CtEDO 04.12.2017 AI

ÖĞRETEN c. TURQUIE et 1 autre affaire

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
04.12.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
ÖĞRETEN c. TURQUIE et 1 autre affaire (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

Comunicată la 4 decembrie 2017

Cererile nr. 42201/17 și 42212/17

Tunca İlker ÖĞRETEN împotriva Turciei

și Mahir KANAAT împotriva Turciei

introduse la 15 mai 2017

Reclamantul din cererea nr. 42201/17, dl Tunca İlker Öğreten („primul reclamant”), este un resortisant turc născut în 1981 și deținut în Istanbul. Reclamantul din cererea nr. 42212/17, dl Mahir Kanaat („al doilea reclamant”), este un resortisant turc născut în 1978 și deținut în Istanbul. Aceștia sunt reprezentați în fața Curții de av. S. Kalan Güvercin și av. A.D. Ceylan, avocați în Istanbul.

Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează.

Reclamanții sunt jurnaliști. Înainte de arestarea lor, primul reclamant lucra pentru www.diken.com.tr, un portal de actualitate pe Internet, iar al doilea reclamant lucra pentru cotidianul național Birgün. Aceștia sunt cunoscuți pentru punctele lor de vedere critice privind politicile guvernului în funcție.

La o dată neprecizată în 2016, un grup denumit „RedHack” a anunțat că deține e-mailurile personale ale ministrului turc al Energiei, dl Berat Albayrak, care este, de asemenea, ginerele președintelui Republicii dl Recep Tayyip Erdoğan. În decembrie 2016, site-ul Wikileaks a publicat peste 50 000 de e-mailuri prezentate ca fiind trimise de la adresa ministrului în cauză, acoperind o perioadă cuprinsă între 2000 și 2016. Reclamanții au publicat o parte din aceste e-mailuri în organele de presă unde lucrau.

La o dată necunoscută, parchetul din Istanbul a inițiat o anchetă penală privind aceste fapte.

La 24 decembrie 2016, al 12-lea judecător de pace din Istanbul a ordonat aplicarea măsurii de restricționare a accesului la dosarul anchetei al suspecților și al avocaților lor.

La 25 decembrie 2016, ofițerii de poliție din Istanbul au efectuat percheziții la domiciliile reclamanților și au confiscat materialele lor informatice. Persoanele în cauză, suspectate de apartenență la o organizație teroristă, au fost plasate în arestul poliției.

La 16 ianuarie 2017, reclamanții, însoțiți de avocații lor, au fost interogați de poliția din Istanbul în principal cu privire la piratarea e-mailurilor ministrului Energiei. Reclamanții au declarat că erau jurnaliști și că nu aveau nicio legătură cu organizații teroriste.

La 17 ianuarie 2017, reclamanții au fost interogați de procurorul Republicii din Istanbul. Persoanele în cauză au reiterat conținutul depozițiilor lor făcute la postul de poliție.

În aceeași zi, procurorul Republicii din Istanbul a cerut judecătorului de pace competent să plaseze reclamanții în arest preventiv. Conform procurorului Republicii, primul reclamant era suspectat că deține, într-o manieră ilegală, date personale ale altora și de apartenență la DHKP/C (Partidul revoluționar de eliberare a poporului/Frontul, o organizație ilegală armată). Acesta preciza astfel că primul reclamant lucrase anterior la cotidianul național Taraf. În ochii procurorului, acest ziar era un organ de publicație al Organizației teroriste gulenistă/structura de Stat paralelă („FETÖ/PDY”). În ceea ce privește al doilea reclamant, procurorul Republicii preciza că era suspectat de apartenență la FETÖ/PDY. În sprijinul susținerii sale, procurorul prezenta un raport de anchetă (fezleke), referitor la o anchetă penală, cunoscută sub denumirea de „17-25 decembrie” [1], pe care polițiștii o găsiseră pe computerul acestui reclamant. Conform procurorului, nu era posibil să se găsească o copie a acestui raport pe internet și că era, prin urmare, vorba de copia originală.

Tot în aceeași zi, reclamanții s-au prezentat în fața celui de-al 8-lea judecător de pace din Istanbul, care i-a interogat cu privire la acuzațiile aduse împotriva lor. La sfârșitul ședinței, judecătorul a ordonat plasarea în arest preventiv a persoanelor în cauză. Pentru aceasta, a ținut cont de următoarele elemente: existența unor suspiciuni puternice care apăsau asupra reclamanților; natura infracțiunii de apartenență la o organizație teroristă și faptul că aceasta figura printre infracțiunile enumerate la articolul 100 § 3 din codul de procedură penală (CPP) – adică infracțiunile numite „catalogate”, pentru care, în caz de prezumții puternice, arestul preventiv al persoanei suspectate era considerat justificat; rapoartele privind conținutul materialelor informatice ale persoanelor în cauză; riscul de fugă; starea și riscul de deteriorare a elementelor de probă; și riscul ca măsurile alternative la arest să fie insuficiente.

