CtEDO 18.01.2018 Auto

URCAN ET VUC c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
18.01.2018
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement radiée du rôle;Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
URCAN ET VUC c. ROUMANIE (CtEDO, 2018)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Această versiune a fost rectificată 29 martie 2018 în conformitate cu art. 81 din Regulamentul Curții de Apel nr. 70941/12 Corneliu Tinel URCAN și Liliana Carmen VUC împotriva României (a se vedea tabelul din anexă) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea), care are loc la 18 ianuarie 2018 într-un comitet compus din Vincent A. De Gaetano, președinte, Georges Ravarani, Marko Bošnjak, judecători, și de Liv Tigerstedt, graffière adjuncte de secțiune f.f. Având în vedere cererea menționată anterior formulată la data indicată în tabelul anexat, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamanți, având în vedere declarația guvernului pârât de a invita Curtea să șteargă o parte din cererea de rol, După ce a luat o decizie în acest sens, face următoarea decizie: FAȚĂ ȘI PROCEDURA Reclamanții sunt resortisanți români: domnul Corneliu Tinel Urcan ( 6 alin. (1) din Convenție (durata excesivă a procedurii penale) au fost comunicate guvernului român ( 2009. Într-adevăr, guvernul subliniază că procedura penală în cauză îl viza pe tatăl primului reclamant care a murit la 18 septembrie 2009 și că primul reclamant, ca moștenitor, a dobândit la 8 decembrie 2009, calitatea de parte la procedura în litigiu, fie după moartea tatălui său. Primul reclamant a precizat în cererea sa că se plângea în calitate de victimă indirectă. Curtea reamintește că, pentru a putea formula o cerere în temeiul articolului 34 din Convenție, o persoană fizică (...) trebuie să se pronunțe împotriva unei încălcări (...) a drepturilor recunoscute în Convenție (...). Existența unei victime, adică a unei persoane care este afectată personal de violarea unui drept garantat de Convenție, este necesară pentru a fi inițiată mecanismul de protecție prevăzut de aceasta, deși acest criteriu nu poate fi aplicat în mod rigid, mecanic și inflexibil pe tot parcursul procedurii (a se vedea Karner c. Austria, 4006/98, § 25, CEDO 2003-IX). este adevărat că rudele persoanelor decedate în circumstanțe care ridică întrebări sub aspectul articolului 2 din Convenție se pot declara pe deplin reclamanți; aceaceasta este o situație specială, legată de natura încălcării respective și de considerațiile legate de aplicarea efectivă a uneia dintre dispozițiile cele mai fundamentale ale sistemului Convenției. Cu toate acestea, obiecțiunile ridicate la punctul de vedere al articolului 6 alineatul (1) din Convenție privind durata procedurilor în materie de drept intern nu se referă la această categorie (a se vedea, printre altele, Direkci c. Turcia (dec.), nr. 47826/99, 3 octombrie 2006). În speță, Curtea constată că reclamantul a intervenit în procedura penală care vizează tatăl său (co-implicat) numai începând cu 8 decembrie 2009, fie după decesul acestuia. Pe baza jurisprudenței menționate anterior, Curtea consideră că reclamantul poate pretinde că este victimă numai de la această dată și până la sfârșitul procedurii. În consecință, în ceea ce privește perioada cuprinsă între 19 noiembrie 2001 și 18 septembrie 2009, Curtea acceptă excepția guvernului, declară această parte a motivului incompatibil rațional personae cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 alin. (3) și o respinge în temeiul art. 35 alin. (4). În ceea ce privește perioada cuprinsă între 8 decembrie 2009 și 2 mai 2012, data hotărârii definitive a Înaltei Curi de Casație și Justiie, Curtea constată că reclamantul a fost parte la procedura internă; prin urmare, această perioadă a durat doi ani, patru luni și 24 de zile pentru două grade de jurisdicie. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se soluționează o cauză apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și de obiectul litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, §43, CEDO 2000-VII). Curtea consideră că, având în vedere circumstanțele din speță, durata acestei părți a procedurii nu este suficient de importantă pentru a se putea ajunge la concluzia unei aparente încălcări a articolului 6 alineatul (1) din convenție. Cu privire la declarația unilaterală formulată de guvern și care vizează argumentul invocat de a doua recurentă În urma negocierilor în vederea unei soluționări pe cale amiabilă care s-au dovedit ineficiente, guvernul a informat Curtea că propunea să pronunțe o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor ridicate de partea a doua reclamantă. În plus, acesta a invitat Curtea să elimine această parte din cererea de rol în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernul recunoaște durata excesivă a procedurii penale și propune ca a doua reclamantă să plătească suma reprodusă în tabelul anexat și invită Curtea să elimine această parte a cererii de rol în conformitate cu articolul (c) din convenție. Această sumă va fi convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții. În cazul în care nu ar fi plătit în acest termen, Ö Õ s Õ angajat să majoreze, de la expirarea termenului și până la decontare, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale. Plata va face ca această parte a cauzei să fie soluționată definitiv. Termenii declarației unilaterale au fost transmise celei de-a doua reclamante înainte de data acestei decizii. Curtea nu a primit niciun răspuns din partea recurentei care să indice că a acceptat termenii declarației. Curtea reamintește că articolul c) din Convenție îi permite să elimine o cauză de rol atât de pentru orice alt motiv pe care [ea] îl consideră existența, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. Astfel, în temeiul acestei dispoziții, Curtea poate elimina cererile de rol pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamanții doresc ca examinarea cauzei lor să continue (a se vedea principiile care decurg din jurisprudența Curții, în special din hotărârea Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) ([GC], n 26307/95, §§ 77, CEDO 2003 VI)). Jurisprudența Curții cu privire la durata excesivă a procedurii penale este clară și abundentă (a se vedea, de exemplu, Vlad și alții c. România, 40756/06 și alte două, 26 noiembrie 2013). Având în vedere concesiile pe care le conțin declarația guvernului, precum și suma propusă a despăgubirii (care este conformă cu cele alocate în cauze similare), Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării acestei părți a cererii (articolul c). În plus, având în vedere considerațiile de mai sus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și a protocoalelor sale n În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, această parte a cererii ar putea fi reinclusă în rolul prevăzut la art. 2 din Convenție (Josipovićc. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, această parte a cererii de rol ar trebui eliminată. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară inadmisibilă partea din cererea depusă de primul reclamant; ia act de termenii declarației guvernului pârât și de modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel luate în ceea ce privește a doua reclamantă; hotărăște de a elimina din rol partea cererii depuse de a doua reclamantă în temeiul articolului (c) din convenție. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 8 februarie 2018. Liv Tigerstedt Vincent A. de Gaetano Grefier adjunct f.f. Președinte Anexă Cerere privind obiecțiuni întemeiate pe art. 6 alineatul (1) din convenție (durata excesivă a procedurii penale) No. Numărul și data depunerii cererii Numele reclamantului și data nașterii Numele și orașul reprezentantului Începutul procedurii Sfârșitul procedurii Durata totală Număr de grade de instanță Numărul de dosar în fața instanței interne Suma alocată pentru daune materiale, morale și cheltuieli de judecată per reclamant (în euro) [i] 70941/12-31/102012 Corneliu Tinel Urcan 15/01/1972 Liliana-Carmen Vuc 04/10/1968 [1] Bodirlau Mihaela București 19/11/2001 02/50/2012 10 ani, 5 luni și 14 zile 3 grade jurisdicție 5563/1/2011 2,160 [1] Rectificat la 29 martie 2018 : textul a fost următorul:

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2018-01-18
0,94
UȚIU ET AUTRES c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 28351/12 Lidia UŢIU contre la Roumanie et deux autres requêtes (voir tableau en annexe) La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 18 janvier 2018 en un comité composé de
CtEDO 2017-06-01
0,94
ERDELEAN ET AUTRES c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION Cette version a été rectifiée le 20 septembre 2017 conformément à l’article 81 du règlement de la Cour. Requêtes n os 64765/13 et 64785/13 Carmen-Daniela et Nicia ERDELEAN et Ioan-Adrian VILĂU contre la Roumanie e
CtEDO 2018-01-18
0,94
CRĂCIUN ET AUTRES c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 60593/08 Viorica CRĂCIUN et autres contre la Roumanie (voir liste en annexe) La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 18 janvier 2018 en un comité composé de : Vincent
CtEDO 2018-01-18
0,94
BOTUȘAN ET AUTRES c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 65637/09 Doina BOTUŞAN contre la Roumanie et 4 autres requêtes (voir tableau en annexe) La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 18 janvier 2018 en un comité composé de
CtEDO 2018-09-04
0,94
MATIEȘ ET MĂTIEȘ c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 6943/16 Mihail MATIEȘ et Eugenia Liana MĂTIEȘ contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 4 septembre 2018 en un comité composé de : Paulo Pinto de Albu
Sursă