- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 30 noiembrie 2017
- Stat pârât
- RUS
- Articole
- Articolul 1, Articolul 6, Articolul 13, Articolul 1 din Protocolul 1
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Încălcare — Articolul 1 din Protocolul 1
- Încălcare — Articolul 13
Legler și Maryin împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE LEGLER ȘI MARYIN v. RUSSIA (Aplicații nos. 724/06 și 38416/09 JUGEMENT Strasburg 30 noiembrie 2017 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Legler și Maryin v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Luis López Guerra, Președinte, Dmitry Dedov, Jolien Schukking, judecători, și Liv Tigerstedt, secretar adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 9 noiembrie 2017, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat.
Cerințele au fost comunicate guvernului rusesc („Guvernului”). FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții s-au plâns de neexecutarea sau întârziarea executării deciziilor interne adoptate împotriva întreprinderilor unitare (GUP-uri, MUP-uri) și de lipsa oricărei soluții eficace în legislația internă. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 ȘI A ARTICOLUL 13 AL CONVENȚIEII ȘI A ARTICOLUL 1 AL PROTOCOLULUI nr. 1 LA CONVENȚIE Reclamanții se plângeau de neexecuția sau întârzierea executării deciziilor interne în favoarea lor și de lipsa oricărui remediu eficace în dreptul intern.
1 din Protocolul nr. 1, care se citește după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional.
Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Pentru a determina problema responsabilității statului pentru datoriile întreprinderilor unitare de stat sau municipală, Curtea trebuie să examineze dacă și modul în care amplângurile competențe de control prevăzute în dreptul intern au fost efectiv exercitate de autoritățile din acest caz (a se vedea Liseytseva și Maslov, nos. 39483/05 și 40527/10, §§ 20406, 9 octombrie 2014). Liseytseva și Maslov (ibid., §§ 208-19) din punctul de vedere al funcțiilor întreprinderilor debitoare și gradul de control efectiv exercitat de autoritățile asupra activităților societăților.
Curtea constată că, ca și în hotărârea principală, întreprinderile debitoare în cazurile instantanee nu au beneficiat de suficientă independență instituțională și operațională față de autoritățile, iar statul trebuie să fie responsabil în temeiul Convenției pentru datoriile de judecată datorate reclamanților de către întreprinderi. Curtea reiterează că executarea unei hotărâri din partea oricărei instanțe trebuie considerată o parte integrantă a unei „audieri” în sensul articolului 6. Se referă, de asemenea, la jurisprudența sa privind neexecuția sau întârziarea executării hotărârilor interne finale (a se vedea Hornsby c. Grecia , nr. 18357/91, § 40, Raporturi de hotărâri și hotărâri 1997 II).
Prin urmare, Curtea consideră că decizia din prezentele cereri a ordonat adoptarea unor măsuri specifice (a se vedea tabelul adăugat pentru detaliile ordonanțelor judecătorești). Prin urmare, Curtea consideră că deciziile în cauză constituie „posesiuni” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea Liseytseva și Maslov, citate mai sus, § 224, cu alte referințe). 10. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, autoritățile nu au desfășurat toate eforturile necesare pentru aplicarea pe deplin și în timp util a hotărârilor în favoarea reclamanților.
11. Curtea constată în continuare că reclamanții nu au dispus un remediu eficace în ceea ce privește aceste plângeri. 12. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și art. 13 din Convenție. III. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DE CONVENȚIE 13. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 14. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special Voronkov c. Rusia, nr. 39678/03, §§ 68-69, 30 iulie 2015), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul anexat.
15. Curtea consideră că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Declară că cererile sunt admisibile; declară că aceste cereri dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție, a articolului 1 din Protocolul nr. 1 și a articolului 13 din Convenție privind neexecuția sau aplicarea întârziere a deciziilor interne luate împotriva întreprinderilor unitare (GUP, MUP); deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.
Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 30 noiembrie 2017, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.
Liv Tigerstedt Luis López Guerra Președintele adjunct al Registrului interimar Apendice Lista cererilor depunând plângeri în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 13 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 (neexercitare sau întârziere a executării deciziilor interne furnizate împotriva întreprinderilor unitare (GUP, MUP) și lipsa oricărui remediu eficace în dreptul intern) nr. Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Denumirea reprezentativă și locația Hotărârea internă relevantă Data de începere a perioadei de neexecuție Data de încheiere a perioadei de neexecuție Durata procedurii de executare Ordinea internă (în euro) Sumele acordate pentru prejudiciu material per reclamant (în euro) Sumele acordate pentru daune și cheltuieli morale pentru reclamant (în euro) [1] 724/06 20/12/2005 Sergey Yurievich LEGLER 26/11/1976 Sintin Artem Vyacheslavovich Omsk Leninskiy Court of Omsk, 31/03/2005 11/04/2005 Așteptând peste 12 ani și 5 luni și 28 zile 14,315 Compensare monetară în loc de a furniza un apartament, GUP "Omskoe oblastnoe dorozhhno ekspluatacionnoe predpriyatie avtomobilnyh dorog "Omskavtodor", activitate de bază: întreținere și renovare a drumurilor 14,315 2.000 38416/09 18/05/2009 Nikolay Nikolayevich MARYIN 04/10/1946 Justiție a Pacei a celui de-al treilea circuit judiciar al Novyi Urengoi,
22/07/2002 Justiție a Pacei a 2-lea Circuit judiciar al Novyi Urengoi, 02/03/2005 27/01/2003 13/03/2005 Așteptând mai mult de 14 ani, 8 luni, 12 zile în așteptarea Mai mult de 12 ani, 6 luni, 26 zile 25,502 (Decizii impuse parțial 104,000 RUB) Salariile, FGUP "Urengoiskoe teritorialnoe dorozhno-stroitelnoe upravlenie", activitate de bază: construcție și întreținere a drumurilor în principal în scopuri militare 22,654 2.000 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamanților.
THIRD SECTION
CASE OF LEGLER AND MARYIN v. RUSSIA (Applications nos. 724/06 and 38416/09 ) JUDGMENT STRASBOURG 30 November 2017 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Legler and Maryin v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Luis López Guerra, President, Dmitry Dedov, Jolien Schukking, judges, and Liv Tigerstedt, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 9 November 2017, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.
The applications were communicated to the Russian Government (“the Government”). THE FACTS
The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.
The applicants complained of the non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions given against unitary enterprises (GUPs, MUPs) and of the lack of any effective remedy in domestic law. THE LAW I.
JOINDER OF THE APPLICATIONS
5. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment. II.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE
6 § 1 AND ARTICLE
13 OF THE CONVENTION AND OF ARTICLE
1 OF PROTOCOL No.
1 TO THE CONVENTION
6. The applicants complained of the non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions given in their favour and of the lack of any effective remedy in domestic law. They relied, expressly or in substance, on Article 6 § 1 and Article 13 of the Convention and on Article 1 of Protocol No. 1, which read as follows: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...” Article 13 “Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.” Article 1 of Protocol No. 1 “Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions.
No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law. The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”
In order to determine the issue of State responsibility for the debts of State or municipal unitary enterprises the Court must examine whether and how the extensive powers of control provided for in domestic law were actually exercised by the authorities in the present case (see Liseytseva and Maslov, nos. 39483/05 and 40527/10, §§ 204-06, 9 October 2014). The present cases are similar to Liseytseva and Maslov (ibid., §§ 208-19) from the standpoint of the debtor enterprises’ functions and the degree of actual control exercised by the authorities over the companies’ activities. The Court finds that, as in the leading judgment, the debtor enterprises in the instant cases did not enjoy sufficient institutional and operational independence from the authorities, and the State is to be held responsible under the Convention for the judgment debts owed to the applicants by the enterprises.
The Court reiterates that the execution of a judgment given by any court must be regarded as an integral part of a “hearing” for the purposes of Article 6. It also refers to its case-law concerning the non-enforcement or delayed enforcement of final domestic judgments (see Hornsby v. Greece , no. 18357/91, § 40, Reports of Judgments and Decisions 1997 ‑ II).
The Court further notes that the decisions in the present applications ordered specific action to be taken (see the appended table for details of court orders). The Court therefore considers that the decisions in question constitute “possessions” within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention (see Liseytseva and Maslov, cited above, § 224, with further references).
Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the authorities did not deploy all necessary efforts to enforce fully and in due time the decisions in the applicants’ favour.
The Court further notes that the applicants did not have at their disposal an effective remedy in respect of these complaints.
These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 6 § 1 of the Convention, Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention and Article 13 of the Convention. III.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
13. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Voronkov v. Russia, no. 39678/03, §§ 68-69, 30 July 2015), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, 1. Decides to join the applications; 2. Declares the applications admissible; 3. Holds that these applications disclose a breach of Article 6 § 1 of the Convention, Article 1 of Protocol No. 1 and Article 13 of the Convention concerning the non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions given against unitary enterprises (GUPs, MUPs); 4. Holds (a) that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 30 November 2017, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Liv Tigerstedt Luis López Guerra Acting Deputy Registrar President APPENDIX List of applications raising complaints under Article 6 § 1 and Article 13 of the Convention and Article 1 of the Protocol No. 1 (non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions given against unitary enterprises (GUPs, MUPs) and lack of any effective remedy in domestic law) No. Application no. Date of introduction Applicant name Date of birth Representative name and location Relevant domestic decision Start date of non-enforcement period End date of non-enforcement period Length of enforcement proceedings Domestic order (in euros) Amount awarded for pecuniary damage per applicant (in euros) Amount awarded for non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant (in euros) [1] 724/06 20/12/2005 Sergey Yuryevich LEGLER 26/11/1976 Syntin Artem Vyacheslavovich Omsk Leninskiy District Court of Omsk, 31/03/2005 11/04/2005 Pending More than 12 years and 5 months and 28 days 14,315 Monetary compensation instead of providing an apartment, GUP "Omskoe oblastnoe dorozhno ‑ ekspluatacionnoe predpriyatie avtomobilnyh dorog "Omskavtodor"", core activity: maintenance and renovation of roads 14,315 2,000 38416/09 18/05/2009 Nikolay Nikolayevich MARYIN 04/10/1946 Justice of the Peace of the 3rd Judicial Circuit of Novyi Urengoi, 22/07/2002 Justice of the Peace of the 2d Judicial Circuit of Novyi Urengoi, 02/03/2005 27/01/2003 13/03/2005 Pending More than 14 years, 8 months, 12 days Pending More than 12 years, 6 months, 26 days 25,502 (Decisions partly enforced 104,000 RUB) Salary arrears, FGUP "Urengoiskoe territorialnoe dorozhno-stroitelnoe upravlenie", core activity: construction and maintenance of roads primarily for military purposes 22,654 2,000 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicants.