AMADOU c. GRÈCE

SECȚIUNEA I Cererea nr. 37991/11 Khan AMADOU împotriva Greciei introdusă la 11 mai 2011 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Khan Amadou, este un resortisant gambian născut în 1974. Este reprezentat în fața Curții de către domnul I.-M. Tzeferakou, avocat în barou dai. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura privind expulzarea și deținerea reclamantului la 31 iulie 2010, reclamantul a intrat în Grecia, în regiunea d'Evros, fără nici un document de călătorie. În aceeași zi, a fost arestat de autoritățile poliției de frontieră din Orestada și a fost adus acolo pentru înregistrarea identității sale. La o dată nespecificată, reclamantul a fost trimis în fața procurorului la tribunalul corecțional din Orestiada, care a refuzat să-l dea în judecată pentru ca acesta să fie trimis în țara sa de origine. Printr-o decizie din 3 august 2010, directorul Direcției de Poliție din Orestiada, a delegat reclamantul și a ținut-o în detenție (pentru că ar fi putut fugi) pentru o perioadă care nu putea depăși șase luni. Reclamantul a fost pus în detenție la sediul poliției de frontieră din Fylakio. La 1 septembrie 2010, prin intermediul avocatului său, reclamantul a depus o cerere de revocare a detenției sale. El susținea că, în caz de expulzare, putea fi persecutat din motive politice în țara sa de origine, că expulzarea sa imediată nu era posibilă și că condițiile de detenție la Fylakio erau inacceptabile. În octombrie 2010, reclamantul a fost transferat la Centrul de Retenție din Aspropirgos în regiunea da'attique. La o dată nespecificată, prin intermediul Consiliului Grec pentru Refugiați, a depus o cerere de azil. La 12 noiembrie 2010, acesta a fost eliberat și la 22 noiembrie 2010 autoritățile i-au acordat statutul de reclamant de azil (recepționat n 116123). La 24 noiembrie 2011, a declarat că este fără adăpost și a solicitat Ministerului Solidarității Sociale să-i găsească o structură-gazdă în conformitate cu Decretul prezidențial nr. 220/2007. Din dosar reiese că reclamantul locuiește la Atena fără domiciliu fix și fără a putea beneficia de o structură-gazdă. Condițiile de detenție ale reclamantului În centrul de detenție al Fylakio, reclamantul era înghesuit într-o celulă cu o sută cincizeci de alte persoane. În general, celulele erau murdare, nu aveau scaune sau mese, deținuții nu primeau nici lenjerie de pat, nici produse de igienă personală. Nu exista apă caldă și toaletele erau înfundate permanent. Reclamantul a fost obligat să rămână toată ziua în celula sa și el nu a avut nici o posibilitate de plimbare sau orice formă de divertisment. Conditii similare au avut loc în centrul de detentie aspropirgos. Dreptul intern relevant Articolele 2, 76 (condiții și proceduri privind expulzarea administrativă), 77 (recursul împotriva expulzării administrative) și 78 din Legea nr 3386/2005 privind intrarea, șederea și intrarea resortisanților țărilor terțe în teritoriul elen, astfel cum erau în vigoare în momentul faptelor, aveau art. 2 Dispozițiile acestei legi nu se aplică (...) (c) refugiaților și persoanelor care au depus o cerere de recunoaștere a statutului lor de refugiat, în sensul Convenției de la Geneva din 1951 (...). Art. 76 lit. (l) expulzarea administrativă a unui străin este permisă atunci când (...) (c) prezența sa pe teritoriul elen este periculoasă pentru ordinea publică sau securitatea țării. În cazul în care statul membru în cauză nu este de acord cu o decizie a directorului de poliție, statul membru în cauză poate decide să nu își prezinte obiecțiile în termen de 48 de ore de la data la care statul membru în cauză și-a retras cererea. În cazul în care se consideră, din cauza împrejurărilor, că ar putea să fugă sau să reprezinte o amenințare la adresa ordinii publice, atunci când acesta împiedică sau împiedică pregătirea îndepărtării sale, organele menționate la alineatul precedent dispun de detenție provizorie până la data adoptării, în termen de trei zile, a deciziei de expulzare (...) Când decizia de expulzare este adoptată, detenția este menținută până la executarea deportării, dar nu poate depăși în niciun caz șase luni. În cazul în care expulzarea este amânată pentru că persoana refuză să coopereze sau pentru că documentele necesare pentru executarea măsurii, care trebuie să fie stabilite în țara de origine sau țara de tranzit, nu au fost primite, detenția poate fi prelungită pentru o perioadă de maximum 12 luni (...) În cazul în care străinul aflat sub pârghie în vederea expulzării nu este considerat a fi susceptibil să fugă sau periculos pentru ordinea publică sau președintele instanței