La 24 ianuarie 2017, reclamanții au formulat opoziție împotriva ordonanței de plasare în arest preventiv emise împotriva lor. Printr-o decizie din 27 ianuarie 2017, al 9-lea judecător de pace din Istanbul a respins opoziția lor și a ordonat menținerea lor în arest.

La 6 martie 2017, reclamanții au introdus fiecare un recurs individual în fața Curții Constituționale. Aceștia denunțau în principal o încălcare a dreptului lor la libertate și siguranță și a dreptului lor la libertatea de exprimare și de presă. De asemenea, se plângeau de o încălcare a dreptului lor la un proces echitabil. Reiese din dosar că procedurile aferente acestor recursuri sunt încă pendinte în fața Curții Constituționale.

La 28 iunie 2017, procurorul Republicii din Istanbul a depus în fața celei de-a 29-a curți cu juri din Istanbul un act de acuzare împotriva a șase persoane, printre care reclamanții. Acesta a reproșat reclamanților că au împiedicat funcționarea unui sistem informatic și că au suprimat, modificat sau corupt date. În plus, l-a acuzat pe primul reclamant că a comis infracțiuni în numele a două organizații teroriste, și anume DHKP-C și FETÖ/PDY, fără a aparține totuși acestor organizații, iar pe al doilea reclamant de apartenență la organizația teroristă FETÖ/PDY.

Procurorul Republicii susținea că organizațiile teroriste PKK/KCK (Partidul muncitorilor din Kurdistan/Uniunea comunităților kurde), DHKP-C, MLKP (Partidul comunist marxist-leninist), FETÖ/PDY și Daech (Statul islamic din Irak și Levant) formaseră o alianță împotriva ordinii constituționale, suveranității și integrității teritoriale a Turciei. În acest scop, ele încercau, conform parchetului, să discrediteze instituțiile constituționale ale țării și persoanele care le reprezintă. În ochii procurorului Republicii, publicarea e-mailurilor în cauză avea ca scop eșuarea politicii naționale în materie de energie și stabilirea percepției de a lega ministrul Energiei de organizația teroristă Daech. Ca elemente de probă, procurorul Republicii prezenta în special un e-mail de denunțare anonim trimis la contul electronic al direcției de siguranță din Istanbul și un proces-verbal referitor la o mărturie anonimă conform cărora e-mailurile ministrului fuseseră piratate de teroriștii marxiști pentru a manipula opinia publică. În plus, în ceea ce privește primul reclamant, procurorul Republicii a reamintit că lucrase la cotidianul Taraf, pe care procurorul îl considera un ziar al FETÖ/PDY. A notat că descărcase e-mailurile în cauză pe computerul său făcând clic pe un link trimis de membrii RedHack; că schimbase e-mailuri electronice cu anumite persoane în legătură cu acest fapt de piratare; că le publicase; și că era în contact cu İ.D.Y., un jurnalist având dublă cetățenie turcă și germană, care era, de asemenea, suspect în cadrul acestei anchete. În ceea ce privește al doilea reclamant, procurorul a subliniat mai întâi că urmărise conturile twitter aparținând grupului RedHack, care îi urmăriseră astfel contul persoanei în cauză și că erau, prin urmare, în contact. Apoi, așa cum făcuse în fața judecătorului de pace, procurorul Republicii susținea că raportul de anchetă referitor la ancheta penală „17-25 decembrie” obținut pe computerul persoanei în cauză era o dovadă conform căreia reclamantul era membru al organizației teroriste FETÖ/PDY. În cele din urmă, procurorul Republicii a notat că al doilea reclamant, ca și primul, era în contact cu İ.D.Y.

Procedura penală inițiată împotriva reclamanților este în curs în fața celei de-a 29-a curți cu juri din Istanbul.

Arestul preventiv este reglementat de articolele 100 și următoarele din CPP. Conform articolului 100 din CPP, o persoană poate fi plasată în arest preventiv atunci când există elemente factuale care permit să fie suspectată în mod puternic că a comis o infracțiune și atunci când plasarea sa în arest este justificată de unul dintre motivele enumerate în această dispoziție, și anume: fuga sau riscul de fugă al suspectului și riscul ca acesta să disimuleze sau să altereze probe ori să influențeze martori. Pentru anumite crime, în special crimele împotriva siguranței Statului și ordinii constituționale, existența unor suspiciuni puternice care apasă asupra persoanei este suficientă pentru a justifica plasarea acesteia în arest preventiv.

Articolul 101 din CPP dispune că arestul preventiv este ordonat la stadiul anchetei de către un judecător unic la cererea procurorului Republicii și la stadiul judecății de către tribunalul competent, din oficiu sau la cererea procurorului. Ordonanțele de plasare și de menținere în arest preventiv pot face obiectul unei opoziții. Deciziile aferente acestora trebuie motivate în drept și în fapt.

În noaptea de 15 spre 16 iulie 2016, un grup de persoane aparținând forțelor armate turce, denumit „Consiliul păcii în țară”, a făcut o tentativă de lovitură de stat militară în vederea răsturnării parlamentului, guvernului și președintelui Republicii ales democratic. La 20 iulie 2016, guvernul a decretat starea de urgență pentru o perioadă de trei luni și, la 21 iulie 2016, autoritățile turce au notificat Secretarului general al Consiliului Europei o derogare de la Convenție în temeiul articolului 15. În prezent, starea de urgență proclamată de autoritățile turce este încă în curs.

Invocând articolul 5 § 1 din Convenție, reclamanții denunță caracterul arbitrar al plasării lor în arest preventiv. Susțin în această privință că nu existau elemente de probă cu privire la existența unor motive plauzibile de a-i suspecta că au comis o infracțiune penală, care ar fi făcut necesară plasarea lor în arest preventiv. Susțin că faptele care stau la originea suspiciunilor împotriva lor sunt legate de munca lor jurnalistică.

Sub unghiul articolului 5 §§ 1 și 3 din Convenție, reclamanții denunță durata arestului lor la poliție, pe care o califică drept excesivă.

Invocând tot articolul 5 §§ 1 și 3 din Convenție, reclamanții susțin că deciziile judiciare care au ordonat plasarea și menținerea lor în arest preventiv nu erau suficient motivate și că nu erau întemeiate pe niciun element de probă concret.

Pe terenul articolului 5 § 4 din Convenție, aceștia se plâng de o imposibilitate pentru ei și reprezentanții lor de a accesa dosarul anchetei.

Fără să invoce un articol din Convenție, persoanele în cauză consideră că procedura desfășurată în fața Curții Constituționale, prin care au căutat să conteste legalitatea arestului lor preventiv, nu a fost conformă cerințelor Convenției deoarece, conform susținerilor lor, această înaltă jurisdicție nu a respectat cerința de „termen scurt”.

Invocând articolul 10 din Convenție, reclamanții susțin că plasarea și menținerea lor în arest preventiv au adus atingere libertății lor de exprimare.

În cele din urmă, invocând articolul 18 din Convenție coroborat cu articolul 5, reclamanții se plâng că au fost deținuți pentru că au exprimat opinii critice împotriva guvernului.

a) Imposibilitatea pentru reclamanți și reprezentanții lor de a accesa dosarul de anchetă i-a privat pe persoanele în cauză de posibilitatea de a contesta efectiv plasarea și menținerea lor în arest preventiv?

b) Procedura în fața Curții Constituționale prin care reclamanții au căutat să conteste legalitatea arestului lor preventiv era conformă cerințelor articolului 5 § 4 din Convenție? În special, durata acestei proceduri era compatibilă cu condiția de „termen scurt” a acestui articol?

[1] La 17 și 25 decembrie 2013, în cadrul unei anchete privind fapte de corupție, un val important de arestări a atins cercurile apropiate partidului la putere. Astfel, înalte personalități, atingând primele cercuri ale puterii politice, inclusiv fiii a trei miniștri, directorul unei bănci de Stat, înalți funcționari și oameni de afaceri care lucrau în strânsă colaborare cu autoritățile publice, au fost reținuți. Guvernul, atribuind răspunderea acestei inițiative unor polițiști și magistrați aparținând rețelei lui Fethullah Gülen, considerat ca fiind șeful prezumtiv al FETÖ/PDY, a calificat această anchetă drept complot și tentativă de lovitură împotriva guvernului.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2017-07-03
0,96
YÜCEL c. TURQUIE
Communiquée le 3 juillet 2017 DEUXIÈME SECTION Requête n o 27684/17 İlker Deniz YÜCEL contre la Turquie introduite le 6 avril 2017 EXPOSÉ DES FAITS Le requérant, M. İlker Deniz Yücel, né en 1973, est un ressortissant ayant la double nationa
CtEDO 2020-03-19
0,93
ÇİPLİ ET METİN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 22016/11 Yücel ÇİPLİ et Merdan METİN contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 19 March 2020 en un comité composé de : Ivana Jelić, présidente, Arnfinn B
CtEDO 2017-10-17
0,93
AFFAIRE ÖĞRÜ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ÖĞRÜ c. TURQUIE (Requête n o 19631/12) ARRÊT STRASBOURG 17 octobre 2017 DÉFINITIF 05/03/2018 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l’a
CtEDO 2015-03-24
0,93
AFFAIRE KÜÇÜKBALABAN ET KUTLU c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE KÜÇÜKBALABAN ET KUTLU c. TURQUIE (Requêtes n os 29764/09 et 36297/09) ARRÊT STRASBOURG 24 mars 2015 DÉFINITIF 24/06/2015 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir de
CtEDO 2016-09-06
0,93
ERSÜMER c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requêtes n os 19501/05 et 7327/08 Mustafa Cumhur ERSÜMER contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 6 septembre 2016 en une chambre composée de : Julia Laffranque, pr
Sursă