MINERVINO ET TRAUSI c. ITALIE

Comunicat la 13 decembrie 2017 Prima secțiune Cerere nr. 63289/17 Massimo MINERVINO și Isabella TRAUSSI împotriva Italiei introduse la 19 august 2017 FOARTE DE LEFFARE Cererea se referă la presupusa încălcare a dreptului la respectarea vieții de familie al reclamanților din cauza preluării și a adoptării ulterioare a celor patru copii ai acestora. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI A fost încălcat dreptul reclamanților la respectarea vieții lor de familie, în sensul art. 8 alin. (1) din Convenție?

În acest caz, intervenția în exercitarea acestui drept a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul art. 8 alin. în special, autoritățile italiene și-au îndeplinit obligațiile pozitive stabilite de jurisprudența Curții în materie cu privire la art. 8 (Zhou c. Italia, n 33773/11, 21 ianuarie 2014 Soares de Melo c. Portugalia, n 72850/14, 16 februarie 2016 Barna și Caldararu c. Italia, 37931/15, 20 iunie 2017) și au luat toate măsurile pe care le-ar fi putut solicita în mod rezonabil, astfel încât să permită refacerea relațiilor dintre solicitanți și copii și să respecte un echilibru corect între interesele prezente în joc, având în vedere în special faptul că plasarea și adoptarea ulterioară a copiilor pare să fi fost motivate exclusiv de condițiile de viață nesatisfăcătoare și de privările materiale Procesul decizional care a condus la hotărârile instanțelor interne a fost echitabil și a respectat în mod corespunzător interesele protejate de art. 8 din convenție, ținând seama în special de faptul că instanța pentru copii a decis să declare adoptabilitatea copiilor fără a dispune de expertiză privind capacitățile părintești ale reclamanților

Communiquée le 13 décembre 2017

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 63289/17 Massimo MINERVINO et Isabella TRAUSI contre l’Italie introduite le 19 août 2017

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la violation alléguée du droit au respect de la vie familiale des requérants en raison de la prise en charge et de l’adoption ultérieure de leur quatre enfants.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte au droit des requérants au respect de leur vie familiale, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention ? Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2 ? 2. Les motifs retenus par le tribunal pour déclarer l’adoptabilité de quatre enfants correspondaient-elles aux circonstances « o tout à fait exceptionnelles » qui peuvent justifier une rupture du lien familial ? 3. En particulier, les autorités italiennes ont-elles satisfait à leurs obligations positives définies par la jurisprudence de la Cour en la matière sur l’article 8 ( Zhou c. Italie , n o 33773/11, 21 janvier 2014 ; Soares de Melo c. Portugal , n o 72850/14, 16 février 2016 ; Barnea et Caldararu c. Italie , n o 37931/15, 20 juin 2017) et ont-elles pris toutes les mesures que l’on pouvait raisonnablement exiger d’elles de manière à permettre la reconstitution des rapports entre les requérants et les enfants et à respecter un juste équilibre entre les intérêts présents en jeu, eu égard,

en particulier au fait que le placement et l’adoption ultérieure des enfants semble avoir été motivés exclusivement par les conditions de vie insatisfaisantes et les privations matérielles ? 4. Le processus décisionnel débouchant sur les décisions des juridictions internes a-t-il été équitable et a-t-il respecté comme il se doit les intérêts protégés par l’article 8 de la Convention compte tenu, en particulier, de ce que le tribunal pour enfants a décidé de déclarer l’adoptabilité des enfants sans ordonner une expertise sur les capacités parentales des requérants ?