CtEDO 04.12.2017 Auto

MASOUD AHMED c. GRÈCE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
04.12.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MASOUD AHMED c. GRÈCE (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

Comunicat la 4 decembrie 2017 Prima secțiune Cerere nr. 43129/13 Fady MASOUD AHMED împotriva Greciei introdusă la 20 iunie 2013 EXPOSAT DEFICIENTUL, dl Fady Masoud Ahmed, este un resortisant sirian de origine kurdă născut în 1989 și rezident în Salonic. El este reprezentat în fața Curții de către domnul K. Tsitselikis și domnul O. Papadopoulou, avocați din Salonic. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: la 29 august 2011, reclamantul a intrat ilegal pe teritoriul grec printr-o trecere de la râul Evros la frontiera greco-turcă. În aceeași zi, a fost arestat și reținut la secția de poliție din Tychero. La 21 octombrie 2011, a solicitat azil politic din cauza războiului din Siria. La 25 decembrie 2011, acesta a fost eliberat, dotat cu un card de azil, valabil până la 30 decembrie 2011. La această dată, a fost convocat să se prezinte în fața comisiei de primă instanță pentru examinarea cererilor de azil, în orașul Orestias. Cu toate acestea, interviul nu a avut loc din cauza absenței de la interpreți. El a fost chemat să se prezinte în fața acestei comisii la 7 ianuarie 2012. Reclamantul fiind plecat la Atena, nu a putut, din lipsă de mijloace financiare, să se prezinte la Orestias la data stabilită. În luna ianuarie, după ce a economisit o sumă de bani, el s-a prezentat din proprie inițiativă în fața comisiei menționate anterior și a stabilit o nouă dată pentru întreținerea acesteia. Reclamantul a fost trimis la conducerea poliției din Alexandroupoli, unde i s-a retras cardul de azil și i s-a solicitat să se întoarcă în țara sa în termen de 30 de zile. La 26 martie 2012, reclamantul a introdus o acțiune împotriva deciziei de respingere a cererii sale de azil, care a fost respinsă de către conducerea poliției din Orestias la 2 aprilie 2012. Ulterior, a fost arestat la Salonic unde se afla pentru a se întâlni cu membrii familiei sale și cu logodnica sa. Deținut timp de 40 de zile, a fost eliberat la 5 iulie 2012. Arestat din nou la Atena la 4 august 2012, a fost pus în detenție în școala de polițiști din Komotini. Printr-o decizie din 7 august 2012, șeful subdirecției străinilor din cadrul Direcției de Poliție a lacticii a ordonat întoarcerea reclamantului în Siria pe motiv că nu deținea documente care să permită să rămână pe teritoriul Greciei. De asemenea, decizia a dispus menținerea în detenție până la sfârșitul procedurii de trimitere, pe motiv că ar putea să fugă. În timp ce era în detenție, reclamantul a depus o nouă cerere de azil, menționând că era resortisant sirian și că era imposibil să se întoarcă în țara sa în care situația cauzată de război se înrăutățise. El susținea că viața sa ar fi în pericol, că el și - a pierdut orice contact cu familia sa și că cererea sa de azil anterioară fusese respinsă doar din cauză că el a fost găsit în locul de a merge la întreținere. Printr-o decizie din 31 octombrie 2012, directorul Direcției de Poliție din Rhodope a dispus menținerea în detenție a reclamantului până când acesta a fost decis la cererea sa de azil. La 5 decembrie 2012, directorul poliției din Orestias a respins ca inadmisibil cererea de azil a reclamantului pe motiv că prima cerere fusese respinsă definitiv. La 12 decembrie 2013, reclamantul a formulat obiecții în fața Tribunalului Administrativ din Komotini și a susținut că detenția sa era ilegală, deoarece nu avea nicio perspectivă că se întoarce în Siria, având în vedere că țara era în război, iar autoritățile nu au avut în vedere impunerea unor măsuri mai puțin restrictive decât detenția. Acesta a adăugat că durata totală a detenției sale a depășit șase luni, în conformitate cu deciziile succesive luate împotriva sa, încălcându-se principiul bunei administrări. El a afirmat că, dacă ar fi fost eliberat, ar fi avut o adresă cunoscută, la domiciliul logodnicei sale, resortisant grec, la Salonic, pe care urma să o se căsătorească (de altfel, a furnizat o declarație pe propria răspundere semnată de ea). El susținea, de asemenea, că detenția sa era ilegală, deoarece condițiile prevăzute la art. 13 din decretul nr. 11 a fost încălcat și a fost deținut în condiții contrare articolului 3 din convenție. În ceea ce privește acest ultim punct, el susținea că el ieșea din celula sa o dată sau de două ori pe săptămână, că celulele nu erau încălzite, că nu avea apă caldă, că era închis cu alți nouă deținuți într-o celulă concepută pentru cinci și că fiind yezidi și non-musulman făcea obiectul unor agresiuni și agresiuni din partea celorlalți deținuți. 183/2012 din 20 decembrie 2012, Tribunalul administrativ a respins obiecțiile reclamantului (care era reprezentat de avocatul său) și a considerat că menținerea în detenție era justificată în vederea trimiterii sale către țara sa de origine sau către țara prin care a tranzitat (în temeiul articolului 30 alineatul (1) din Legea nr. 3907/2011) din următoarele motive: reclamantul intrase ilegal în Grecia și nu deținea documente de călătorie sau un titlu legal care permitea să rămână în Grecia deoarece cererile sale de azil fuseseră respinse nu a fost stabilit că a creat un cerc de relații în țară și nici nu a avut o adresă stabilă și cunoscută, deoarece declarația tovarășei sale nu a fost suficientă în această privință și el însuși nu a fost obligat să locuiască în țara sa de introducere a cererilor de azil succesive, în ciuda respingerii definitive a primei sale decizii de a rămâne prin orice mijloace în țară posibilitatea ca reclamantul să aibă domiciliul la o altă persoană nu constituia o măsură alternativă detenției, având în vedere că termenul de introducere a unei căi de atac împotriva respingerii cererii sale de azil nu era epuizat, detenția era necesară în conformitate cu art. 13 alin. (2) din Decretul nr. 114/2010, pentru a verifica identitatea reclamantului și condițiile de intrare pe teritoriu, afirmațiile reclamantului cu privire la condițiile sale de detenție necorespunzătoare nu au fost dovedite în ședința care are loc ( πύαχρήμα La 27 martie 2013 reclamantul a fost eliberat. Dreptul intern relevant la art. 13 din Decretul prezidențial nr 11 114/2010 (de exemplu, statutul de refugiat: procedura unică aplicabilă străinilor și apatrizilor, care transpune în ordinea juridică greacă Directiva nr. 2005/85/CE a Consiliului din 1 decembrie 2005 (de stabilire a standardelor minime privind procedura de acordare și retragere a statutului de refugiat în statele membre); Niciun resortisant al unei țări terțe sau apatrid care solicită protecție internațională nu poate fi deținut pentru singurul motiv pe care l-a introdus sau își are reședința secretă în țară. Persoana care depune o cerere de protecție internațională în timpul detenției rămâne în detenție în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (2). Detenția reclamanților într-un spațiu adecvat este permisă în mod excepțional atunci când măsurile alternative nu pot fi aplicate din unul din următoarele motive: reclamantul nu dispune de documente de călătorie sau le-a distrus și este necesar să se verifice identitatea sa, circumstanțele intrării sale în țară sau datele reale cu privire la proveniența sa, în special în cazul relocării masive a străinilor ilegali reclamantul reprezintă o amenințare la adresa securității naționale sau a ordinii publice din motivele care sunt detaliate în mod specific în decizia de detenție este considerat necesar pentru o examinare rapidă și eficientă a cererii. Servicii de azil mai întâi, returnarea persoanelor care își au reședința în mod ilegal, permisele de ședere (și care transpun Directiva 2008/115/CE privind normele și procedurile comune în materie de returnare a resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală) prevede următoarele: Resortisanții unei țări terțe care fac obiectul unei proceduri de returnare (...) sunt reținuți în vederea pregătirii întoarcerii și a derulării procedurii de returnare numai în cazul în care nu este posibil, într-un caz dat, să ia măsuri eficiente și suficiente, dar mai puțin radicale (...). Punerea în detenție este ordonată atunci când : (a) există riscul unei scurgeri sau (b) resortisantul țării terțe evită sau împiedică pregătirea returnării sau a procedurii de expulzare sau (c) există în acest sens motive de securitate națională. Detenția este ordonată și menținută pe durata absolut necesară pentru desfășurarea procedurii de expulzare, care trebuie să aibă loc cu diligența necesară. În orice caz, pentru ca măsura de detenție să fie ordonată sau menținută, sunt luate în considerare disponibilitatea locurilor de detenție adecvate și posibilitatea de a asigura condiții de viață umane pentru deținuți. Obiecțiile trebuie să conțină motive concrete; ele pot fi, de asemenea, prezentate oral, caz în care grefierul le înregistrează într-un raport. Pentru examinarea acestor dispoziții, art. 27 alin. (2) lit. (c) și art. 204 alin. (1) din Codul de procedură administrativă se aplică. În cazul în care străinul solicită să fie ascultat, judecătorul este obligat să îl audieze (...) Judecătorul poate, în orice caz, să dea din proprie inițiativă o declarație a străinului. Judecătorul competent, în conformitate cu alineatul (3), care hotărăște cu privire la legalitatea detenției sau la prelungirea acesteia, emite o decizie cu privire la obiecții. Judecătorul formulează această decizie într-un rezumat într-un proces-verbal. Copia procesului-verbal se transmite imediat autorităților de poliție. În cazul în care procedura are loc într-o zi de sărbătoare legală, prezența grefierului nu este necesară și procesul-verbal menționat anterior, precum și raportul menționat la alineatul (1) sunt întocmite de către judecător. Această decizie nu este supusă niciunei căi de atac. Invocând art. 5 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge că deținerea sa era arbitrară deoarece trimiterea sa la țara de origine nu era posibilă și autoritățile nu au avut în vedere înlocuirea deținerii cu măsuri mai puțin restrictive. Invocând art. 5 alin. (4) din Convenție, reclamantul se plânge de eficiența controlului jurisdicțional al detenției sale. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI În ceea ce privește cerințele art. 5 alin. În plus, având în vedere cerințele articolului 5 alineatul (4), a fost decizia Tribunalului Administrativ din Komotini suficient de motivată, în special în ceea ce privește posibilitatea de a-l trimite pe reclamant înapoi în țara sa de origine?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă