AFFAIRE YERDELENLİ c. TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation de l'article 3 - Interdiction de la torture (Volet matériel);Violation de l'article 3 - Interdiction de la torture (Volet procédural)
AFFAIRE YERDELENLİ c. TURQUIE (CtEDO, 2009)
SECȚIUNEA A DOUA SUPLIMENTARĂ YERDELENL. C. TURCIA (solicitarea nr. 41253/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 7 iulie 2009 DEFINIF 07/10/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Yerdelenli c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Irene Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișl Karakaș, judecători, și Françoise Elens-Passos, graffière adjunct de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 16 iunie 2009, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură A la originea cauzei se află o cerere (n 4123/04) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant american-turc, domnul Serkan Yerdelennli ( reclamantul a sesizat Curtea la 22 decembrie 2003 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 9 iunie 2008, președintele celei de-a doua secțiuni a decis să comunice cererea guvernului și, așa cum permite art. 3 din Convenție, s-a decis, de asemenea, ca camera să se pronunțe în același timp asupra admisibilității și a fondului cauzei. La 12 aprilie 2002, a fost arestat și pus în custodie în sediul conducerii securității din Kadćköy-Istanbul. A fost căutat de poliție începând cu 27 iunie 2001 pentru fraudă și arest la domiciliu. În procesul verbal de arestare se menționează faptul că acesta a încercat să fugă, dar că polițiștii au fost prinși. În aceeași zi, reclamantul a fost examinat de un medic. Raportul medical corespunzător este redactat după cum urmează: pe partea stângă a abdomenului, suprafețe echimotice de 4 x 4 cm a căror culoare începe să se schimbe; pe partea mediană a spatelui, în stânga jos, suprafețe echimotice de 20 cm a căror culoare începe să se schimbe, de asemenea, ; pe partea dreaptă a frontului, o umflătură și o umflătură de 3 x 2 cm și, pe încheieturi, lacerații de 1 x 2 cm legate de purtarea cătușelor. Nu există nici un pericol pentru viața pacientului, dar este nevoie de o oprire de 7 zile pentru recuperare. 10. La 16 mai 2002, reclamantul a depus o plângere prin intermediul avocatului său la Parchetul Kadćköy împotriva polițiștilor responsabili pentru arestarea sa. 11. La 2 mai 2003, procurorul general al Republicii Kadćköy a emis o ordonanță de nejudiciare, pe motiv că examinările medicale nu au permis luarea în considerare a existenței unor leziuni pe corpul reclamantului. 12. La 27 mai 2003, reclamantul, prin intermediul avocatului său, a opus această ordonanță, în special prin trimiterea la dosar a raportului medical de încheiere a custodiei din 15 aprilie 2002. 13. La 5 iunie 2003, instanța din Dl. Üsküdar a respins această opoziție, considerând că ordonanța de nejudiciare atacată era conformă cu legea. Această decizie a fost notificată avocatului reclamantului la 15 august 2003 ÎN Â 14. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de relele tratamente pe care le-a suferit Hotărârea pentru Siguranța de la Kadćköy, precum și de impunitatea acordată polițiștilor responsabili de arestarea sa. 15. Guvernanța solicită ca căile de atac interne să nu fie epuizate, în măsura în care reclamantul nu a intentat o acțiune în fața instanțelor civile sau administrative pentru a obține despăgubiri. Curtea reamintește mai întâi că aceasta se pronunță deja de multe ori asupra unei astfel de excepții și că aceasta a respins (a se vedea, printre altele, Karayi Curtea constată apoi că Ö Õ art. 3 din Convenție nu este în mod vădit nefondat, în sensul Õ articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, Curtea constată că Õ nu se confruntă cu niciun alt motiv de Õ Õ . Prin urmare, trebuie să fie declarat admisibil. 19. În ceea ce privește fondul cauzei, guvernul este de părere că Õ reclamantul s-a rănit în momentul arestării sale. 20. Reclamantul combate această teză și menține versiunea sa a faptelor. 21. D În al doilea rând, Comisia observă că a fost examinat de către un medic membru al institutului medico-legal la sfârșitul detenției sale, că raportul întocmit în acest scop menționa în special zone hymotice pe corpul său și că a fost ordonată o incapacitate temporară de muncă de șapte zile (punctul 9 de mai sus). Prin urmare, nu s-a stabilit, după cum susține guvernul, că urmele de pe corpul reclamantului au fost cauzate de rănile apărute în timpul arestării sale. În plus, nimeni nu a luat în considerare decât o perioadă anterioară. 24. Prin urmare, având în vedere toate elementele care fac obiectul evaluării sale și lipsa unei explicații plauzibile din partea guvernului, Curtea concluzionează că statul pârât poartă răspunderea pentru rănile constatate asupra corpului reclamantului. 25. Prin urmare, a existat o încălcare a părții materiale a articolului 3 din Convenție. 26. În ceea ce privește întrebarea dacă autoritățile au reacționat efectiv la acuzațiile de maltratare ale reclamantului, guvernul nu se pronunță. 27. Reclamantul deplânge faptul că polițiștii responsabili de arestarea sa nu au fost niciodată judecați. 28. Curtea constată că cauza a fost clasată fără niciun răspuns (punctul 11 de mai sus) și că opoziția din partea instanței de nejudiciare a fost respinsă de instanța de judecată (punctul 13 de mai sus). În această privință, pentru Curte, este regretabil faptul că instanța de judecată nu a luat în considerare obiecțiile formulate de reclamant în cererea sa de opoziție, cu atât mai mult cu cât afirmațiile sale au fost susținute de un raport medical. Aceste elemente sunt suficiente pentru a concluziona Curții că ancheta desfășurată în speță nu poate trece pentru a fi efectiv și susceptibil de a conduce la identificarea și pedepsirea responsabililor pentru evenimentele în cauză. 29. Prin urmare, a existat o încălcare a părții procedurale a articolului 3 din Convenție. 30. De asemenea, reclamantul se plânge de o încălcare a dispozițiilor articolului 5 alineatul (2) și ale articolului 3 din convenție în cursul custodiei sale. 31. Guvernul excită nerespectarea termenului de șase luni. 32. Curtea reamintește că, în lipsa unei căi de atac interne, termenul de șase luni începe din actul incriminat în termen de mai puțin de șase luni (a se vedea, printre altele, Hamza Ylmaz c. Turcia (dec.), 46732/99, 1 aprilie 2003). În speță, aceasta constată că reținerea în litigiu s-a încheiat la 15 aprilie 2002, data la care termenul de șase luni a început să curgă. Or, cererea a fost introdusă la 22 decembrie 2003. Prin urmare, această parte a cererii se confruntă cu nerespectarea termenului de șase luni în sensul articolului 35 § 1 și trebuie să fie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (4) din Convenție. 33. Mai rămâne problema aplicării art. 41 din Convenție. În această privință, reclamantul declară că a suferit un prejudiciu moral pe care îl evaluează la 40 000 EUR. De asemenea, solicită 10 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. El nu furnizează nicio justificare și se limitează la prezentarea tabelului de onorarii de referință ale avocaților stabilit de baroul din Istanbul. 34. Guvernul contestă aceste pretenții. 35. Având în vedere încălcarea articolului 3 din Convenție, al cărei reclamant a fost victimă, Curtea consideră că este necesar să se dea la 000 EUR pentru prejudiciul moral suferit. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată, potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea acestora decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], n 34884/97, § 30 CEDH 1999 V și Sawicka c. Polonia, n 37645/97, § 54, 1 octombrie 2002).În speță, având în vedere lipsa documentelor justificative, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată. 36. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. cererea admisibilă cu privire la ..................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... 000 EUR (zece mii EUR) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, care poate fi convertită în lire turce la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 7 iulie 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte