ALIYEVLER v. AZERBAIJAN
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
ALIYEVLER v. AZERBAIJAN (CtEDO, 2017)
Comunicat la 14 decembrie 2017 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 42858/11 ALIYEVLER împotriva Azerbaidjanului depusă la 14 iulie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții sunt resortisanți azerbaezi care locuiesc în Baku. Informațiile lor sunt prezentate în Apendicele. Primii doi solicitanți sunt soți. Al treilea, al patrulea și al cincilea solicitanți sunt copiii lor. Sunt reprezentați în fața Curții de către dl S. Bagirov și dl N. Heydarov, avocați care practică în Azerbaidjan. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Primul reclamant este un ofițer militar pensionat. A servit în armată din 1973 până în 1992. La 25 septembrie 1984 a fost acordat un voucher de ocupare unui apartament în așezarea militară din Nakhchivan („apartamentul”) și a locuit acolo cu ceilalți solicitanți, membrii familiei sale, de atunci. La 4 septembrie 2003, reclamantul a fost înscris în satul Arafsa la adresa fratelui său, dar nu s-a mutat acolo și a continuat să locuiască în apartament. La 17 mai 2010, reclamantul a fost din nou înscris la apartament. În aceeași zi, Unitatea Districtului Nakhchivan pentru Exploitarea Cazarei din cadrul Ministerului Apărării a depus o cerere la Tribunalul Orașului Nakhchivan, cerând încheierea în apartament a înregistrării pașaportului reclamanților și a expulzării lor din apartament, susținând că era nevoie de locuințe de noi ofițeri militari și că primul reclamant a avut o casă în Arafsa. La 23 iunie 2010, Tribunalul orașului Nakhchivan a acordat afirmația că primul reclamant a fost înregistrat la Arafsa și, prin urmare, s-a mutat din apartament la un nou loc permanent de reședință în Arafsa, în conformitate cu art. 60 din Codul Housing din 1982, eficace la momentul material. Curtea a constatat în continuare că primul reclamant a avut o parcelă de teren în Arafsa. Reclamanții au apelat susținând că art. 60 din Codul de locuințe din 1982 nu era aplicabil cazului lor, deoarece nu s-au mutat niciodată din apartament. În plus, au susținut că nu aveau alt loc unde să locuiască și că primul reclamant a servit în armată timp de mai mult de zece ani, nu putea fi evacuat din apartament fără a fi furnizat un alt spațiu de locuință în conformitate cu art. 105 din Codul locuințelor din 1982. La 7 septembrie 2010, Curtea Supremă a Republicii Autonome Nakchivan (în calitate de instanță de apel) a susținut hotărârea fără a furniza nici un raționament. La 6 ianuarie 2011, Curtea Supremă a susținut hotărârea reafirmând raționamentul instanței de primă instanță. Reclamanții se plâng că expulziarea lor din apartamentul de stat a fost ilegală și nejustificată și constituie o încălcare a drepturilor lor de proprietate (dreptul de a locui și de a utiliza apartamentul în cauză) garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 8 din Convenție că, ca urmare a expulziei presupuse ilegale, au pierdut domiciliul lor. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura civilă nu era corectă; în special că instanța internă a pronunțat hotărâri nejustificate. În sensul articolului 8 § 1 din Convenție a existat o ingerință în dreptul reclamanților de a respecta domiciliul lor? În cazul în care aceaceasta a fost o interferență în conformitate cu legea și este necesară în temeiul articolului 8 § 2? Procesul decizional al instanțelor interne a fost de a permite respectarea în mod corespunzător a intereselor reclamanților, astfel cum este protejat în temeiul articolului 8 din Convenție? Dreptul reclamanților de a locui și de a utiliza apartamentul de stat constituie „pozițiile” ale acestora în sensul articolului 1 din Protocol Nr. 1 la Convenție? În cazul în care reclamanții au fost privați de posesia lor în interesul public și în conformitate cu condițiile prevăzute de lege, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? În special, această privație a impus o sarcină individuală excesivă reclamanților? Reclamanții au avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor lor civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, a fost respectat dreptul reclamanților la o hotărâre motivată? Apendicele nr. Denumirea reclamantului Anul de naștere Hasanali ALIYEV 1952 Rukhsara ALIYEVA 1956 Anar ALIYEV 1975 Emin ALIYEV 1977 Ramzi ALIYEV 1983