administrative în ceea ce privește deținerea acestuia, i se stabilește un termen pentru părăsirea teritoriului, care nu poate depăși 30 de zile. Decizia menționată la alineatele (3) și (4) din acest articol poate fi anulată la cererea părților, în cazul în care cererea se bazează pe fapte noi (...). Art. 77 În străinătate are dreptul de a exercita o acțiune împotriva deciziei de expulzare, în termen de cinci zile de la notificarea acesteia, ministrului de la Hotărârea se pronunță în termen de trei zile lucrătoare de la data la care a fost introdusă acțiunea. Prin exercitarea căii de atac se suspendă executarea hotărârii. În cazul în care detenția este pronunțată în același timp cu decizia de expulzare, suspendarea se referă numai la expulzare. art. 78 În cazul în care expulzarea imediată din străinătate nu este posibilă din motive de forță majoră, ministrul Ordinului Public (...) poate decide suspendarea executării hotărârii de expulzare. Printr-o altă decizie, acesta impune măsuri restrictive în străinătate. La art. 55 din Legea nr. 3900/2010, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2011, a modificat art. 76 din Legea nr. 3386/2005. Această dispoziție se citește acum în art. 76 La: expulzarea administrativă a unui străin este permisă atunci când (...) prezența sa pe teritoriul grec reprezintă o amenințare la adresa ordinii publice sau a securității țării. (...) La deportare se dispune prin decizia directorului poliției și (...) după ce străinul a beneficiat de un termen de cel puțin 48 de ore pentru a-și depune obiecțiile. În cazul în care se consideră, din cauza împrejurărilor, că ar putea să fugă sau să reprezinte o amenințare la adresa ordinii publice, atunci când acesta împiedică sau împiedică pregătirea îndepărtării sale, organele menționate la alineatul precedent dispun de detenție provizorie până la data adoptării, în termen de trei zile, a deciziei de expulzare (...) Când decizia de expulzare este adoptată, detenția este menținută până la executarea deportării, dar nu poate depăși în niciun caz șase luni. În cazul în care expulzarea este amânată pentru că persoana refuză să coopereze sau pentru că documentele necesare pentru executarea măsurii, care trebuie să fie stabilite în țara de origine sau țara de tranzit, nu au fost primite, detenția poate fi prelungită pentru o perioadă de maximum 12 luni (...) În cazul în care străinul aflat sub pârghie în vederea expulzării sale nu este considerat a fi susceptibil de a fugi sau de a reprezenta o amenințare la adresa ordinii publice sau în cazul în care președintele instanței administrative se referă la detenția sa, se stabilește la mai târziu un termen pentru a părăsi teritoriul, care nu poate depăși 30 de zile (...) Decizia menționată la alineatele (3) și (4) din prezentul articol poate fi anulată la cererea părților, în cazul în care cererea lor se bazează pe fapte noi (...) Articolele relevante din Decretul nr. 114/2010 privind statutul refugiatului și procedura unică aplicabilă străinilor și nenaționalilor prevăd art. 32 Reclamanții ale căror cereri au fost respinse în temeiul Decretului nr. 81/2009 pot, în cazul în care nu au formulat o cale de atac în anulare în fața Consiliului de Stat și în termen de trei luni de la data intrării în vigoare a prezentului decret, să depună o acțiune în fața comisiilor de recurs menționate la art. 26.art. 26: Comisia de apel (1) Una sau mai multe comisii de recurs care funcționează în cadrul Ministerului Protecției Cetățeanului și care au competența de a lua decizii sunt create prin decizia ministrului Protecției Cetățeanului.... (a) un funcționar al Ministerului Afacerilor Interne, al descentralizării și guvernării electronice sau al Ministerului Justiției, transparenței și drepturilor omului (...), în calitate de președinte (b) un reprezentant al Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați și (c) un avocat, specialist în dreptul refugiaților sau al drepturilor omului, în calitate de membru. (...) Fiecare comisie îl convoacă pe solicitant, care este informat cu cel puțin cinci zile înainte de data prezentării cererii și într-o limbă pe care o cuprinde, de la locul și data examinării acțiunii, precum și de dreptul său de a se prezenta personal sau cu avocatul său sau cu un alt consiliu în fața sa, în scopul de a adresa oral, cu adresa unui interpret corespunzător, argumentele sale și de a oferi clarificări sau de a depune eventuale dovezi suplimentare. (6) Decizia Comisiei pentru acțiuni este notificată reclamantului, în conformitate cu art. 7 și notificată ministrului protecției cetățeanului. Decizia care respinge recursul acordă reclamantului un termen pentru a părăsi teritoriul care nu poate depăși 90 de zile. Rapoartele organizațiilor internaționale Constatările raportorului special al ONU privind tortura și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante în timpul vizitei sale la centrul de detenție din Fylakio, la 12 octombrie 2010, raportorul special a constatat că centrul, cu o capacitate de 379 de persoane, găzduiește 486. Pe parcursul unor perioade, numărul deținuților a crescut la peste 550. Din cauza suprapopulației, centrul era într-o stare foarte proastă la data vizitei. Nu erau suficiente paturi și deținuții erau obligați să le împartă sau să doarmă pe podea. Paturile, păturile și pernele erau foarte murdare. Instalațiile sanitare erau, de asemenea, murdare, cu pereți murdari și apă care curgeau în afara dușurilor și toaletelor. Celulele erau umede și podelele murdare. Mai multe lămpi din tavan erau sparte și nu exista lumină naturală. Între paturi era prea puțin spațiu pentru a permite deținuților să circule. Deținuții nu aveau acces în afara clădirii. Celula semideschisă în care au fost primiți nou-veniții era într-o stare și mai rea. Toaleta era înfundată și apa și excrementele stagnau în spațiul sălii de apă. Deținuții deținuți se scufundau pe holul sălii de baie și apa de apă se scufundau în cămine și creau un miros nautic. Mai mulți nou-veniți preferau să doarmă afară. Constatările Comitetului European pentru Prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (CPT) în urma vizitei sale în Grecia, în perioada 20-27 februarie 2007, CPT a remarcat în raportul său din 8 februarie 2008 că centrul de combatere a imigrației ilegale din Aspropirgos cuprindea opt celule pe două etaje, care, la data vizitei, găzduia 110 persoane. Celulele erau întunecate, prost aerisite și foarte murdare și lumina naturală și iluminatul erau insuficiente. Nu a existat nici o baie în celule și acces la toalete în afara celor trei ori permise în ziua a fost dificil. Deținuții au trebuit să utilizeze sticle pentru a se ușura în timpul nopții. Accesul la produsele de igienă personală a fost limitat. Nici o celulă nu oferea mai mult de 3 m2 de deținut (de exemplu, celula B2 avea 40 m2 și avea 15 persoane). Nici o posibilitate de exercițiu fizic sau alte activități n a fost oferită deținuților. Delegația CPT este întreținută cu doi resortisanți străini care erau deținuți în aceste condiții timp de mai mult de opt luni. Ca urmare a vizitei sale în Grecia în perioada 20-27 ianuarie 2011, CPT, în raportul său publicat la 10 ianuarie 2012, a subliniat (punctul 13 din raport) că proiectarea centrelor de detenție pentru persoanele clandestine nu a fost conformă cu standardele CPT, deja elaborate în 1997. Proiectarea, printre altele, a centrelor de la Aspropirgos și Fylakio a fost complet nepotrivită, în special din cauza faptului că erau bare de la sol la tavan, ceea ce excludea intimitatea și comunicarea cu gardienii prin gratii. Alte deficiențe au constat în lipsa de întreținere a clădirilor (în special a celor sanitare), iluminatul greșit și ventilația deficitară, insuficiența produselor pentru igiena personală și curățarea, lipsa de îmbrăcăminte de schimb, lipsa de informare a deținuților, lipsa accesului la exercițiile fizice, alimentația insuficientă. Situația a fost agravată de suprapopularea existentă în majoritatea acestor centre și, în special, de condițiile de igienă și de accesul la asistență medicală. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de condițiile sale de detenție în centrele de detenție din Fylakio și Aspropirgos. Invocând aceeași dispoziție, se plânge și de situația de decădere totală în care a fost găsit de la eliberarea sa. Invocând art. 5 alin. (4) din Convenție, reclamantul se plânge că, din cauza condițiilor sale de detenție, nu a putut exercita acțiunile relevante prevăzute de legislația internă pentru a contesta detenția sa. De ce părțile sunt invitate să prezinte rapoarte cu privire la condițiile de detenție în centrele Fylakio și d aspropirgos din organismele naționale și/sau internaționale. În ceea ce privește hotărârea M.S.S. c. Belgia și Grecia ([GC] n 30696/09, 21 ianuarie 2011), condițiile de existență ale reclamantului de la punerea sa în libertate și în timp ce cererea sa de azil era supusă examinării au constituit un tratament inuman și degradant în sensul art. 3 din Convenție? În ceea ce privește dreptul de proprietate, a oferit reclamantului posibilitatea de a obține o hotărâre a unei instanțe judecătorești interne cu privire la legalitatea deținerii sale, astfel cum se prevede la art. 5 alineatul (4) din convenție

