CASE OF KYZIOL v. POLAND

RESPONDENT

POL

HOTĂRÂRE

12.02.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Article 6 - Right to a fair trial

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF KYZIOL v. POLAND (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

CAUZA CAUZĂ A CIZIO POLONIEI (Doc. nr. 24203/05) JUGUL 12 februarie 2008 STRASBOURG FINAL 07/07/2008 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Kyzioł v. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), ședința în calitate de Camera compusă de: Nicolas Bratza, Președintele Josep Casadevill, Giovanni Bonello, Kristaq Traja, Stanislav Pavlovschi, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii care s-a deliberat în particular la 22 ianuarie 2008, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 24203/05) împotriva Republicii Poloniei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național polonez, dl Jarosław Kyzioł („reclamantul”), la 17 iunie 2005. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. La 7 decembrie 2006, președintele celei de-a patra secțiuni a Curții a decis să anunțe cererii guvernului. Aplicarea articoluluiui 29 § 3 din Convenție, s-a decis să declare admisibilitatea și meritul cererii în același timp. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1969 și trăiește în Cracovia. Procedura civilă de dizolvare a coproprietenției La 28 octombrie 1994, o cooperativă de locuințe depusă la Curtea de District Cracovia (Sīd Rejonowy) o cerere de dizolvare a coproprietenției a cinci parcele de teren. Reclamantul este unul dintre coproprietenții terenului în cauză și are casa sa de familie acolo. Au existat 182 părți la procedura la momentul în care au fost instituite pentru prima dată. Acest număr a crescut de atunci la 417. La 16 octombrie 1997, Curtea Regională Cracovia (Sīd Okręgowy) a hotărât să se alăture cazului în cauză la un caz conexe care implică o cerere de verificare a dreptului de proprietate la același teren și să le examineze împreună. La 1 martie 1999, președintele Curții de District Cracovia a numit un expert în geodesie. La 19 iulie 1999, Curtea a admis raportul său de expert ca probă. La 1 iulie 2002, Președintele Curții de District Cracovia a solicitat actualizarea raportului original. Raportul de experți suplimentar a fost furnizat în iunie 2003. La 20 noiembrie și, respectiv, 18 decembrie 2003, instanța a hotărât să excludă doi judecători de la tratarea cauzei. În plus, la 18 decembrie 2003, Curtea de District Cracow a hotărât de propunerea sa de a rămâne procedura datorită morții mai multor părți, necesitatea de a stabili acțiunile moștenitorilor lor legali și de a convoca noi părți. La 13 aprilie 2006, Curtea de District Cracovia a reluat procedurile de la data în care succesorii părților decedate au fost convocate să participe. Cu toate acestea, în aceeași decizie, instanța a decis să rămână procedura din cauza unor noi circumstanțe, și anume decesul altor părți. La 15 decembrie 2005, reclamantul a depus o plângere cu privire la durata necorespunzătoare a procedurilor în temeiul legii din 17 iunie 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sådowym bez nieuzasadnionej zwłoki ) („Legea 2004”). 11. La 14 februarie 2006, Curtea Regională Cracovia a respins plângerea. Curtea a afirmat că Legea din 2004 nu a avut efect retroactiv și, prin urmare, a examinat reclamația reclamantului numai în ceea ce privește perioada între intrarea în vigoare a Legii din 2004 la 17 septembrie 2004 și data în care reclamația a fost depusă de către solicitant. Curtea Regională a Cracoviei a constatat că procedurile au rămas încă din cauza obstacolului obiectiv constituit de moartea mai multor părți și a întârzierilor cauzate de moștenitorii lor legali în prezentarea titlurilor de moștenire. Curtea internă a subliniat, de asemenea, că există un număr considerabil și tot mai schimbător de părți la procedură. II. DREPTUL DOMETIC RELEVANT ȘI PRACTICĂ 12. Legea și practicile interne relevante privind remediile pentru lungimea excesivă a procedurii judiciare, în special dispozițiile aplicabile ale Actului de 2004, sunt prevăzute în hotărârile Curții în cazul Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V, și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII, precum și hotărârea în cazul Krasuski c. Polonia , nr. 61444/00, §§ 34-46, CEDO 2005-V. DREPTUL GOVERNULUI DECIZIE DE APLICARE ÎN ARTICOLUL 37 AL CONVENȚIEI 13. La 28 iunie 2007, Guvernul a prezentat o declarație unilaterală similară cu cea din cazul Wawrzynovicz v. Polonia (nr. 73192/01, 17 Iulie 2007) și a informat Curtea că sunt dispuși să recunoască că a existat o încălcare a drepturilor reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție ca urmare a lungii necorespunzătoare a procedurii în care a fost implicat. În ceea ce privește prejudiciile morale, Guvernul a propus să acorde reclamantului 10.000 zloti polonez (PLN) (echivalentul de 2.600 euro (EUR)). Guvernul a invitat Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenția. 14. Reclamantul nu a fost de acord cu propunerea Guvernului și a considerat că suma propusă nu constituie suficientă satisfacție pentru daunele pe care le-a susținut și solicită Curții să continue examinarea cererii. 