KAYA c. TURQUIE

Comunicat la 5 decembrie 2017 SECȚIUNEA a doua Cerere nr. 39063/11 Ahmet KAYA împotriva Turciei introdusă la 21 februarie 2011 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, Ahmet Kaya, este un resortisant turc născut în 1957. Este deținut în Ankara. A fost căutat pentru jaf și jaf, reclamantul a fost arestat la 19 februarie 19 În decembrie 2002 la Bursa. După mai multe documente depuse la dosar în fața Curții, el a încercat să fugă și poliția a folosit forța pentru a-l neutraliza. Un raport medical a fost întocmit în ziua arestării. El a raportat două hiperemie în formă de arc, având, pentru o lună, 8 cm și, pentru cealaltă, 6 cm, pornind de la mijlocul regiunii lombare și prelungindu-se în partea stângă a acelei regiuni, precum și o hiperemie de 8 x 3 cm, situată în apropierea regiunii axilare.

În acest raport, medicul prezenta, de asemenea, că reclamantul se plângea că a suferit șocuri electrice la un picior. Cu toate acestea, el a precizat că nu a constatat nici o urmă în locul indicat de către Procesul-verbal de interpelare și percheziție datat, de asemenea, în aceeași zi și întocmit de către ofițerii de poliție arată că a fost capturat în urma unei curse de urmărire urmată de o altercație și că rănile raportate în raportul medical menționat anterior au fost cauzate în timpul interpelării. La o dată nespecificată în dosar, reclamantul a fost transferat la sediul secției de poliție din Gayrettepe, la Istanbul. Ulterior a fost deferit în fața celei de-a doua camere din curtea din spate a lui Kadnaköy pentru a fi judecat pentru furt și jaf.

Reclamantul a declarat că, în timpul arestului său la Bursa și Istanbul, a fost supus următoarelor tratamente rele: : șocuri electrice, jeturi de apă rece sub presiune, scufundare într-o cadă plină cu apă rece și stațiune în picioare în frig în fața unei ferestre deschise. Două rapoarte medicale datate 23 decembrie 2002, de la unul dintre ramurile Kad În decembrie 2002 se menționa, de asemenea, prezența unor lacerații superficiale la ambele încheieturi, care ar fi fost cauzate de purtarea cătușelor, ambele fiind considerate a fi de natură ușoară, tratabile printr-o simplă intervenție medicală și necesitând o întrerupere de lucru de trei zile. La o dată care nu a fost precizată în dosar, polițiștii în cauză au fost audiați de procurorul general din Istanbul.

10. La 13 mai 2005, procurorul districtual a dat în judecată un refuz pentru absența dovezilor împotriva a trei polițiști în funcție de secția de poliție din Gayrettepe în timpul arestării reclamantului. În decizia sa, acesta a explicat că leziunile indicate în raportul din 19 decembrie 2002 au fost cauzate de forța utilizată la arestarea reclamantului și că rănile la încheieturi menționate în rapoartele din 23 decembrie 2002 au rezultat din purtarea cătușelor. 11. Întrucât această decizie nu a fost notificată reclamantului, acesta din urmă a informat, printre altele, Ministerul Justiției și Tribunalul din Kad În februarie 2008, s-a declarat incompetent și a trimis dosarul la tribunalul din Istanbul.

13. Tot în cursul anului 2008, după ce a constatat că lipsa notificării refuzului pronunțat anterior, statul a examinat din nou faptele reproșate. 14. În februarie 2010, pe baza acelorași motive ca și cele prezentate în decizia din 13 mai 2005, acesta a respins din nou cazul, însă această decizie nu i-a vizat pe cei trei polițiști vizați de decizia din 13 mai 2005, ci și pe alți șase polițiști implicați în arestarea reclamantului și în arestarea acestuia 15. La 14 mai 2010 și la 15 septembrie 2010, hotărând cu privire la opoziția formulată de solicitant, tribunalul d'asississes de Beyo. GRIFS a confirmat cele două hotărâri de nejudiciare menționate anterior. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că a fost supus unor abuzuri în timpul reținerii sale la Bursa și Istanbul.

În plus, critică autoritățile interne în legătură cu problemele de care ar fi beneficiat ofițerii forțelor de ordine. Reclamantul a fost supus, cu încălcarea articolului 3 din convenție, unor tratamente inumane sau degradante având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante (Labita c. Italia [GC], n 26772/95, § 131, CEDH 2000-IV și Bouyid c. Belgia [GC], n 23380/09, § 114-123, CEDH 2015), ancheta efectuată în speță de autoritățile interne a îndeplinit cerințele prevăzute la art. 3 din convenție, în special în ceea ce privește identificarea suspecților Guvernul este, de asemenea, invitat să furnizeze o copie completă a dosarului anchetei desfășurate de instanța de judecată în ceea ce privește acuzațiile de maltratare.

Communiquée le 5 décembre 2017

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 39063/11 Ahmet KAYA contre la Turquie introduite le 21 février 2011

EXPOSÉ DES FAITS

1. Le requérant, M. Ahmet Kaya, est un ressortissant turc né en 1957. Il est détenu à Ankara.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il été soumis, en violation de l’article 3 de la Convention, à des traitements inhumains ou dégradants ? 2. Eu égard à la protection procédurale contre les traitements inhumains ou dégradants ( Labita c. Italie [GC], n o 26772/95, § 131, CEDH 2000-IV, et Bouyid c. Belgique [GC], n o 23380/09, §§ 114-123, CEDH 2015), l’enquête menée en l’espèce par les autorités internes a-t-elle satisfait aux exigences de l’article 3 de la Convention, en particulier en ce qui concerne l’identification des suspects ? Le Gouvernement est également invité à fournir une copie de l’intégralité du dossier de l’enquête menée par le parquet d’Istanbul s’agissant des allégations de mauvais traitements.