PREMIÈRE SECTION

Requête n

o

37991/11

Khan AMADOU

contre la Grèce

introduite le 11 mai 2011

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Khan Amadou, est un ressortissant gambien né en 1974. Il est représenté devant la Cour par M

e

I.-M. Tzeferakou, avocate au barreau d’Athènes.

A.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

1.

La procédure relative à l’expulsion et la détention du requérant

Le 31 juillet 2010, le requérant entra en Grèce, dans la région d’Evros, sans aucun document de voyage. Le même jour, il fut arrêté par les autorités de la police des frontières d’Orestiada et il y fut amené pour l’enregistrement de son identité. A une date non précisée, le requérant fut renvoyé devant le procureur près le tribunal correctionnel d’Orestiada qui s’abstint de le poursuivre afin que celui-ci soit envoyé dans son pays d’origine.

Par une décision datée du 3 août 2010, le directeur de la Direction de la police d’Orestiada, ordonna l’expulsion du requérant et son maintien en détention (car il risquait de fuir) pour une période ne pouvant pas dépasser six mois. Le requérant fut placé en détention dans les locaux de la police des frontières de Fylakio. Aucun interprète n’était présent et les détenus, comme le requérant, n’étaient pas informés des raisons et de la durée de leur détention. Aucune information n’était donnée concernant les droits des détenus et la procédure d’asile.

Le 1

er

septembre 2010, par l’intermédiaire de son avocate, le requérant soumit une demande de révocation de sa détention. Il affirmait qu’en cas d’expulsion il pouvait faire l’objet de persécution pour des raisons politiques dans son pays d’origine, que son expulsion immédiate n’était pas possible et que les conditions de détention à Fylakio était inacceptables. Il ne ressort pas du dossier qu’une décision ait été rendue sur cette demande.

En octobre 2010, le requérant fut transféré au centre de rétention d’Aspropyrgos dans la région d’Attique. A une date non précisée, par l’intermédiaire du Conseil grec pour les réfugiés, il déposa une demande d’asile.

Le 12 novembre 2010, il fut remis en liberté et le 22 novembre 2010 les autorités lui accordèrent le statut de demandeur d’asile (récépissé n

o

116123). Le 24 novembre 2011, il déclara être sans abri et demanda au ministère de la Solidarité sociale de lui trouver une structure d’accueil conformément au décret présidentiel n

o

220/2007. Il ressort du dossier que le requérant séjourne à Athènes sans domicile fixe et sans pouvoir bénéficier d’une structure d’accueil.

2.

Les conditions de détention du requérant

Dans le centre de rétention de Fylakio, le requérant était entassé dans une cellule avec cent cinquante autres personnes. En général, les cellules étaient crasseuses, ne disposaient ni chaises ni tables, les détenus ne recevaient ni linge de lit, ni produit d’hygiène personnelle. Il n’y avait pas d’eau chaude et les toilettes étaient bouchées en permanence. Le requérant était obligé de rester toute la journée dans sa cellule et il n’y avait pas de possibilité de promenade ou d’une quelconque forme de divertissement.

Des conditions similaires régnaient dans le centre de rétention d’Aspropyrgos.

B.

Le droit interne pertinent

1.

Les articles 2, 76 (conditions et procédure de l’expulsion administrative), 77 (recours contre l’expulsion administrative) et 78 de la loi n

o

3386/2005 relative à l’entrée, au séjour et à l’insertion des ressortissants de pays tiers au territoire grec, tels qu’ils étaient en vigueur au moment des faits, disposaient

:

Article 2

«

1.

Les dispositions de cette loi ne s’appliquent pas

(...)

c) aux réfugiés et aux personnes qui ont déposé une demande pour la reconnaissance de leur statut de réfugié, au sens de la Convention de Genève de 1951 (...).

»

Article 76

«

1.

L’expulsion administrative d’un étranger est permise lorsque

:

(...)

c) sa présence sur le territoire grec est dangereuse pour l’ordre public ou la sécurité du pays.

2.

L’expulsion est ordonnée par décision du directeur de police et (...) après que l’étranger a bénéficié d’un délai d’au moins quarante-huit heures pour déposer ses objections.

3.

Lorsque l’étranger est considéré, en raison des circonstances, comme susceptible de fuir ou de représenter une menace pour l’ordre public, lorsqu’il fait obstacle à ou empêche la préparation de son éloignement, les organes mentionnés au paragraphe précédent ordonnent sa détention provisoire jusqu’à l’adoption, dans un délai de trois jours, de la décision d’expulsion (...) Lorsque la décision d’expulsion est adoptée, la détention est maintenue jusqu’à l’exécution de l’expulsion mais elle ne peut en aucun cas dépasser six mois. Dans le cas où l’expulsion est repoussée parce que l’intéressé refuse de coopérer ou que les documents nécessaires à l’exécution de la mesure, devant être établis dans le pays d’origine ou le pays de transit, n’ont pas été réceptionnés, la détention peut être prolongée pour une durée maximum de douze mois (...)

»

4.

Au cas où l’étranger sous écrou en vue d’expulsion n’est pas considéré comme susceptible de fuir ou dangereux pour l’ordre public, ou le président du tribunal administratif s’oppose à la détention de celui-ci, il lui est fixé un délai pour quitter le territoire, qui ne peut dépasser trente jours.

5.

La décision mentionnée aux paragraphes 3 et 4 de cet article peut être annulée à la requête des parties, si la demande est fondée sur des faits nouveaux (...).

»

Article 77

«

L’étranger a le droit d’exercer un recours contre la décision d’expulsion, dans un délai de cinq jours à compter de sa notification, au ministre de l’Ordre public (...). La décision est rendue dans un délai de trois jours ouvrables à compter de l’introduction du recours. L’exercice du recours entraîne la suspension de l’exécution de la décision. Dans le cas où la détention est ordonnée en même temps que la décision d’expulsion, la suspension concerne seulement l’expulsion.

»

Article 78

«

Si l’expulsion immédiate de l’étranger n’est pas possible pour des motifs de force majeure, le ministre de l’Ordre public (...) peut décider de suspendre l’exécution de la décision d’expulsion. Par une autre décision, il impose à l’étranger des mesures restrictives.

»

2.

L’article 55 de la loi n

o

3900/2010, entrée en vigueur le 1

er

janvier

2011, a amendé l’article 76 de la loi n

o

3386/2005. Cette disposition se lit désormais ainsi

:

Article 76

«

1.

L’expulsion administrative d’un étranger est permise lorsque

:

(...)

c)

sa présence sur le territoire grec représente une menace pour l’ordre public ou la sécurité du pays.

(...)

2.

L’expulsion est ordonnée par décision du directeur de la police et (...) après que l’étranger a bénéficié d’un délai d’au moins quarante-huit heures pour déposer ses objections.

3.

Lorsque l’étranger est considéré, en raison des circonstances, comme susceptible de fuir ou de représenter une menace pour l’ordre public, lorsqu’il fait obstacle à ou empêche la préparation de son éloignement, les organes mentionnés au paragraphe précédent ordonnent sa détention provisoire jusqu’à l’adoption, dans un délai de trois jours, de la décision d’expulsion (...) Lorsque la décision d’expulsion est adoptée, la détention est maintenue jusqu’à l’exécution de l’expulsion mais elle ne peut en aucun cas dépasser six mois. Dans le cas où l’expulsion est repoussée parce que l’intéressé refuse de coopérer ou que les documents nécessaires à l’exécution de la mesure, devant être établis dans le pays d’origine ou le pays de transit, n’ont pas été réceptionnés, la détention peut être prolongée pour une durée maximum de douze mois (...)

»

4.

Lorsque l’étranger sous écrou en vue de son expulsion n’est pas considéré comme susceptible de fuir ou de représenter une menace pour l’ordre public, ou lorsque le président du tribunal administratif s’oppose à sa détention, il est fixé à l’intéressé un délai pour quitter le territoire, qui ne peut dépasser trente jours (...)

5.

La décision mentionnée aux paragraphes 3 et 4 du présent article peut être annulée à la requête des parties, si leur demande est fondée sur des faits nouveaux (...)

»

3.

Les articles pertinents du décret n

o

114/2010 relatif au statut du réfugié et la procédure unique applicable aux étrangers et non-nationaux prévoient

:

Article 32 § 2 – Dispositions transitoires

«

Les demandeurs dont les demandes ont été rejetées en vertu des dispositions du décret n

o

81/2009 peuvent, s’ils n’ont pas exercé un recours en annulation devant le Conseil d’Etat, et dans un délai de trois mois de l’entrée en vigueur du présent décret, déposer un recours devant les commissions de recours mentionnée à l’article 26.

»

Article 26 – Commissions de recours

«

:

a) un fonctionnaire du ministère de l’Intérieur, de la décentralisation et de la gouvernance électronique ou du ministère de la Justice, de la transparence et des droits de l’homme (...), comme président

;

b) un représentant du Haut-Commissariat des Nations-Unies pour les réfugiés et

c) un juriste, spécialiste en droit des réfugiés ou des droits de l’homme, en tant que membre.

(...)

»

C.

Les rapports des organisations internationales

1.

Les constats du rapporteur spécial des Nations Unies sur la torture et autres traitements ou peines cruels, inhumains ou dégradants

Lors de sa visite au centre de rétention de Fylakio, le 12 octobre 2010, le rapporteur spécial a constaté que le centre, d’une capacité de 379 personnes en accueillait 486. Il lui fut reporté que, pendant certaines périodes, le nombre des détenus s’élevait à plus de 550. En raison de la surpopulation, le centre était dans un très mauvais état à la date de la visite. Il n’y avait pas assez de lits et les détenus étaient obligés de les partager ou de dormir par terre. Les lits, les couvertures et les oreillers étaient très sales. Les installations sanitaires étaient aussi crasseuses avec des murs sales et de l’eau coulant hors les douches et les toilettes. Les cellules étaient humides et les sols sales. Plusieurs lampes du plafond étaient cassées et il n’y avait pas de lumière naturelle. Il y avait peu d’espace entre les lits pour permettre aux détenus de circuler. Les détenus n’avaient pas d’accès à l’extérieur du bâtiment.

