CASE OF CUŠKO v. LATVIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Criminal proceedings;Article 6-1 - Reasonable time)
CASE OF CUŠKO v. LATVIA (CtEDO, 2017)
Reclamantul s-a născut în 1970 și trăiește în Riga. La 23 aprilie 2003 au fost instituite proceduri penale. La 29 aprilie 2003, reclamantul a fost arestat sub suspiciune de tentativă de corupție. La 2 mai 2003, reclamantul a fost reținut în reținere. La 25 iulie 2003, a fost eliberat și a fost impusă supravegherea poliției, în temeiul căreia el a fost obligat să nu părăsească districtul său de origine fără autorizarea autorităților de anchetă și să raporteze de două ori pe săptămână la departamentul de poliție locală. La 27 noiembrie 2003 s-a încheiat un proiect de lege de acuzare împotriva reclamantului și a celor două acuzații sale co-acusate (D.E. și V.M.). La 2 decembrie 2003, un judecător al Curții Regionale de la Riga (Rīgas apgabaltiesa) a acceptat procesul penal. Prima audiere a fost programată de la 1 la 4 august 2005. La 1 august 2005, a fost suspendată audierea pentru o perioadă nedefinită datorită stării de sănătate slabe ale D.E. și faptul că avocatul apărării reclamantului a fost în vacanță. 10. La 1 octombrie 2005, noua lege de procedură penală a intrat în vigoare; a introdus noi norme privind, printre altele, conflictele de interese cu care se confruntă judecătorii. Având în vedere noile norme, la 22 februarie 2006, a fost suspendată audierea deoarece unul dintre judecătorii Curții Regionale de la Riga a trebuit să se retragă din proces. 11. La 31 iulie 2006, a fost suspendată audierea deoarece procurorul și avocatul apărării reclamantului trebuiau să plece în vacanță. 12. La 13 noiembrie 2006, ședința a fost suspendată din nou din cauza stării de sănătate slabe ale D.E.. La 15 noiembrie 2006, un judecător al Curții Regionale de la Riga a solicitat spitalul în care D.E. a fost tratat pentru a furniza informații despre starea ei de sănătate. La 20 noiembrie 2006, instanța a fost informată că D.E. a fost externat din spital şi plasat sub îngrijirea medicului ei de familie. 13. La 27 februarie 2007, a fost suspendată audierea din motive neespecificate. 14. La 26 iunie 2007, ședința a fost suspendată din nou datorită stării de sănătate slabe ale D.E.. În aceeași zi Curtea Regională Riga a ordonat că D.E. să facă o examinare medicală pentru ca capacitatea ei de a participa la procedurile care trebuie determinate. Rezultatele acestei examinări au fost prezentate mai puțin de o lună mai târziu și au indicat că D.E. a fost în măsură să participe la proceduri. 15. La 27 septembrie 2007, Curtea Regională Riga a programat următoarea audiere pentru 27 decembrie 2007. La 18 octombrie 2007, avocatul D.E. a solicitat reprogramarea acestei audieri, pentru a-i accepta sărbătorile planificate. Curtea a respins această cerere, menționând că șase audieri au fost deja suspendate și că nu s-au putut permite întârzieri suplimentare în cadrul procedurii. 16. La 27 decembrie 2007, a fost suspendată audierea, deoarece acuzația a fost necesară pentru a înlocui acuzația împotriva reclamantului cu una mai liniștită. 17. La 11 ianuarie 2008, Curtea Regională Riga a început să audă argumentele părților cu privire la fondul cauzei. La 15 ianuarie 2008, acesta a condamnat reclamantul pentru tentativă de supunere și l-a condamnat la trei ani de închisoare. 18. La 4 februarie 2008, reclamantul a prezentat un recurs. La 1 decembrie 2008, instanța de apel a susținut hotărârea instanței inferioare. 19. La 30 decembrie 2008, reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept, argumentând, printre altele, că dreptul său la un proces a fost încălcat într-un timp rezonabil. În acest sens, el se referă la mai multe dispoziții de drept național și internațional, inclusiv la art. 6 § 1 din Convenție. 20. Prin decizia finală din 26 ianuarie 2009 Senatul Curții Supreme (Augstākās linkas Senāts) a refuzat reclamantul să permită apelul asupra punctelor de drept, menționând, printre altele, că „referința reclamantului la încălcări a anumitor legi și dispoziții juridice internaționale a fost formalistică”.