TAYARI SADEGH c. TURQUIE

Comunicat la 5 decembrie 2017 A DOUA RĂSPUNSURI NR 64567/11 Masoumeh TAYARI SADEGH împotriva Turciei introdusă la 19 septembrie 2011 CU PRIVIRE LA LUXEMBURG o acuzație de maltratare la sediul diviziei străinilor din cadrul Direcției de Securitate din Ankara. Recurenta, refugiată iraniană, a părăsit provincia K În versiunea oficială se spune că a căzut încercând să fugă de la sediul poliției. Două rapoarte medicale indică o fractură de claviculă a reclamantei. La 27 decembrie 2010, s-a pronunțat un refuz în ceea ce privește acuzațiile de maltratare. În prezent, reclamanta trăiește în Statele Unite.

A fost recurenta supusă, cu încălcarea articolului 3 din convenție, unor tratamente inumane sau degradante având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante (a se vedea Labita c. Italia [GC], n 26772/95, § 131, CEDH 2000 IV și Bouyid c. Belgia [GC], n 23380/09, § 114-123, CEDH 2015), ancheta efectuată în speță de autoritățile interne a îndeplinit cerințele articolului 3 din Convenție? În special, declarația inițială a recurentei în fața autorităților medicale potrivit căreia ruptura claviculei a fost cauzată de o brutalitate polițienească a fost examinată în mod corespunzător de autoritățile judiciare Care sunt motivele deciziei de nejudiciare din 27 decembrie 2010 pronunțate de procurorul districtual din Ankara prin care declarația reclamantei, conform căreia nu ar fi spus în nici un moment unui medic că a fost lovit de un polițist, a fost acceptată ca fiind satisfăcătoare și credibilă Medicul M.A.C.

care a redactat raportul din 10 decembrie 2010, în care menționează că: Pacientă acceptată la serviciile de urgență ca urmare a unei lovituri (...) a fost interogat în acest sens recurenta a vorbit suficient turca în timpul procedurii?Au fost luate în considerare de către autorități necesitatea de a furniza recurentei serviciile unui interpret Autoritățile au evaluat necesitatea de a furniza reclamantei un avocat în timpul procedurii Procuratura d. Ankara care a pronunțat hotărârea de a nu fi judecat în data de 27 În decembrie 2012 a investigat existența sau nu a înregistrat înregistrări video de către camerele de supraveghere din incintele poliției unde au avut loc faptele, atunci când a indicat în decizia sa că reclamanta nu se plângea de rele tratamente și a indicat că a căzut atunci când a încercat să fugă de la sediul poliției A fost recurenta informată în mod corespunzător, într-o limbă pe care o înțelege, cu privire la posibilitatea de a se opune deciziei de nejudiciare menționate anterior (Pad și alții c. Turcia, (dec.) nr. 60167/00 28 iunie 2007)? În caz contrar, poate fi ea scutită de obligația de a epuiza căile de atac interne în această privință?

Communiquée le 5 décembre 2017

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 64567/11 Masoumeh TAYARI SADEGH contre la Turquie introduite le 19 septembre 2011

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne une allégation de mauvais traitements dans les locaux de la division des étrangers de la Direction de sûreté d’Ankara. La requérante, refugiée iranienne, quitta la province de Kırıkkale où elle était assignée, sans obtenir au préalable l’autorisation des autorités d’immigration et s’installa à Ankara. Le 10 décembre 2010, elle fut arrêtée par la police d’Ankara. La requérant allègue avoir été frappée. La version officielle indique qu’elle est tombée en tentant de fuir les locaux de la police. Deux rapports médicaux indiquent une fracture à la clavicule de la requérante. Le 27 décembre 2010, un non-lieu fut rendu quant aux allégations de mauvais traitements. La requérante vit actuellement aux États-Unis.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La requérante a-t-elle été soumise, en violation de l’article 3 de la Convention, à des traitements inhumains ou dégradants ? 2. Eu égard à la protection procédurale contre les traitements inhumains ou dégradants (voir Labita c. Italie [GC], n o 26772/95, § 131, CEDH 2000 ‑ IV, et Bouyid c. Belgique [GC], n o 23380/09, §§ 114-123, CEDH 2015), l’enquête menée en l’espèce par les autorités internes a-t-elle satisfait aux exigences de l’article 3 de la Convention ? En particulier : a) L’allégation initiale de la requérante devant les autorités médicales selon laquelle la fracture de sa clavicule était due à une brutalité policière a ‑ t ‑ elle été dûment examinée par les autorités judiciaires ? b) Quels sont les motifs de la décision de non-lieu du 27 décembre 2010 rendue par le procureur d’Ankara par laquelle l’affirmation de la requérante, selon laquelle elle n’aurait à aucun moment dit à un médecin avoir été frappé par un policier, a été admise comme satisfaisante et crédible ? c) Le médecin M.A.C.

qui a rédigé le rapport du 10 décembre 2010, dans lequel il mentionne « patiente admise aux services d’urgence suite à un coup (...) » a-t-il été interrogé à ce sujet ? d) Est-ce que la requérante parlait suffisamment le turc lors de la procédure ? Est-ce que les autorités ont considéré la nécessité de fournir à la requérante les services d’un interprète ? e) Les autorités ont-elles évalué la nécessité de fournir à la requérante un avocat durant la procédure ? f) Le procureur d’Ankara qui a rendu la décision de non-lieu du 27 décembre 2012 a-t-il enquêté sur l’existence ou non d’enregistrements vidéo par les caméras de surveillance des locaux de la police où les faits se sont déroulés, lorsqu’il a indiqué dans sa décision que la requérante ne se plaignait pas de mauvais traitements et indiquait être tombée lorsqu’elle avait tenté de fuir les locaux de la police ? g) La requérante a-t-elle été dûment informée, dans une langue qu’elle comprend, de la possibilité de faire opposition à la décision de non-lieu susmentionnée ( Pad et autres c. Turquie , (déc.) n o 60167/00 28 juin 2007) ? Dans la négative, peut-elle être exemptée d’épuiser les voies de recours interne à cet égard ?