courts’ failure to ensure their participation in hearings in the civil proceedings to which they were parties. THE LAW I.
JOINDER OF THE APPLICATIONS
5. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment. II. THE GOVERNMENT’S REQUEST TO STRIKE OUT THE APPLICATIONS UNDER ARTICLE 37 § 1 OF THE CONVENTION
The Government submitted unilateral declaration in respect of all of these cases which did not offer a sufficient basis for finding that respect for human rights as defined in the Convention does not require the Court to continue its examination of the case (Article 37 § 1 in fine). The Court rejects the Government’s request to strike the applications out and will accordingly pursue its examination of the cases (see Tahsin Acar v. Turkey (preliminary objections) [GC], no. 26307/95, § 75, ECHR 2003 ‑ VI). III.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE
6 § 1 OF THE CONVENTION
7. The applicants complained that their right to a fair hearing had been breached on account of the domestic courts’ failure to properly and timely notify them of hearings in the civil proceedings to which they were parties. They relied on Article 6 § 1 of the Convention, which reads as follows: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...”
The Court observes that the general principles regarding the right to present one’s case effectively before the court and to enjoy equality of arms with the opposing side, as guaranteed by Article 6 of the Convention, have been stated in a number of its previous judgments (see, among many other authorities, Steel and Morris v. the United Kingdom , no. 68416/01, §§ 59-60, ECHR 2005-II).
The applicants alleged that they had not received the summonses and/or were not informed in due time of the date and place of hearings in their cases. The Court reiterates that domestic courts must make reasonable efforts to summon the parties to a hearing (see Kolegovy v. Russia , no. 15226/05, § 42, 1 March 2012, and Babunidze v. Russia (dec.), no. 3040/03, 15 May 2007). Litigants must also take appropriate measures to ensure effective receipt of correspondence the domestic courts may send them (see Perihan and Mezopotamya Basın Yayın A.Ș. v. Turkey , no. 21377/03, § 38, 21 January 2014; Boyko v. Ukraine (dec.), no. 17382/04, 23 October 2007; and Darnay v. Hungary , no. 36524/97, Commission decision of 16 April 1998). Moreover, the Court has noted that a lack or deficiency of reasons in domestic decisions as regards the proof of receipt of summonses by the applicants, as well as the domestic courts’ failure to assess the necessity to adjourn hearings pending the applicants’ proper notification or to delve on the nature of their legal claims which could have rendered the applicants’ presence unnecessary cannot be made up ex post facto in the Court proceedings, for it cannot take the place of the national courts which had the evidence before them (see Gankin and Others v. Russia , nos. 2430/06 and 3 others, §§ 41-42, 31 May 2016 ).
In the leading case of Gankin and Others v. Russia, cited above, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.
Having examined all the material submitted to it and lacking any evidence of proper notification of the applicants, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court finds that by proceeding to consider the merits of the applicants’ cases without attempting to ascertain whether they had been or should have been at least aware of the date and time of the hearings, and, if they had not, whether the hearings should have been adjourned, the domestic courts deprived the applicants of the opportunity to present their cases effectively and fell short of their obligation to respect the principle of fair trial enshrined in Article 6 of the Convention.
These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 6 § 1 of the Convention. IV.
APPLICATION OF ARTICLE
41 OF THE CONVENTION
13. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law, the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, 1. Decides to join the applications; 2. Rejects the Government’s request to strike the applications out of the list; 3. Declares the applications admissible; 4. Holds that these applications disclose a breach of Article 6 § 1 of the Convention concerning the unfairness of the civil proceedings; 5. Holds (a) that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 30 November 2017, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Liv Tigerstedt Luis López Guerra Acting Deputy Registrar President APPENDIX List of applications raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention (applicant’s absence from civil proceedings) No. Application no. Date of introduction Applicant name Date of birth Nature of the dispute First-instance hearing date Court Appeal hearing date Court Amount awarded non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant /household (in euros) [1] 11930/11 02/02/2011 Yevgeniy Yevgenyevich Mikryukov 04/10/1989 social allowances dispute 30/06/2010 Kiriovskiy District Court of Rostov-na-Donu 16/08/2010 Rostov Regional Court 1,500 21081/11 14/03/2011 Pavel Borisovich Rapoport 25/09/1943 civil actions against court bailiffs - compensation for undue enforcement of another court ruling 22/06/2011 Kalininskiy District Court of Novosibirsk 26/07/2011 Novosibirsk Regional Court 1,500 43178/11 10/06/2011 Household Olga Pavlovna Starodubtseva 28/01/1961 Natalya Yuryevna Drozd 25/01/1982 Valeriy Nikitovich Starodubtsev 25/04/1956 private dispute concerning ownership of a land plot 27/12/2010 Efremovskiy District Court of the Tula Region 17/03/2011 Tula Regional Court 1,500 73971/11 10/11/2011 Mariya Konstantinovna Khaydukova 07/04/1963 non-pecuniary damages for unlawful undertaking not to leave 11/08/2011 Tsentralnyy District Court of Volgograd 21/09/2011 Volgograd Regional Court 1,500 9159/12 22/01/2012 Irina Viktorovna Mezhentseva 26/03/1979 eviction dispute 26/04/2011 Meshchanskiy District Court of Moscow 12/10/2011 Moscow City Court 1,500 21641/12 24/03/2012 Lyudmila Abbasovna Ponyagina 17/05/1947 non-pecuniary damages for failure to provide the applicant with a certificate entitling her to extra allowances pursuant to a court ruling of 2007 09/12/2011 Rubtsovsk Town Court of the Altay Region 22/02/2012 Altay Regional Court 1,500 23796/12 29/03/2012 Alla Vladimirovna Sedova 19/01/1960 shared property dispute 11/05/2011 Tushinskiy District Court of Moscow 30/09/2011 Moscow City Court 1,500 24614/12 02/04/2012 Vladislav Rifkatovich Fassakhov 25/02/1971 non-pecuniary damages for illegal refusal to employ the applicant 02/02/2012 Vasileostrovskiy District Court of Saint-Petersburg 16/05/2012 Saint-Petersburg City Court 1,500 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicants.