Comunicat la 8 ianuarie 2018 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 12576/12 Ilias STIGARAS împotriva Greciei depusă la 22 februarie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Ilias Tsigaras, este un național grec care s-a născut în 1964 și trăiește în Amfithea. El este reprezentat în fața Curții de către dl Chirdaris și dl A. Kandarakis, avocați care practică în Atena. La 31 decembrie 2002, statul grec, într-o decizie comună a Ministrului Finanțelor și Economiei și a Ministrului Mediului, Dezvoltării Regionale și Lucrărilor Publice, a expropriat unele proprietăți, inclusiv una care a aparținut reclamantului, pentru a îmbunătăți Drumul Național Ioannina-Antirrio în vecinătatea Amfilochia. Proprietatea expropriată de la reclamant a inclus o parcela de 2.033 m mp care a făcut parte dintr-o bucată mai mare de teren de 2.991 m mp. Pe partea terenului său care nu a fost expropriat a existat o clădire de un singur etaj folosită de reclamant ca reședință domestică, de 101.60 m mp, cu un subsol de dimensiuni egale. La 30 aprilie 2004, statul grec a interzis o acțiune în cadrul Tribunalului de Primă Instanță pentru a stabili un cuantum unitar provizoriu de compensare pe metrou pătrat de fiecare proprietate expropriată. Tribunalul a depus o audiere la 1 octombrie 2004 și a eliberat decizia de evaluare a cuantumului unitar provizoriu de compensare la 12 noiembrie 2004 (juriul nr. 798/2004). La 10 mai 2005, reclamantul a introdus o acțiune în Curtea de Apel Ioanina pentru a determina suma de compensare unitară finală. El a solicitat, de asemenea, o compensare specială pentru restul proprietăților sale, adică pentru partea rămasă din terenurile sale de măsurare de 958 m mp și pentru clădirea pe care a avut loc. Audierea în fața Curții de Apel a avut loc la 21 septembrie 2005. Februarie 2006 Curtea de Apel a emis hotărârea nr. 70/2006, suspendând examinarea fondurilor cauzei din cauza faptului că un raport de experți a fost obligat să evalueze valoarea proprietăților expropriate. Apoi a programat o nouă audiere a cauzei pentru 17 mai 2006. În acea dată, instanța a suspendat audierea până la 18 aprilie 2007, apoi a suspendat-o din nou până la 16 mai. În urma unei amânări proaspete, audierea a avut loc în cele din urmă la 5 noiembrie 2008. În hotărârea din 29 iunie 2009 (nr. 224/2009), Curtea de Apel a evaluat suma unitară finală de 40 de euro pe metrou pătrat. În plus, a evaluat compensația specială pentru restul terenurilor care nu au fost expropriate la 10 euro pe mp. m. În sfârșit, a evaluat valoarea clădirii situate pe acea parte a terenului reclamantului la 125.000 de euro și valoarea pierdută la 50.000 de euro. Data materială pe care a luat-o ca bază pentru evaluarea compensației a fost 1 Octombrie 2004, adică data audierii privind compensarea provizorie, din cauza faptului că prima audiție privind evaluarea compensației finale a avut loc la 25 septembrie 2005, care a fost mai mică de un an de la data audierii privind compensarea provizorie (art. 17 2 din Constituție). La 14 septembrie 2010, reclamantul a apelat la Curtea de Casație cu privire la punctele de drept. El a susținut, printre altele , că Curtea de Apel s-a înșelat în privința datei audierii privind compensația provizorie ca timp important pentru evaluarea compensației. El a susținut că data audierii privind compensarea finală a fost de 5 Noiembrie 2008, astfel cum a fost audierea în cursul cărora s-a efectuat o examinare a meritelor și a dus la hotărârea nr. 224/2009 care i-a atribuit compensarea; prin urmare, în conformitate cu art. 17 § 2 din Constituție, au trecut mai mult de un an între audierea privind evaluarea compensației provizorii și cea privind evaluarea compensației finale. Având în vedere cele de mai sus, evaluarea compensației finale ar fi trebuit să se facă trimitere la audiere la 5 noiembrie 2008. În opinia reclamantului, audierea din 25 septembrie 2005 nu ar fi trebuit să fie luată în considerare deoarece nu a avut ca rezultat o hotărâre privind fondul, ci mai degrabă în decizia 70/2006 prin care examinarea privind fondul a fost suspendată și un raport de experți a fost ordonat la 29. Septembrie 2011 Plenarul Curții de Casație a respins recursul reclamantului asupra punctelor de drept (decizia nr. 14/2011). În ceea ce privește timpul material de evaluare a compensației, referindu-se la articolele 111, 223, 224 și 281 din Codul de Procedură Civilă, majoritatea Curții de Casație a susținut că aceaceasta a fost prima audiere (din 21 de ani) Septembrie 2005) care ar fi trebuit să fie luată în considerare, indiferent dacă examinarea cu privire la fond a avut loc în acea dată, din motive că „în timpul în care auzirea subiectului probei și al cercetării judiciare a fost stabilită”. O minoritate de treisprezece judecători nu era de acord cu concluzia menționată mai sus, în sensul că art. 17 2 din Constituție presupune că scopul acestuia este ca persoanele care sunt private de proprietate să beneficieze de o compensare totală corespunzător valorii proprietății, așa cum era la o dată mai apropiată de data plății. Prin urmare, în acest caz, timpul material care trebuie luat în considerare ar fi trebuit să fie ultima audiere înainte de eliberarea deciziei privind meritul. Hotărârea a fost finalizată ( La 4 octombrie 2011 a fost arhivat la 4 noiembrie 2011, în care a fost posibilă obținerea unui exemplar. Legea și practica internă relevantă Constituția Articolul relevant al Constituției grecești se citește după cum urmează: art. 17 „... Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa, cu excepția cazului în care este în beneficiul public, care trebuie să fie dovedit corespunzător, în circumstanțele și modalitățile prevăzute de lege și numai după plata unei compensații depline corespunzător valorii bunurilor expropriate la momentul audierii instanței cu privire la evaluarea provizorie a compensației. În cazurile în care se depune o cerere care solicită direct o evaluare finală a compensației, se ține seama de valoarea proprietății expropriate la momentul audierii judiciare a acestei cereri. În cazul în care a decurs mai mult de un an între data de audiere privind evaluarea provizorie a compensației și data de audiere privind evaluarea finală a compensației, valoarea se evaluează în legătură cu ultima dată. Orice modificare a valorii proprietăților expropriate care are loc după publicarea deciziei de expropriare nu este luată în considerare. ...” Codul de procedură civilă Articolele relevante ale Codului de procedură civilă se citesc după cum urmează: art. 111 „1. Procedura în cadrul unei audieri se bazează pe procedura preliminară scrisă. Nici o acțiune principală sau incidentală de protecție judiciară nu poate fi depusă la o instanță, cu excepția cazului în care se specifică altfel prin lege. O acțiune care a fost depusă fără proceduri judiciare este respinsă automat ca fiind inadmisibilă.” art. 223 „Când o acțiune este în suspensie în fața instanței, nu este permisă modificarea cererilor sale. În excepție, reclamantul, în argumentele sale până la sfârșitul procedurii de primă instanță, își poate limita cererile sau cererea a) orice este asociat cu subiectul principal al acțiunii (αα παρ ); b) un alt obiect în loc de cel solicitat inițial, sau diferența de valoare cauzată de o modificare care a avut loc.” art. 224 „Este inadmisibil să se modifice baza juridică a unei acțiuni. Reclamantul prin prezentarea sa în conformitate cu art. 237 § 1 înainte ca instanța de primă instanță să poată completa, clarifica sau corecta acuzațiile sale, în timp ce baza juridică a acțiunii nu se schimbă.” art. 281 „Data audierii” este considerată a fi data în care cazul a fost chemat și a început procesul, indiferent dacă instanța a început examinarea cu privire la fondul.” COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge, în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1, că nerespectarea dreptului intern relevant în ceea ce privește data la care ar trebui evaluată compensația ar trebui să-l privească de compensația adecvată pentru expropriare. Invocând articolele 6 și 13 din Convenție, reclamantul se plânge, de asemenea, de lungimea procedurii de expropriare și de lipsa de remediere juridică în acest sens. Întrebări aduse părților A existat o încălcare a dreptului reclamantului la proprietate în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? În special, ținând cont de faptul că mai mult de patru ani au trecut între data audierii privind evaluarea provizorie a compensației și data audierii care au dus la hotărârea nr. 224/2009 stabilirea cuantumului compensației finale, a fost reclamantul a acordat compensații care erau în mod rezonabil legate de valoarea proprietății sale? În caz contrar, a impus o sarcină disproporționată reclamantului? S-a auzit cazul reclamantului într-un timp rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 din Convenția (a se vedea Glykantzi c. Grecia, nr. 40150/09, 30 octombrie 2012)? Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru plângerea sa în temeiul articolului 6, conform articolului 13 din Convenție?
Communicated on 8 January 2018
Application no. 12576/12
Ilias TSIGARAS
against Greece
lodged on 22 February 2012
The applicant, Mr Ilias Tsigaras, is a Greek national who was born in 1964 and lives in Amfithea. He is represented before the Court by Mr
V.
Chirdaris and Mr A. Kandarakis, lawyers practising in Athens.
A.
The circumstances of the case
On 31 December 2002 the Greek State, in a joint decision by the Minister of Finance and Economics and the Minister for the Environment, Regional Development and Public Works, expropriated some properties, including one which belonged to the applicant, in order to make improvements to the National Road of Ioannina-Antirrio in the vicinity of Amfilochia. The property expropriated from the applicant included a plot of 2,033
sq.
m that was part of a larger piece of land measuring 2,991
sq.
m. On the part of his land that was not expropriated there was a single-storey building used by the applicant as his domestic residence, measuring 101.60
sq.
m, with a basement of equal dimensions.
On 30 April 2004 the Greek State brought an action in the Arta Court of First Instance to determine a provisional unitary compensation amount per square metre of each expropriated property. The Court of First Instance held a hearing of the case on 1
October
2004 and issued its decision assessing the provisional unitary compensation amount on 12
November 2004 (judgment no.
798/2004).
On 10 May 2005 the applicant brought an action in the Ioannina Court of Appeal to determine the final unitary compensation amount. He also requested special compensation for the remainder of his property, that is to say for the remaining portion of his land measuring 958
sq.
m and the building on it. The hearing before the Court of Appeal took place on 21
September 2005. On 2
February 2006 the Court of Appeal issued decision no.
70/2006, adjourning the examination of the merits of the case on the grounds that an expert report was required to assess the value of the expropriated property. It subsequently scheduled a new hearing of the case for 17
May 2006. On that date the court adjourned the hearing until 18
April 2007, then adjourned it again until 16
April 2008. Following a fresh adjournment, the hearing eventually took place on 5
November 2008.
In a judgment of 29
June 2009 (no.
224/2009) the Ioannina Court of Appeal assessed the final unitary compensation amount at 40
euros per square metre. It additionally assessed the special compensation for the remainder of the land that had not been expropriated at 10
euros per sq.
m. Lastly, it assessed the value of the building located on that part of the applicant’s land at 125,000 euros and its lost value at 50,000
euros. The material date it took as a basis for assessing the compensation was 1
October 2004, that is to say the date of the hearing concerning provisional compensation, on the grounds that the first hearing concerning the assessment of the final compensation had been held on 25
September 2005, which was less than a year after the date of the hearing concerning provisional compensation (Article 17
§
2 of the Constitution).
On 14 September 2010 the applicant appealed to the Court of Cassation on points of law. He claimed,
inter alia
, that the Court of Appeal had erred in considering the date of the hearing concerning the provisional compensation as the material time for the assessment of the compensation. He argued that the date of the hearing concerning final compensation had been 5
November 2008, as that was the hearing during which examination on the merits took place and resulted in judgment no. 224/2009 awarding him compensation; therefore pursuant to Article 17 § 2 of the Constitution, more than a year had elapsed between the hearing concerning the assessment of the provisional compensation and that concerning the assessment of the final compensation. In view of the above, the assessment of the final compensation should have made reference to the hearing on 5
November 2008. In the applicant’s view, the hearing of 25
September 2005 should not have been taken into account as it had not resulted in a ruling on the merits but rather in decision 70/2006 by which the examination on the merits was adjourned and an expert report was ordered.
On 29
September 2011 the Plenary of the Court of Cassation dismissed the applicant’s appeal on points of law (judgment no.
14/2011). As regards the material time for assessing the compensation, referring to Articles
111, 223, 224 and 281 of the Code of Civil Procedure, the majority of the Court of Cassation held that it was the first hearing (of 21
September 2005) that should have been taken into account ‒ regardless of whether or not the examination on the merits took place on that date ‒ on the grounds that “during that hearing the subject of the evidence procedure and of judicial research was being determined”. A minority of thirteen judges disagreed with above-mentioned conclusion on the grounds that Article 17
§
2 of the Constitution implies that its purpose is for individuals who are deprived of their property to be given full compensation corresponding to the value of the property as it stood on a date closer to date of payment. Therefore, in the present case, the material time to be considered should have been the last hearing before the decision on the merits was issued.
The judgment was finalised (
καθαρoγραφή
) on 4
October 2011 and it was archived on 4
November 2011, on which date it was possible to obtain a copy.
B.
Relevant domestic law and practice
1.
The Constitution
The relevant Article of the Greek Constitution reads as follows:
Article 17
“...
2.
No one may be deprived of his property unless it is for the public benefit, which must be duly proved, in the circumstances and manner laid down by law and only after payment of full compensation corresponding to the value of the expropriated property at the time of the court hearing on the provisional assessment of compensation. In cases in which an application is lodged directly requesting a final assessment of the compensation, the value of the expropriated property at the time of the court hearing of that application shall be taken into account. If more than a year has elapsed between the hearing date concerning provisional assessment of compensation and the hearing date concerning final assessment of compensation, then the value shall be assessed with reference to the latter date.
3.
Any change in the value of the expropriated property occurring after and solely as a result of publication of the decision to expropriate shall not be taken into account.
...”
2.
Code of Civil procedure
The relevant Articles of the Code of Civil Procedure read as follows:
Article 111
“1.
The proceedings in a hearing shall be based on the written pre-trial proceedings.
2.
No main or incidental action for judicial protection can be lodged with a court, unless specified otherwise by law. An action which has been lodged without pre-trial proceedings shall automatically be dismissed as inadmissible.”
Article 223
“When an action is pending before the court it is not permissible to modify its claims. Exceptionally, the applicant, in his submissions up until the end of the first
‑
instance procedure, may limit his claims or request a) whatever is associated with the main subject-matter of the action (
τα παρεπόμενα του κύριου αντικειμένου της αγωγής
); b) another object instead of that initially requested, or the difference in value caused by a change that took place.”
Article 224
“It is inadmissible to change the legal basis of an action. The applicant by his submissions submitted in accordance with Article 237 § 1 before the first-instance court may supplement, clarify or correct his allegations, as along as the action’s legal basis does not change.”
Article 281
“The ‘date of the hearing’ is deemed to be the date on which the case was called and started its trial, irrespective of whether the court started the examination on the merits.”
The applicant complains, under Article 1
of Protocol No.
1, that the failure of the domestic authorities to apply properly the relevant domestic law concerning the date with reference to which compensation should be assessed deprived him of the appropriate compensation for expropriation.
Invoking Articles 6 and 13 of the Convention, the applicant also complains about the length of the expropriation proceedings and the lack of legal remedy in this respect.
1.
Has there been a violation of the applicant’s right to property within the meaning of Article 1 of Protocol No 1 to the Convention?
In particular, taking into account that more than four years had elapsed between the date of the hearing concerning the provisional assessment of compensation and the date of the hearing which resulted in judgment no.
224/2009 setting the amount of the final compensation, was the applicant awarded compensation that was reasonably related to his property’s value? If not, did it impose a disproportionate burden on the applicant?
2.
Was the applicant’s case heard within a reasonable time as provided for by Article
6 of the Convention (see
Glykantzi
v. Greece
, no.
40150/09, 30
October 2012)?
3.
Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for his complaint under Article 6, as required by Article 13 of the Convention?