PARYGINA AND BULIN v. RUSSIA

DIRECȚIE DECIZIE NR. 8720/12 și 41785/13 Tamara Aleksandrovna PARYGINA împotriva Rusiei și a Valeriy Vitalievich BULIN împotriva Rusiei (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A treia), ședința la 18 ianuarie 2018 în calitate de comitet compus din: Luis López Guerra, președinte, Dmitry Dedov, Jolien Schukking, judecători și Liv Tigerstedt, Grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererile depuse mai sus la datele indicate în tabelul adăugat, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile în răspunsul prezentate de reclamant în cererea nr. 41785/13, deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTS ȘI PROCEDURĂ O listă a reclamanților, detaliile relevante ale cererilor lor și detaliile reprezentanților acestora sunt prezentate în tabelul anexat. Guvernul rus ("guvernul") a fost reprezentat inițial de dl G. Matyushkin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, și apoi de succesorul său la acest post, dl M. Galperin. Reclamanții se plângeau, în special, de lipsa unor asistențe medicale adecvate în detenție și au afirmat că nu aveau remedii eficace în acest sens. În cererea nr. 8720/12, reclamantul s-a plâns, de asemenea, de condițiile sărace ale detenției sale și de lipsa de modalități eficace prin care să se plângă de acestea. Aceste plângeri au fost comunicate Guvernului, iar restul cererii nr. 8720/12 a fost declarată inadmisibilă. Asocierea Dreptului cererilor Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. Prezenta încălcare a art. 3 din Convenție, având în vedere calitatea slabă a îngrijirii medicale care respectă art. 3 din Convenție, reclamanții au susținut că, în timpul detenției, nu au primit asistență medicală adecvată. Dispoziția invocată a Convenției afirmă: „Nimeni nu va fi supus torturii sau unor tratamente sau pedepsele inumane sau degradante.” Guvernul a susținut că reclamanții nu au epuizat căile de recurs interne și că, în orice caz, autoritățile de detenție le-au acordat un tratament adecvat. Cererea nr. 8720/12 Curtea remarcă că detenția reclamantului a ajuns la sfârșitul său la 28 octombrie 2011. După eliberarea ei de la detenție și înainte de a solicita Curtea la 13 ianuarie 2012 nu a solicitat compensații pentru neîndeplinirea acesteia. Prejudiciu material cauzate de presupusul lipsă de asistență medicală. În cazurile anterioare împotriva Rusiei, Curtea a distins clar între două situații. Acesta a constatat că nu au existat remedii eficace în Rusia pentru reclamanții care s-au plâns de o deteriorare continuă a sănătății, având în vedere absența unei asistențe medicale adecvate în detenție (a se vedea, printre altele autoritățile, Reshetnyak c. Rusia , nr. 56027/10 , § 80 , 8 ianuarie 2013; Dirdizov c. Rusia , nr. 41461/10 , § 91 , 27 noiembrie 2012 și Koryak c. Rusia , nr. 246777/10 , § 95 , 13 noiembrie 2012 . Cu toate acestea, atunci când un reclamant nu mai era în situația în care s-a plâns, atunci când nu mai era în detenție și/sau nu mai a avut experiență în absența autorităților de detenție de a-i furniza servicii medicale adecvate, Curtea a subliniat faptul că o cerere civilă pentru daune ar fi fost capabilă să furnizeze reparații în ceea ce privește această plângere și ar fi oferit perspective rezonabile de succes (a se vedea Morozov v. Rusia , nr. 38758/05 , § 47 , 12 noiembrie 2015; Shchebetov v. Rusia , nr. 21731/02 , § 89-92 , 10 aprilie 2012; Gadamauri și Kadyrbekov v. Rusia , nr. 41550/02 , § 34, 5 iulie 2011 și Buzychkin v. Rusia , nr. 63337/01 , § 83 , 14 octombrie 2008). Având în vedere că plângerea reclamantului a fost depusă la Curte după ce a fost eliberată din detenție, situația sa intră în ultima categorie. Din motive aparente, nu a depus o cerere civilă pentru daune împotriva autorităților de detenție. În consecință, nu a reușit să utilizeze un remediu care ar fi trebuit să fie epuizat. În consecință, plângerea trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 1 și 4 din Convenția pentru neepuizarea căilor interne de recurs (a se vedea Mumryayev c. Rusia (dec.), nr. 52025/13, § 17, 21 aprilie 2015). Curtea remarcă că decizia medicului de a nu-i da drogurile pe care le dorea, ci de a-l trata cu un medicament diferit, presupus ineficient. În legătură cu aceasta, Curtea reiterează că nu este sarcina sa de a decide cu privire la chestiunile care se află exclusiv în domeniul expertizării specialiștilor medicali și de a stabili dacă un reclamant, de fapt, necesită un tratament special sau dacă alegerea metodelor de tratament reflectă în mod corespunzător nevoile reclamantului (a se vedea Dumikyan c. Rusia , nr. 2961/09 , § 58, 13 decembrie 2016 , și Ukhan v. Ucraina , nr. 30628/02 , § 76 , 18 decembrie 2008 . Având în vedere complexitatea situației medicale ale reclamantului și absența unor dovezi care ar fi putut fi susținută de afirmația sa, cum ar fi un raport de experți care stabilește diferențele dintre medicamentele invocate și strategiile de tratament, precum și posibilele riscuri pentru boala reclamantului, Curtea trebuie să concludă că această parte a plângerii este nefondată (a se vedea, mutatis mutandis, Amirov v. Rusia, nr. 56220/15, § 48, 17 octombrie 2017; Yepishin v. Rusia , nr. 591/07, § 52, 27 iunie 2013; și Rusakov v. Rusia (dec.), nr. 39630/03, § 41, 17 ianuarie 2017). Având în vedere toate materialele în posesia sa, Curtea concluzionează că celelalte chestiuni ridicate de reclamant nu dezvăluie încălcarea articolului 3 din Convenție. Prin urmare, constată că prezenta plângere este evident nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§§ 3 litera (a) și al articolului 4 din Convenție. Alegate încălcarea articolului 13 din Convenție din cauza lipsei de remedii pentru a se plânge de calitatea asistenței medicale Reclamanții au susținut că nu au avut la dispoziție un remediu eficient pentru a se plânge de lipsa asistenței medicale adecvate, conform articolului 13 din Convenție, care citește după cum urmează: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți prevăzute în [] Convenție sunt încălcate are un remediu eficace în fața unei autorități naționale ...” În ceea ce privește cererea nr. 8720/12, Curtea a abordat deja o chestiune similară într-o serie de cazuri (a se vedea Mumryayev, citat mai sus, §§ 13 și 16; Shchebetov, ibid; și Gadamauri și Kadyrbekov , citat mai sus, §§§§ 34 și 36). Având în vedere că nu a avut niciun motiv să se depărteze de jurisprudența sa, Curtea concluzionează că remediul civil disponibil reclamantului a îndeplinit cerința art. 13 din Convenție. 41785/13, Curtea remarcă că, din moment ce a constatat că plângerea reclamantului în temeiul articolului 3 privind calitatea ajutorului medical este evident nefondată, nici o problemă în temeiul articolului 13 din Convenție nu apare în acest caz (a se vedea Yeremenko c. Rusia (dec.), nr. 42372/08, §§§ 35-38 CEDO 2016). întemeiat în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție și că acestea trebuie respinse în temeiul articolului 35 § 4. Răspunsurile rămase În cererea nr. 8720/12, reclamantul s-a plângut, de asemenea, în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenția privind condițiile proaste ale detenției sale și lipsa de modalități eficace de a se plânge de acestea. Curtea și-a examinat cererea și consideră că, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, acestea sunt în mod evident bolnave fondate în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție și că acestea trebuie respinse în temeiul articolului 35 § 4. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate pentru a se alătura cererilor; Declară că cererile sunt inadmisibile. Adoptate în limba engleză și notificate în scris la 8 februarie 2018. Liv Tigerstedt Luis López Guerra Președintele adjunct al Secției interioare Registrul APENDIX nr. Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Denumirea reprezentantului și locația Condiția medicală principală Alegate deficiențe în tratamentul medical Date Alte plângeri în temeiul jurisprudenței bine stabilite 8720/12 13/01/2012 Tamara Aleksandrovna Parygina 02/02/1954 Aleksey Anatolyevich Kurskiy Tolyatti ischemic accident vascular vascular cerebral cu hemiparezis de partea dreaptă, boală de hipertensiune lipsă/terapie de droguri depleate de la 27/04/2011 până la eliberarea de la detenție la 28/10/2011 Art. 3 - condiții inadecvate de detenție de la 27/04/2011 până la eliberarea de la detenție la 28/10/2011 41785/13 19/05/2013 Valeriy Vitalievich Bulin 09/09/1977 Tatyana Sergeyevna Glushkova Moscova scleroză multiplă insuficientă medicamente terapie, și lipsa unui tratament adecvat în timpul mai multor recidive ale bolii din 30/11/2011 în așteptare

THIRD SECTION

DECISION

Applications nos. 8720/12 and 41785/13

Tamara Aleksandrovna PARYGINA against Russia

and Valeriy Vitalyevich BULIN against Russia

(see list appended)

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 18

January 2018 as a Committee composed of:

Luis López Guerra,

President,

Dmitry Dedov,

Jolien Schukking,

judges,

and Liv Tigerstedt,

Acting Deputy Section Registrar,

Having regard to the above applications lodged on the dates indicated in the appended table,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant in application no. 41785/13,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

A list of the applicants, relevant details of their applications, and details of their representatives are set out in the appended table.

The Russian Government ("the Government") were represented initially by Mr G. Matyushkin, the Representative of the Russian Federation to the European Court of Human Rights, and then by his successor on that post, Mr

M. Galperin.

The applicants complained, in particular, of the lack of adequate medical care in detention and alleged that they had had no effective remedies in that regard. In application no. 8720/12, the applicant also complained of the poor conditions of her detention and the lack of effective avenues through which to complain about them.

The aforementioned complaints were communicated to the Government, and the remainder of application no. 8720/12 was declared inadmissible.

THE LAW

A.

Joinder of the applications

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision.

B.

Alleged violation of Article 3 of the Convention on account of the poor quality of medical care

Relying on Article 3 of the Convention the applicants claimed that during their detention they had not received adequate medical care. The invoked provision of the Convention reads as follows:

“No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”

The Government argued that the applicants had failed to exhaust domestic remedies and that in any event, the detention authorities had given them adequate treatment.

1.

Application no. 8720/12

The Court observes that the applicant’s detention came to its end on 28

October 2011. After her release from detention and before applying to the Court on 13 January 2012 she did not seek compensation for non

‑

pecuniary damage caused by the alleged lack of medical care.

In previous cases against Russia, the Court has clearly distinguished between two situations. It has found that no effective remedies existed in Russia for applicants who have complained of an on-going deterioration in their health in view of the absence of proper medical care in detention (see, among other authorities,

Reshetnyak v. Russia

, no. 56027/10, §

80, 8

January 2013;

Dirdizov v. Russia

, no. 41461/10, § 91, 27 November 2012; and

Koryak v. Russia

, no. 24677/10, § 95, 13 November 2012). However, when an applicant was no longer in the situation of which he complained, that is when he was no longer in detention and/or no longer experienced the detention authorities’ failure to provide him with adequate medical services, the Court has stressed that a civil claim for damages would have been capable of providing redress in respect of that complaint, and would have offered reasonable prospects of success (see

Morozov v.

Russia

, no.

38758/05, § 47, 12 November 2015;

Shchebetov v.

Russia

, no.

21731/02, §§ 89-92, 10 April 2012;

Gadamauri and Kadyrbekov v.

Russia

, no. 41550/02, § 34, 5 July 2011; and

Buzychkin v. Russia

, no.

68337/01, § 83, 14 October 2008).

Given that the applicant’s complaint was lodged with the Court after her release from detention, her situation falls into the latter category. For no apparent reasons she did not file a civil claim for damages against the detention authorities. Consequently, she has failed to use a remedy that should have been exhausted.

