WYSOWSKA v. POLAND

Reclamantul, dna Aurelia Wysowska, este un național polonez născut în 1939 și locuiește în Cracovia. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl R. Skowron, un avocat practicant în Cracovia. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna J.Chrzanowska, Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Mama și tatăl reclamantului, W.S. și W.B., au trăit în Lwów (în prezent Lviv în Ucraina) înainte de al Doilea Război Mondial. Ei nu s-au căsătorit cu W.B. deja, un anume J.L. Reclamantul s-a născut în relația părinților ei la 28 septembrie 1939. W.B. a fost indicat ca tatăl natural al reclamantului (Pater naturalis) în certificatul de botez din 20 iulie 1941. W.B. A murit la Lwów la 28 septembrie 1944. După moartea sa, mama reclamantului s-a căsătorit cu un anumit M.S. În 1949 numele de familie al reclamantului a fost schimbat la cel al tatălui său vitreg și în 1957 certificatul de naștere a fost modificat din nou pentru a include numele M.S. ca nume al tatălui. La o dată necunoscută, reclamantul a instituit o procedură care vizează modificarea în continuare a certificatului de naștere. La 9 august 2007, Curtea de District Cracovia a permis schimbarea și a respins W.B. în calitate de tatăl ei. 10. La 28 iunie 2005, reclamantul a instituit o procedură de moștenire cu privire la proprietatea lui W.B. în fața Curții de District din Varșovia. La 12 septembrie 2005, Curtea de District Cracovia a constatat că Tribunalul de District avea competența. 11. La 23 iulie 2008, Curtea de District Cracow a respins cererea reclamantului. Curtea a stabilit că W.B. a murit inestată la 28 septembrie 1944 în Lwów. El a fost căsătorit cu J.L., cu toate acestea, au fost separate. În schimb, W.B a fost într-o relație de zece ani cu mama reclamantului. Reclamantul a fost singurul copil al lui W.B., el nu a avut frați și părinții săi au murit înainte de el. 12. Cu toate acestea, instanța a susținut că reclamantul nu a putut moșteni proprietatea tatălui său natural, deoarece s-a născut în afara căsătoriei. A constatat că, în conformitate cu dispozițiile introductive ale Codului Civil, legea aplicabilă procedurii era legea în vigoare la momentul decesului W.B. (a se vedea punctul 29 de mai jos). W.B. era un cetățean polonez care locuise în Lwów. Lwów făcea parte din Polonia până la 16 aprilie 1945 și legea în vigoare în acea provincie a fost Codul Civil austriac din 1811 (Algemeines bürgerliches Gesetzbuch – “ABGB”). În temeiul articolului 754 din copiii ilegitimi ABGB nu putea moșteni ab intestato din familia tatălui sau tatălui lor. Întrucât reclamantul era în această poziție, ea nu putea moșteni proprietatea tatălui ei. 13. La 3 februarie 2009, Curtea Regională Cracovia a anulat hotărârea de primă instanță și a remis cazul. Curtea a susținut că Curtea de District nu a înființat o listă cu toți potențialii moștenitori ai W.B.. Curtea a ordonat, de asemenea, să stabilească toți moștenitorii, inclusiv Trezoreria de Stat. 15. În conformitate cu aceste instrucțiuni, Curtea de districtul Cracow a convocat Trezoreria de Stat la 4 ianuarie 2011 pentru a participa la procedura. 16. La 23 februarie 2011, Trezoreria de Stat, reprezentată de ministrul Trezoreriei de Stat, a depus o afirmație că legea materială relevantă aplicabilă procedurii era Digestul Legilor Imperiului Rus (Zwód Praw Cesarstwa Rosyjskiego). 17. La 8 martie 2011, Curtea de District Cracow a emis o decizie și a declarat că Trezoreria de Stat a achiziționat proprietatea W.B. Curtea de District a stabilit că W.B. a murit la 28 septembrie 1944 la Lwów. El a fost căsătorit cu J.L. Dar a fost separat de ea. W.B. și mama reclamantului W.S. a fost într-o relație, dar ei nu s-au căsătorit. W.B. nu a avut nici un frate și nu a avut nici un copil cu J.L. Reclamantul a fost singurul său copil. El nu a lăsat o voință și nu a avut alți moștenitori. 18. În plus, instanța a susținut că, în conformitate cu dispozițiile introductive ale Codului Civil, legea aplicabilă procedurii era legea în vigoare la momentul decesului unei persoane. În acest sens, a fost necesar să se stabilească în primul rând pe teritoriul căruia a fost tatăl reclamantului la data decesului la 28 septembrie 1944. Curtea a susținut că între 1920 și 1944 Lwów făcea parte din Polonia și capitala Provinței Lwów (województwo lwowskie). La 22 iulie 1944, revolta Lwow a început, în durată până la 27 iulie 1944. Lwow a fost apoi ocupat de forțele fostei uniuni sovietice. În urma Conferinței de la Yalta, Guvernul provizoriu al unității naționale (Tymczasowy Rzād Jedności Narodowej) a semnat un acord de frontieră cu guvernul Uniunii Sovietice la 16 august 1945. În acest tratat, Polonia a cedat formal teritoriul său de est înainte de război în Uniunea Sovietică, acordând granița poloneză-sovietică trasă în conformitate cu așa-numita Linie Curzon. În consecință, Lwów făcea parte din Polonia până în 1945. 19. Curtea a concluzionat că, având în vedere că Lwów a fost în interiorul frontierelor poloneze la momentul decesului W.B., legea relevantă era ABGB, legea în vigoare în provincia Galicia. În temeiul articolului 754 din copiii ilegitimi ABGB nu puteau moșteni de la un tată care a murit în est. În consecință, reclamantul nu a putut moșteni proprietatea tatălui său și, deoarece nu existau alți moștenitori, Trezoreria de Stat a dobândit proprietatea lui W.B. 20. Reclamantul a apelat, susținând că, deși ea este conștientă de dispozițiile menționate de Curtea de District, ea a considerat că acestea sunt nedreptate și au contrazis principiile vieții comunitare (zasady współżycia społecznego) (a se vedea punctul 31 de mai jos) și condițiile contemporane. 21. La 20 ianuarie 2012, Curtea Regională Cracovia, într-o hotărâre scurtă, a respins apelul reclamantului. Curtea s-a referit la motivele prezentate de Curtea de District și a susținut că nu există nici o îndoială că art. 754 din ABGB era aplicabil procedurii. Înseamnă că, în conformitate cu prevederile introductive ale Codului Civil, legea aplicabilă procedurii de moștenire a fost legea în vigoare atunci când tatăl a murit. 22. Reclamantul a depus un recurs de casație, se bazează, în general, pe jurisprudența și dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului 23. La 21 noiembrie 2012, Curtea Supremă a refuzat să admită recursul de casație al reclamantului. Acesta a susținut că nu este justificat să se susțină problema unei întrebări juridice semnificative doar prin efectuarea unei trimiteri generale la jurisprudența Convenției. O simplă declarație că reglementarea intertemporară – ceea ce înseamnă că legea în vigoare în momentul deschiderii succesiunii era legea relevantă – nu era incompatibilă cu dispozițiile convenției neespecificate nu era suficientă pentru a se califica drept o chestiune juridică. Cu toate acestea, problema juridică susținută de reclamant a avut în vedere în principiu interpretarea dispozițiilor intertemporare, nu a specificat de ce articolul LI din dispozițiile introductive (a se vedea punctul 29 de mai jos) nu ar fi trebuit să fie interpretat literalmente în cazul ei. Curtea a afirmat, de asemenea, că nu există motive pentru a se baza pe dispozițiile și valorile Convenției, deoarece Polonia nu a fost obligată de aceasta în momentul deschiderii succesiunii. 24. La 29 decembrie 2008, reclamantul a inițiat o procedură în temeiul Legii privind realizarea dreptului la compensare pentru proprietăți lăsată dincolo de actualele frontiere ale statului polonez (Ustawa o realizacji prawa do rekonpensaty z tytułu pozostawienia nieruchomości poza obecnymi granicami państwa polskiego) din 8 iulie 2005 („Legea din iulie 2005”) pentru a obține compensații pentru proprietatea lăsată de W.B. la Lwów. 25. La 21 martie 2014, guvernatorul Małopolski (Wojewoda) a refuzat să-și acorde cererea din cauza faptului că nu a fost moștenitoarea lui W.B.. 26. La 25 aprilie 2014, Ministrul Trezorului de Stat a anulat decizia de primă instanță din motive procedurale și a remis cazul. 27. La 14 iulie 2014, Guvernatorul Małopolski a refuzat din nou cererea reclamantului din cauza faptului că nu a moștenit proprietatea tatălui său. Guvernatorul a făcut trimitere la decizia Curții de districtul Cracovia din 8 martie 2011 (a se vedea punctul 17 de mai sus). Decizia guvernatorului a fost susținută de Ministrul Trezorului de Stat la 5 august 2014. Ministrul a remarcat că art. 6 alineatul (2) din Legea din iulie 2005 prevede că, în cazul decesului unui fost proprietar, o cerere de compensare ar trebui să includă o decizie privind achiziționarea moștenirii sau diviziunea moștenirii. La 10 decembrie 2014, Curtea Administrativă de Varșovia a respins un nou recurs de către solicitant. 28. La 3 noiembrie 2015, Curtea Supremă Administrativă a respins un recurs de cassare de către reclamant. Referindu-se la decizia dată în procedura de moștenire (a se vedea punctul 17 mai sus), instanța a susținut că reclamantul nu a moștenit proprietatea W.B.. 29. Articolul LI din Legea din 1964 privind dispozițiile introductive (Ustawa przepisy wprowadzājace kodeks cywilny) prevede că legea aplicabilă procedurilor de moștenire este cea în vigoare la momentul decesului. 30. În caz de îndoială cu privire la legea relevantă, articolul LXIV prevede că codul civil din 1964 ar trebui să se aplice. 31. art. 5 din Codul Civil se referă la așa-numitele „principii ale vieții comunitare” și citește următoarele: „Drepturile nu pot fi exercitate într-un mod care contrazice scopul socioeconomic (społeczno-gospodarcze przeznaczenie prawa) sau principiile vieții comunitare (zasady współżycia społecznego). Un astfel de act sau omisiune din partea unei persoane astfel îndreptate nu este considerat ca un exercitare a acestui drept și nu este protejat de lege.” 32. Dispozițiile referitoare la moștenire sunt prevăzute în articolele 922-1057 din Codul Civil. art. 922 prevede în măsura în care este cazul: „§ 1. Drepturile și obligațiile proprietății unei persoane decedate transmit, după moartea sa, una sau mai multe persoane în conformitate cu dispozițiile prezentei Carte [Carte Patru, Moștenire]...” art. 924 prevede: „Succesiunea este deschisă la data morții decedaților”. art. 931 din Codul Civil prevede, în măsura în care este cazul: „§ 1. Copiii decedați și soțul sunt, prin lege, admise în primul rând la succesiune; ele moștenesc în acțiuni egale. ...” 33. După ce Polonia și-a recăpătat independența în 1918 diferite coduri civile au fost utilizate în diferite regiuni. ABGB a fost în vigoare pe fostul teritoriu austriac (Galicia). Ultimele dispoziții aplicabile au fost abrogate la 1 ianuarie 1947. 34. În conformitate cu art. 754, după cum se aplică la momentul material, copiii nelegitimi nu au putut moșteni o proprietate a tatălui intestat. 35. În conformitate cu art. 760, astfel cum este în vigoare la momentul material, proprietatea trebuia să treacă la stat dacă nu a fost găsit niciun moștenitor. 36. Convenția privind statutul juridic al copiilor născuți din Wedlock, înființată în cadrul Consiliului Europei, a intrat în vigoare la 11 august 1978. art. 9 prevede în ceea ce privește drepturile de succesiune, după cum urmează: „Un copil născut în afara căsătoriei are același drept de succesiune în proprietatea tatălui său și a mamei sale și a unui membru al familiei tatălui sau a mamei acestuia, ca și cum ar fi fost născut în căsătorie.” 37. art. 28 din Convenția de la Viena privind dreptul tratatelor din 23 mai 1969 („Convenția de la Viena”) prevede: neretroactivitatea tratatelor „Dacă nu apare o intenție diferită din tratat sau nu este stabilită altfel, dispozițiile sale nu leagă o parte în legătură cu orice act sau fapt care a avut loc sau orice situație care a încetat să existe înainte de data intrării în vigoare a tratatului cu privire la această parte.”