CtEDO 14.01.2018 Auto

S.C. TOTALGAZ INDUSTRIE S.R.L. v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
14.01.2018
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
S.C. TOTALGAZ INDUSTRIE S.R.L. v. ROMANIA (CtEDO, 2018)
HUDOC · oficial

Comunicat la 14 ianuarie 2018 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 61022/10 S.C. TOTALGAZ INDUSTRIE S.R.L. împotriva României depusă la 15 octombrie 2010 DECLARAREA FACTELOR Societatea reclamantă, S.C. Totalgaz Industria S.R.L., este o companie română, cu sediul său înregistrat în Iași. Este reprezentată în fața Curții de către dna I. Raihel-Arnăutu, avocat practicant în Iași. În septembrie 2003, societatea reclamantă a importat echipamente industriale și mai multe discuții compacte („CD”) care conțin instrucțiuni privind manipularea și funcționarea echipamentelor (descrise ca „tehnologie” și „ști cum” în contractul de vânzare). Societatea reclamantă a transmis autorităților vamale toate documentele relevante (inclusiv facturile, contractul de vânzare și toate corespondența cu societatea vânzătoare cu privire la mărfurile importate) și a completat declarațiile vamale corespunzătoare. Societatea reclamantă a plătit taxele vamale și TVA datorate echipamentelor și CD-urilor. Între 27 noiembrie 2007 și 30 ianuarie 2008, autoritatea vamală Iași a efectuat o revizuire a operațiunii de import menționate mai sus. A verificat cele două declarații vamale prezentate de societatea reclamantă la 10 și, respectiv, 16 septembrie 2003. Autoritatea vamală a informat societatea reclamantă că TVA plătită în legătură cu CD-urile nu a fost calculată corect. în cazul în care ar fi trebuit să plătească taxe vamale privind programele de software, deoarece informațiile înregistrate pe CD-urile importate conțin instrucțiuni esențiale pentru funcționarea echipamentelor importate. Prin decizia din 15 februarie 2008, autoritatea vamală Iași a ordonat societății reclamante să plătească 317.684 Lei român (RON) în taxele nerambursate, dobânzile și sancțiunile de plată târziu. Societatea reclamantă a contestat această decizie cu Departamentul Regional Iași pentru Excizi și Operațiuni vamale. Acesta a susținut că motivul pentru recalculul TVA plătibil în ceea ce privește CD-urile importate a fost lipsa de claritate în legislația existentă în ceea ce privește natura informațiilor înregistrate pe CD-urile – și anume dacă aceste informații ar fi trebuit să fie considerate ca fiind un know-how sau un program de software și dacă importul de CD-uri a constituit o importare de active sau o import de servicii. Societatea reclamantă a susținut, de asemenea, că autoritățile vamale au bazat recalculul TVA pe dispozițiile Codului fiscal (și reglementările care reglementează punerea în aplicare a acestuia), care nu au fost în vigoare în septembrie În plus, regulamentele care clasificau programele software ca active au intrat în vigoare numai la 1 ianuarie 2007. Reclamantul a subliniat, de asemenea, că informațiile înregistrate pe CD-urile importate au fost menționate de părți în contractul de vânzare ca know-how și tehnologie. Prin decizia din 24 aprilie 2008 Iași Departamentul General de Finanțe (Administrația Finantelor Publice Iași ) a anulat decizia din 15 februarie 2008 și a ordonat o nouă revizuire a operațiunilor de import, care să fie efectuată în conformitate cu legea aplicabilă la momentul importului în cauză. În urma unei noi revizuiri a operațiunilor de import, Departamentul Regional Iași pentru Excizi și Operațiuni vamale a decis la 20 mai 2008 că societatea reclamantă ar trebui să plătească o sumă și mai mare – și anume RON 652.042 – prin regularizarea operațiunilor sale de import. Societatea reclamantă a contestat din nou modul în care au fost stabilite obligațiile vamale sale. Acesta a subliniat faptul că autoritățile vamale care efectuează noua revizuire a operațiunilor sale de import au încălcat nereforma în principiu Peius. Departamentul General de Finanțe Iași a anulat decizia 20 Mai 2008 și a ordonat o nouă revizuire a operațiunilor de import ale societății reclamante. În urma acestei noi revizuiri, Departamentul Regional Iași pentru Excizi și Operațiuni vamale a emis o nouă decizie la 18 iulie 2008 prin care a ordonat societății reclamante să plătească 317.684 Lei român (RON) (aproximativ 88.000 de euro) reprezentând TVA neabonată (RON) 132.122 (aproximativ 36.000 euro) și sancțiuni de dobânzi și întârziere (RON 185.562) (aproximativ 52.000 euro). În calculul taxelor vamale ale societății reclamante Departamentul de Finanță Generală Iași a aplicat decizia nr. 7 a Comisiei Centrale Fiscale a Ministerului Finanțelor Publice. Departamentul de Finanțe Generale Iași a respins noua provocare a societății reclamante la 18 septembrie 2008. Acesta a considerat că importul de software ar trebui considerat importul de active, în conformitate cu decizia nr. 7/2006 (eliberată la 17 noiembrie 2006 și aprobată printr-o ordine a aceleiași Comisiei la 19 decembrie 2006), având în vedere faptul că această decizie stabilește interpretarea corectă a ordonanței guvernamentale nr. 17/2000 privind TVA și reglementările de punere în aplicare, aceaceasta ar putea fi aplicată în ceea ce privește situațiile prevăzute de ordonanța în vigoare în 2000, fără să se teamă că este considerată ca fiind aplicată retroactiv. Societatea reclamantă a depus o plângere la Curtea județului Iași care solicită anularea deciziei luate la 18 septembrie 2008. Acesta a remarcat faptul că autoritățile fiscale au interpretat în mod diferit natura informațiilor stocate pe CD-uri importate: unele dintre ele au considerat că reprezintă tehnologie și know-how, în timp ce altele au considerat că reprezintă un program de software. Acesta a subliniat, de asemenea, faptul că autoritățile fiscale nu erau clare dacă importul de CD ar trebui considerat ca fiind o importare de active sau o import de servicii. De asemenea, a susținut că: (i) valoarea datelor și instrucțiunilor înregistrate pe CD-uri ar fi trebuit calculată în conformitate cu decizia nr. 368/1998 (din 16 iunie 1998); (ii) decizia nr. 7/2006 (aplicată de Autoritatea Vamală Iași) a fost adoptată numai după importul efectuat în 2003 și, de asemenea, a fost aplicabilă numai programelor software și nu a fost cunoscută modul în care; (iii) informațiile înregistrate privind CD-urile importate constituie know-how și nu erau indispensabile pentru funcționarea echipamentelor în cauză – prin urmare, contractul de vânzare încheiat cu societatea de export a clasificat informațiile privind CD-urile ca know-how; (iv) în conformitate cu reglementările care reglementează calculul TVA la momentul importului CD-urilor transmisia de know-how a constituit furnizarea de servicii și nu livrarea de active – în conformitate cu aceasta, societatea reclamantă nu a fost obligată să plătească TVA în ceea ce privește importul de CD-uri. Curtea județului Iași a ordonat un raport de la un expert fiscal, al cărui obiectiv principal era de a stabili dacă taxele pe care societatea reclamantă le-a plătit au fost calculate corect. Raportul, care a fost depus la 2 iunie 2009, a declarat că societatea reclamantă nu a încercat să evite plata taxelor vamale și a TVA în ceea ce privește mărfurile importate, deoarece a prezentat toate documentele relevante, inclusiv facturile și contractul de vânzare, și a completat declarațiile vamale. Raportul a afirmat, de asemenea, că baza juridică pentru stabilirea obligațiilor fiscale ale societății reclamante la momentul respectiv a fost decizia nr. 368/1998. El a concluzionat că societatea reclamantă a îndeplinit toate taxele fiscale în 2003. La 27 octombrie 2009, Tribunalul județului Iași a permis plângerea societății reclamante și a anulat decizia autorităților fiscale din 18 Iulie 2008 din cauza faptului că nu a fost eliberată în conformitate cu legea aplicabilă la momentul importului – și anume decizia nr. 368/1998. ). Curtea județului a subliniat, de asemenea, că decizia nr. 7/2006 nu a putut fi aplicată fără a încălca principiul prevăzut de Constituția română, care prevede că legile nu pot fi aplicate retroactiv. În plus, Curtea județului a bazat concluziile sale pe concluziile raportului expert din 2 iunie 2009. Autoritățile fiscale au depus un recurs asupra punctelor de drept împotriva acestei hotărâri, susținând că CD-urile conțin un program de software absolut necesar pentru funcționarea echipamentelor importate și că decizia nr. 368/1998 nu este, prin urmare, aplicabilă, întrucât aceasta știe cum și tehnologia. La 19 aprilie 2010, Curtea de Apel Iași a permis recursul, a anulat hotărârea din 27 octombrie 2009 și a respins plângerea societății reclamante. 345/2002 importul de CD efectuat de societatea reclamantă în 2003 a constituit, de fapt, importul de active și, în consecință, societatea reclamantă ar trebui să fi plătit TVA pe valoarea (cum este prevăzut în contractul de vânzare) a CD-urilor respective. În baza articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, societatea reclamantă se plânge de lipsa legislației previzibile aplicabile taxelor vamale în ceea ce privește importul de know-how; în ciuda faptului că la momentul importului în cauză, singura lege aplicabilă a fost decizia nr. 368/1998, autoritățile vamale au calculat taxele vamale în conformitate cu hotărârea nr. 7/2006, în timp ce Curtea de Apel Iași a aplicat Legea nr. 345/2002. În plus, a afirmat că autoritățile fiscale au impus o sancțiune disproporționată, cerându-i să plătească întârziere și sancțiuni de dobânzi pentru perioada 2003-2008. Care au fost dispozițiile legale aplicabile evaluării obligațiilor fiscale ale societății reclamante în ceea ce privește importul de CD-uri și echipamente industriale efectuate în 2003? A existat o interferență cu bucuria pașnică a bunurilor reclamantului, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. Dacă da, a fost decizia de a recalcula obligațiile fiscale ale societății reclamante și de a impune suplimente fiscale în încălcarea dreptului său la bucurarea pașnică a bunurilor sale, astfel cum este garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2019-12-03
0,92
AFFAIRE S.C. TOTALGAZ INDUSTRIE S.R.L. c. ROUMANIE
société requérante avait présenté à la douane l’ensemble des documents liés à l’importation et qu’il n’y avait eu aucune intention de la part de l’intéressée de se soustraire au paiement des droits d’importation. La contestation fut accueil
CtEDO 2014-12-18
0,92
S.C. S.E.A.C.I.D. S.R.L. v. ROMANIA
Communicated on 18 December 2014 THIRD SECTION Application no. 55365/09 S.C. S.E.A.C.I.D. S.R.L. against Romania lodged on 8 October 2009 STATEMENT OF FACTS The applicant, S.C. S.E.A.C.I.D. S.R.L., is a Romanian company having its registere
CtEDO 2025-04-01
0,91
CIOROIANU v. ROMANIA
d her to a suspended term of three years’ imprisonment. 6. The court based its assessment of the double jeopardy principle on the criteria developed in the case-law of the European Court of Human Rights. It held that the administrative and
CtEDO 2018-02-06
0,91
CASE OF S.C. TEXTINC S.A. v. ROMANIA
had raised in its appeal on points of law; the T.F.I. referred in particular to the fact that before the Timişoara District Court they were not given the possibility to bring their arguments concerning the amount requested by the applicant
CtEDO 2018-11-25
0,91
S.C. MIC PETROCHIM INDUSTRIE S.R.L. v. ROMANIA
Communicated on 25 November 2018 FOURTH SECTION Application no. 74120/14 S.C. MIC PETROCHIM INDUSTRIE S.R.L. against Romania lodged on 18 November 2014 SUBJECT MATTER OF THE CASE The application concerns the unfairness and the excessive len
Sursă