Accordingly, the complaint must be rejected pursuant to Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention for non-exhaustion of domestic remedies (see

Mumryayev v. Russia

(dec.),

no. 52025/13, § 17, 21

April 2015).

2.

Application no. 41785/13

The Court observes that the thrust of the applicant’s complaint relates to the choice of medication used to treat his condition, in particular, the doctor’s decision not to give him the drugs he wanted, but to treat him with a different, allegedly inefficient medication.

In connection with that the Court reiterates that it is not its task to rule on the matters lying exclusively within the field of expertise of medical specialists and to establish whether an applicant, in fact, required a particular treatment or whether the choice of treatment methods appropriately reflected the applicant’s needs (see

Dumikyan v. Russia

, no.

2961/09, § 58, 13 December 2016, and

Ukhan v. Ukraine

, no. 30628/02, §

76, 18 December 2008).

Having regard to the complexity of the applicant’s medical condition and absence of evidence which could have supported his allegation, such as an expert report setting out differences between the invoked medications and treatment strategies, as well as possible risks to the applicant’s heath, the Court has to conclude that this part of the complaint is unsubstantiated (see,

mutatis mutandis, Amirov v. Russia,

no. 56220/15, § 48, 17 October 2017;

Yepishin v. Russia

, no. 591/07, § 52, 27 June 2013; and

Rusakov v. Russia

(dec.), no. 39630/03, § 41, 17 January 2017).

Taking into account all materials in its possession the Court concludes that the other issues raised by the applicant do not disclose a violation of Article 3 of the Convention. It therefore finds that the present complaint is manifestly ill-founded and must be rejected pursuant to Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.

C.

Alleged violation of Article 13 of the Convention on account of the absence of remedies to complain about the quality of medical care

The applicants claimed that they had not had at their disposal an effective remedy to complain about the lack of the adequate medical assistance, as required under Article 13 of the Convention, which reads as follows:

“Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority ...”

As regards application no. 8720/12, the Court has already addressed a similar issue in a number of cases (see

Mumryayev,

cited above, §§ 13 and 16;

Shchebetov

, ibid; and

Gadamauri and Kadyrbekov

, cited above, §§

34 and 36). Having seen no reason to depart from its case-law, the Court concludes that the civil remedy available to the applicant satisfied the requirements of Article 13 of the Convention.

As regards application

no.

41785/13, the Court notes that since it has found that the applicant’s complaint under Article 3 pertaining to the quality of the medical aid is manifestly ill-founded, no issue under Article 13 of the Convention arises in the present case (see

Yeremenko v. Russia

(dec.), no.

42372/08, §§ 35-38 ECHR 2016).

It follows that the applicants’ complaints under Article 13 are manifestly ill

‑

founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention, and that they must be rejected pursuant to Article 35 § 4.

D.

Remaining complaints

In application no. 8720/12, the applicant also complained under Articles 3 and 13 of the Convention of the poor conditions of her detention and the lack of effective avenues to complain about them.

The Court has examined her application and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, they are manifestly ill

‑

founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention, and that they must be rejected pursuant to Article 35 § 4.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to join the applications;

Declares

the applications inadmissible.

Done in English and notified in writing on 8 February 2018.

Liv Tigerstedt

Luis López Guerra

Acting Deputy Section Registrar

President

APPENDIX

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant name

Date of birth

Representative name and location

Principal medical condition

Alleged shortcomings in medical treatment

Dates

Other complaints under well

‑

established case-law

8720/12

13/01/2012

Tamara Aleksandrovna Parygina

02/02/1954

Aleksey Anatolyevich Kurskiy

Tolyatti

ischemic stroke with the right-sided hemiparesis, hypertension disease

lacking/delayed drug therapy

from 27/04/2011 until release from detention on 28/10/2011

Art. 3 - inadequate conditions of detention

from 27/04/2011 until release from detention on 28/10/2011

41785/13

19/05/2013

Valeriy Vitalyevich

Bulin

09/09/1977

Tatyana Sergeyevna Glushkova

Moscow

multiple sclerosis

inadequate drug therapy, and lack of appropriate treatment during several relapses of the disease

from 30/11/2011

pending