15. Curtea a abordat deja problema declarațiilor unilaterale și a stabilit criteriile pentru a decide dacă un caz ar trebui sau nu să fie anulat în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din Convenție pe baza unei declarații unilaterale a guvernului contestat (a se vedea Warzynovicz, citat mai sus, §§ 31-36 și Tahsin Acar c. Turcia (obiecție preliminară) [GC], nr. 26307/95, § 74-77, CEDO 2003 VI). 16. Curtea remarcă că în mai multe cazuri a precizat natura și amploarea obligațiilor care i se impun statului contestat în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție în ceea ce privește garanțiile dreptului la un proces într-un timp rezonabil (a se vedea, printre altele, Kusmierek c. Polonia, nr. 10675/02, 21 septembrie 2004, și Zynger c. Polonia, nr. 66096/01, 13 iulie 2004) și cerința unui remediu eficace care să poată furniza reparații adecvate pentru daunele care rezultă din încălcarea acestui drept (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], nr. 30210/96, ECHR 2000 XI; Krasuski c. Polonia , nr. 6144/00, ECHR 2005 ... (extras); Charzyński c. Polonia (dec.), nr. 15212/03, CEDH 2005 ...; Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; și Cocchiarella v. Italia [GC], nr. 64886/01, CEDH 2006 ...). În cazul în care Curtea a constatat o încălcare a acestor articole a acordat o satisfacție echitabilă, valoarea a căror contribuție depinde de caracteristicile specifice ale cauzei. 17. În ceea ce privește dacă ar fi oportun să se elimine prezenta cerere pe baza declarației unilaterale făcute de Guvern, Curtea constată, în primul rând, că plângerea reclamantului se referă la lungimea excesivă a procedurii civile. Octombrie 1994 și de atunci au fost în așteptare în fața instanței de primă instanță. În aprilie 2006, instanța de judecată a hotărât să rămână în judecată. În plus, remediile relevante din partea poloneză împotriva lungii excesive a procedurii introduse în 2004 s-au dovedit fie nu se aplică sau nu eficace în circumstanțele prezentului caz (a se vedea punctul 25). Prin urmare, nu este posibilă nici o altă soluție pentru presupusa încălcare în această etapă. 18. În plus, Curtea remarcă că, deși guvernul a recunoscut în declarația lor unilaterală că procedura internă a fost nejustificabil lungă, acestea nu i-au oferit însă o soluție adecvată. Curtea consideră că suma propusă în declarație în ceea ce privește prejudiciile morale suferite de reclamant ca urmare a presupusei încălcări a convenției nu are o relație rezonabilă cu sumele atribuite de Curte în cazuri similare pentru prejudiciu moral (a se vedea Wawrzynowicz , citată mai sus, §§ 38-40). 19. Astfel, Curtea respinge cererea Guvernului de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în temeiul articolului 37 din Convenție și va continua, în consecință, examinarea admisibilității și a meritelor cazului. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 A CONVENȚIEI 20. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil” prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiție într-un termen rezonabil de [a] ... tribunal...” 21. 22. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 28 octombrie 1994 și nu s-a încheiat încă. Astfel, a durat peste 12 ani pentru un nivel de competență. Admisibilitatea 23. Curtea constată că această plângere nu este în mod evident bolnavă întemeiat în sensul art. 35 § 3 din Convenție și subliniază, de asemenea, că aceasta nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 25. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu cele din acest caz (a se vedea Frydlender În plus, Curtea consideră că, în respingerea plângerii reclamantului, depășește un timp rezonabil, Curtea Regională Cracovia nu a aplicat standardele care sunt conforme cu principiile înscrise în jurisprudența Curții (a se vedea Majewski c. Polonia, nr. 52690/99, § 36, 11 octombrie 2005). 26. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în cazul în cauză. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instant, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională”. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 § 1. III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 27. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 30. Curtea consideră că ar trebui să acorde suma totală solicitată. Costurile și cheltuielile 31. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 10.000 PLN (echivalentul de 2.600 EUR) pentru costurile și cheltuielile suportate numai în fața instanțelor interne. 32. Guvernul nu a exprimat un aviz în această privință. 33. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și în mod necesar și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În cazul în cauză, având în vedere informațiile în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea respinge cererea de costuri și cheltuieli în cadrul procedurii interne.Datele implicite 34. Curtea consideră oportun ca dobânzile implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS respinge cererea guvernului de a elimina cererea din listă; declara cererea admisibilă; declară că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, 8,400 EUR (opt mii patru sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, plus orice impozit care poate fi taxabil, care să fie transformat în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 12 februarie 2008, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului