- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 11 ianuarie 2018
- Stat pârât
- ROU
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Liță și S.C. Georgiana Import Export S.R.L. împotriva României
Traducere în română Auto
CAUZUL CU PRIVIND SECȚIUNEA LIȚĂ ȘI S.C. GEORGIANA IMPORT EXPORT S.R.L. c. ROMANIA (Depunerea nr. 46468/12 JUDGMENT STRASBOURG 11 ianuarie 2018 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Liței și S.C. Georgiana Import Export S.R.L. c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), în calitate de comitet compus din: Vincent A. De Gaetano, Președintele, Georges Ravarani, Marko Bošnjak, judecători și Liv Tigerstedt, grefierul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 7 decembrie 2017, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva României depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de doi cetățeni români dl Zlate Liță („prima reclamantă”) și dna Aneta Liță („a doua reclamantă”) și de S.C.
Georgiana Export S.R.L. („a treia solicitantă”) o societate de răspundere limitată deținută de primul și al doilea reclamant, la 11 iulie 2012. 2. Cererea a fost comunicată Guvernului României („Guvernului”). Guvernul a prezentat o declarație unilaterală care solicită Curtea să atace cererea depusă de către primii și al doilea solicitanți din lista cazurilor. FACTE Detaliile relevante ale cererii sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții s-au plâns de durata excesivă a procedurilor civile. După negocierile încheiate fără succes, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunilor planteate de primul și al doilea reclamant și a solicitat în continuare Curtea să elimine această parte a cererii în conformitate cu art. 37 din Convenție.
Guvernul a recunoscut lungimea excesivă a procedurilor civile, oferindu-se să plătească primul și al doilea reclamant suma detaliată în tabelul adăugat și a invitat Curtea să scoată cererea din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 §§ c) din Convenție. Suma ar fi convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni menționat mai sus, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.
Plata va constitui rezoluția finală a acestei părți a cererii. Primul și al doilea reclamant au fost trimise termenii declarației unilaterale ale Guvernului înainte de data prezentei decizii. Curtea nu a primit un răspuns din partea reclamanților care acceptă termenii declarației. 10. Curtea observă că art. 37 § (c) îi permite să ia un caz din lista sa în cazul în care: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii.” 11. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 § 1 (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazurilor (a se vedea, în special, Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§§ 77, CEDO 2003-VI).
12. Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerile referitoare la durata excesivă a procedurii civile (a se vedea, de exemplu, Vlad și alții c. România, nr. 40756/06 și altele 2, 26 noiembrie 2013). 13. Remarcarea admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – consideră că nu mai este justificat continuarea examinării acestei părți a cererii (art. 37 §§ §§ ct)).
14. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § în amendă 15. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, această parte a cererii poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 16. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se elimine această parte din aplicarea din lista. II.
ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 AL CONVENȚIEI ÎN RESPECTUL COMPLAINTULUI APLICAT DE TERZUL APLICANT 17. Cei de-a treia reclamanți s-au plâns că durata procedurii civile în cauză era incompatibilă cu cerințele privind „templa rezonabilă” și se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție, care citește după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” Admisibilitatea 18. Guvernul a susținut că plângerea celui de-al treilea reclamant nu a fost compatibilă ratione personae cu dispozițiile Convenției. Ei au declarat că primele și cele de-a doua solicitanți sunt singurele acționare și reprezentanți ai celui de-al treilea reclamant, având controlul total al acțiunilor societății.
Prin urmare, interesele tuturor reclamanților sunt concomitente. 19. Al treilea reclamant a susținut că face parte din procedura internă împreună cu primul și al doilea reclamant și că este o victimă în sensul articolului 34 din Convenție. 20. Curtea remarcă că primele și cele de-a doua reclamante sunt strânse identificate cu cel de-al treilea reclamant. În realitate, cel de-al treilea reclamant este societatea primei și cele de-a doua reclamante și vehiculul pentru proiectele lor de afaceri.
Prin urmare, Curtea reamintește în același timp principiile generale prezentate în hotărârea Agrotexim (a se vedea Agrotexim și altele c. Grecia, 24 octombrie 1995, § 66, Serie A nr. 330 A), consideră că, în circumstanțele specifice ale prezentului caz și în special având în vedere confundarea aspectelor sale contractuale și corporative, plângerea celui de-al treilea reclamant este compatibilă ratione personae cu dispozițiile Convenției (a se vedea, mutatis mutandis Kin Stib și Majkić c. Serbia , nr. 12312/05, § 74, 20 aprilie 2010, și Eugenia Michaelidou Developments Ltd și Michael Tymvios c. Turcia , nr. 16163/90, § 21, 31 iulie 2003). 21. Prin urmare, obiecția Guvernului trebuie respinsă.
22. Curtea constată că această plângere nu este vădit nefondată în sensul art. 35 § 3 lit. (a) din Convenție sau inadmisibilă pe niciun alt motiv. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și autorităților competente și ceea ce era în joc pentru reclamanții în litigiu (a se vedea Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 24. În cazul principal al lui Vlad și alții v. România (n. 40756/06 și altele 2, 26 noiembrie 2013), Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiunile similare cu cele din acest caz.
25. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la fondul acestei plângeri. Având în vedere jurisprudența sa în cauză, Curtea consideră că în cazul instantaneu durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de „tempă rezonabilă”. 26. Această plângere dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție. III.
APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 27. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 28. În ceea ce privește circumstanțele cauzei, Curtea consideră că constatarea unei încălcări constituie suficientă satisfacție pentru orice prejudiciu moral care ar fi putut fi susținute de cel de-al treilea reclamant.
Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, ia notă în ceea ce privește termenii declarației guvernului contestat și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; hotărăște să atace partea cererii referitoare la reclamațiile formulate de primul și al doilea reclamant din lista cazurilor sale, în conformitate cu art. 37 § litera (c) din convenție; declară restul cererii admisibile; că partea cererii privind plângerea formulată de cel de-al treilea reclamant dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii civile; susține că constatarea unei încălcări constituie o satisfacție suficientă pentru orice prejudiciu moral suportate de cel de-al treilea reclamant; respinge Președintele adjunct al Registrului interimar, în limba engleză, și notificat în scris la 11 ianuarie 2018, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de judecată.
Liv Tigerstedt Vincent A. De Gaetano, președintele adjunct al Registrului interimar, Apendice, cererea depunere de plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (lungimea excesivă a procedurii civile) nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii/data înregistrării Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamanților Începutul procedurii Încheierea procedurii Lungime totală Niveluri de jurisdicție Număr unilateral de declarație sau valoare atribuită pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuieli per gospodărie (în euro) [1] 46468/12 11/07/2012 (3 solicitanți) Casă Zlate Liță 08/11/1955 Aneta Liță 07/06/1956 29/07/2015 11/09/2015 900 S.C.
Georgiana Import Export S.R. 17/02/1992 11/10/2004 26/01/2012 7 ani, 3 luni și 16 zile 3 niveluri de jurisdicție 2482/2/2011 [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamanților.
FOURTH SECTION
CASE OF LIȚĂ AND S.C. GEORGIANA IMPORT EXPORT S.R.L. v. ROMANIA (Application no. 46468/12 ) JUDGMENT STRASBOURG 11 January 2018 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Liță and S.C. Georgiana Import Export S.R.L. v. Romania, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Committee composed of: Vincent A. De Gaetano, President, Georges Ravarani, Marko Bošnjak, judges, and Liv Tigerstedt Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 7 December 2017, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application against Romania lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by two Romanian nationals Mr Zlate Liță (“the first applicant”) and Ms Aneta Liță (“the second applicant”), and by S.C. Georgiana Import Export S.R.L. (“the third applicant”) a Romanian limited liability company owned by the first and second applicants, on 11 July 2012.
The application was communicated to the Romanian Government (“the Government”).
The Government submitted a unilateral declaration requesting the Court to strike the application lodged by the first and second applicants out of the list of cases. THE FACTS
The relevant details of the application are set out in the appended table.
The applicants complained of the excessive length of civil proceedings. THE LAW I.
COMPLAINTS RAISED BY THE FIRST AND SECOND APPLICANTS
6. After unsuccessful friendly-settlement negotiations, the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by the first and second applicants. They further requested the Court to strike out this part of the application in accordance with Article 37 of the Convention.
The Government acknowledged the excessive length of civil proceedings. They offered to pay the first and second applicants the amount detailed in the appended table and invited the Court to strike the application out of the list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. The amount would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay this amount within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
The payment will constitute the final resolution of this part of the application.