La cellule semi ouverte où étaient reçus les nouveaux arrivants était dans un état encore pire. Les toilettes étaient bouchées et l’eau et les excréments stagnaient dans l’espace de la salle d’eau. Les détenus déféquaient dans le couloir de la salle d’eau et l’eau sale coulait dans les dortoirs et créait une odeur nauséabonde. Plusieurs nouveaux arrivants préféraient dormir à l’extérieur.

2.

Les constats du Comité européen pour la prévention de la torture et des peines ou traitements inhumains ou dégradants (CPT)

Suite à sa visite en Grèce, du 20 au 27 février 2007, le CPT notait dans son rapport du 8 février 2008 que le centre de répression de l’immigration clandestine d’Aspropyrgos comportait huit cellules sur deux étages, qui, à la date de la visite, accueillait 110 personnes. Les cellules étaient sombres, mal aérées et très sales et la lumière naturelle et l’éclairage étaient insuffisants. Il n’y avait pas de sanitaires dans les cellules et l’accès aux toilettes en dehors des trois fois autorisées dans la journée était difficile. Les détenus devaient utiliser des bouteilles pour se soulager pendant la nuit. L’accès aux produits d’hygiène personnelle était limité. Aucune cellule n’offrait plus de 3 m² d’espace par détenu (par exemple, la cellule B2 mesurait 40 m² et accueillait 15 personnes). Aucune possibilité d’exercice physique ou d’autre activité n’était offerte aux détenus. La délégation du CPT s’est entretenue avec deux ressortissants étrangers qui étaient détenus dans ces conditions pendant plus de huit mois.

A la suite de sa visite en Grèce du 20 au 27 janvier 2011, le CPT, dans son rapport publié le 10 janvier 2012, relevait (paragraphe 13 du rapport) que la conception des centres de rétention pour clandestins ne se conformait pas aux standards du CPT, élaborés déjà en 1997. La conception, entre autres, des centres d’Aspropyrgos et de Fylakio était totalement inappropriée, en raison notamment du fait qu’il y avait des barreaux du sol au plafond, ce qui excluait toute intimité et que la communication avec les gardiens se faisait à travers les barreaux. D’autres défauts consistaient en le manque d’entretien des bâtiments (notamment les sanitaires), le mauvais éclairage et la mauvaise ventilation, l’insuffisance des produits pour l’hygiène personnelle et le nettoyage, l’impossibilité d’avoir des vêtements de rechange, le manque d’information aux détenus, le manque d’accès à de l’exercice physique, la nourriture insuffisante. La situation était aggravée par la surpopulation existante dans la plupart de ces centres et en particulier par rapport aux conditions d’hygiène et à l’accès aux soins médicaux.

GRIEFS

1.

Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint de ses conditions de détention dans les centres de rétention de Fylakio et d’Aspropyrgos. Invoquant la même disposition, il se plaint aussi de la situation de dénuement total dans lequel il s’est trouvé depuis sa mise en liberté.

2.

Invoquant l’article 5 § 4 de la Convention, le requérant se plaint qu’en raison de ses conditions de détention, il n’a pas pu exercer les recours pertinents prévus par la législation interne afin de contester sa mise en détention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Les conditions de détention du requérant ont-elles constitué un traitement inhumain et dégradant au sens de l’article 3 de la Convention

? Les parties sont invitées à soumettre des rapports sur les conditions de détention dans les centres de Fylakio et d’Aspropyrgos provenant des instances nationales et/ou internationales.

2.

Eu égard à l’arrêt

M.S.S. c. Belgique et Grèce

([GC] n

o

30696/09, 21

janvier 2011), les conditions d’existence du requérant depuis sa mise en liberté et alors que sa demande d’asile était sous examen, ont-elles constitué un traitement inhumain et dégradant au sens de l’article 3 de la Convention

?

3.

L’ordre juridique grec a-t-il offert au requérant la possibilité d’obtenir une décision d’une juridiction interne sur la légalité de sa détention, comme l’exige l’article 5 § 4 de la Convention

?