The first and second applicants were sent the terms of the Government’s unilateral declaration before the date of this decision. The Court has not received a response from the applicants accepting the terms of the declaration.
The Court observes that Article 37 § 1 (c) enables it to strike a case out of its list if: “... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application.”
Thus, it may strike out applications under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the cases to be continued (see, in particular, Tahsin Acar v. Turkey (preliminary objections) [GC], no. 26307/95, §§ 75 ‑ 77, ECHR 2003-VI).
The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints relating to the excessive length of civil proceedings (see, for example, Vlad and Others v. Romania, nos. 40756/06 and 2 others, 26 November 2013).
Noting the admissions contained in the Government’s declaration as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1 (c)).
In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1 in fine ).
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, this part of the application may be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008).
In view of the above, it is appropriate to strike this part of the application out of the list. II.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE
6 § 1 OF THE CONVENTION IN RESPECT OF THE COMPLAINT RAISED BY THE THIRD APPLICANT
The third applicant complained that the length of the civil proceedings in question had been incompatible with the “reasonable time” requirement. They relied on Article 6 § 1 of the Convention, which reads as follows: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...” A. Admissibility
The Government maintained that the third applicant’s complaint was not compatible ratione personae with the provisions of the Convention. They stated that the first and the second applicants are the sole shareholders and representatives of the third applicant, enjoying total control of the company’s shares. Therefore, the interests of all applicants are concurrent.
The third applicant maintained that it was part of the domestic proceedings together with the first and second applicants and that it was a victim within the meaning of Article 34 of the Convention.
The Court observes that the first and second applicants are closely identified with the third applicant. In reality, the third applicant is the first and second applicants’ company and the vehicle for their business projects. The Court therefore, whilst recalling the general principles outlined in the Agrotexim judgment (see Agrotexim and Others v. Greece , 24 October 1995, § 66, Series A no. 330 ‑ A), considers that, in the specific circumstances of the present case and particularly given the confounding of its contractual and corporate aspects, the third applicant’s complaint is compatible ratione personae with the provisions of the Convention (see, mutatis mutandis , Kin ‑ Stib and Majkić v. Serbia , no. 12312/05, § 74, 20 April 2010, and Eugenia Michaelidou Developments Ltd and Michael Tymvios v. Turkey , no. 16163/90, § 21, 31 July 2003).
The Government’s objection hence must be rejected.
The Court notes that this complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention or inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible. B. Merits
The Court reiterates that the reasonableness of the length of proceedings must be assessed in the light of the circumstances of the case and with reference to the following criteria: the complexity of the case, the conduct of the applicants and the relevant authorities and what was at stake for the applicants in the dispute (see Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII).
In the leading case of Vlad and Others v. Romania (nos. 40756/06 and 2 others, 26 November 2013) the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.
Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the merits of this complaint. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the proceedings was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement.
This complaint disclose a breach of Article 6 § 1 of the Convention. III.
APPLICATION OF ARTICLE
41 OF THE CONVENTION
27. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
Regard being had to the circumstances of the case, the Court considers that the finding of a violation constitutes sufficient just satisfaction for any non-pecuniary damage that may have been sustained by the third applicant. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, 1. Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; 2. Decides to strike the part of the application concerning the complaints raised by the first and second applicants out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; 3. Declares the remainder of the application admissible; 4. Holds that the part of the application concerning the complaint raised by the third applicant discloses a breach of Article 6 § 1 of the Convention concerning the excessive length of civil proceedings; 5. Holds that the finding of a violation constitutes sufficient just satisfaction for any non-pecuniary damage sustained by the third applicant; 6. Dismisses the remainder of the third applicant’s claims for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 11 January 2018, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Liv Tigerstedt Vincent A. De Gaetano Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention (excessive length of civil proceedings) No. Application no./ Date of introduction Applicant name Date of birth/Date of registration Date of receipt of Government’s declaration Date of receipt of applicants’ comments Start of proceedings End of proceedings Total length Levels of jurisdiction Domestic court file number Unilateral declaration amount or amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per household (in euros) [1] 46468/12 11/07/2012 (3 applicants) Household Zlate Liță 08/11/1955 Aneta Liță 07/06/1956 29/07/2015 11/09/2015 900 S.C. Georgiana Import Export S.R.L. 17/02/1992 11/10/2004 26/01/2012 7 years, 3 months and 16 days 3 levels of jurisdiction 2482/2/2011 0 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicants.