CASE OF LESZCZYNSKA v. POLAND

RESPONDENT

POL

HOTĂRÂRE

22.06.2004

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 6-1 with regard to the first set of proceedings;Inadmissible under Art. 6-1 with regard to the second set of proceedings;Pecuniary damage - claim dismissed;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses (domestic proceedings) - claim dismissed;Costs and expenses partial award - Convention proceedings

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF LESZCZYNSKA v. POLAND (CtEDO, 2004)

HUDOC · oficial

CAUZA DE CAUZĂ A CUZULUI DE LESZCZYשSKA c. POLONIA (Declarația nr. 47551/99) HOTĂRÂREA STASBOURG 22 iunie 2004 FINAL 22/09/2004 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale În cazul Leszczyńska c. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Al patrulea secțiunea), ședința ca o cameră compusă de: Sir Nicolas Președintele Bratza Pellonpää dna Strážnická Casadevall Maruste Garlicki dna Fura-Sandström, judecătorii și dl O’Boyle, grefierul Secțiunii, după deliberarea privată la 1 iunie 2004, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 47551/99) împotriva Republicii Poloniei depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (nr. 47551/99) de către un național polonez, Aniela Leszczyńska (nr. 23 februarie 1998. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentii lor, dl K. Drzewicki și dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. La 10 iulie 2001, Curtea a hotărât să comunice cererea către Guvern. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, aceasta a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. Reclamantul s-a născut în 1936 și trăiește în Włocławek, Polonia. Procedura privind dizolvarea coproprietarului. Reclamantul și vecinii ei erau coproprietenții imobiliare situate în Włocławek. La 28 iunie 1982, reclamantul a depus o acțiune la Curtea de District Włocławek ( Såd Rejonowy ) în care ea a solicitat ca coproprietenția proprietății să fie dizolvată. Înainte de 19 septembrie La 19 septembrie 1989, Curtea de District a dat o hotărâre. La 5 iulie 1991, Curtea de Regională Włocławek ( Sād Wojewódzki ) a anulat hotărârea de primă instanță și a remis cazul. La 20 decembrie 1991, Curtea de District a desfășurat o audiere. Noiembrie 1992, instanța a obținut un aviz al alt expert. O audiere listată pentru 16 iunie 1993 a fost suspendată din cauza absenței avocatului respondenților. La 3 august 1993, instanța a avut o audiere și a auzit dovezi de la un expert. 10. Curtea a avut o audiere suplimentară la 29 aprilie 1994. Acesta a ordonat încă un alt expert să pregătească un aviz. La 7 octombrie 1994, instanța a avut o vizualizare a site-ului. La 17 În cadrul unei audieri din 13 aprilie 1995, Curtea a auzit dovezi de la un expert. 11. În 27 aprilie 1995, Curtea de District Włocławek a dat o hotărâre și a dizolvat coproprietatea. Reclamații au apelat. 12. În 20 iulie 1995, Curtea de District a refuzat să scutească respondenții de taxele de judecată datorate depunerii recursului. La 22 august La 19 decembrie 1995, Curtea le-a acordat această concediu. La 15 aprilie 1996, Curtea Regională Włocławek a modificat decizia din 20 iulie 1995 și a scutit parțial respondenții de taxele instanței. 13. La 12 septembrie 1996, Curtea Regională Włocławek a respins recursul respondenților. La 3 septembrie 1997, Curtea Supremă a respins recursul de cassare. La 21 septembrie 1996, Curtea Supremă a respins recursul de cassare. 1995 (datorită primei proceduri), nu au ordonat respondenților să predea o parte din proprietatea în cauză. 15. La 14 aprilie 1997, instanța a continuat procesul, având în vedere că decizia cauzei depinde de rezultatul procesului pe care îl petrecea în fața Curții Supreme. La 5 ianuarie 1998, procedurile au fost reluate. 16. La 14 martie 1998, tribunalul judecător a avut o audiere. La 21 aprilie 1998, Curtea de district Włocławek a pronunțat o hotărâre și a acordat cererea reclamantului. Acuzații au apelat. La 8 octombrie 1998, Curtea Regională Włocławek a respins recursul. HOTĂRÂREA ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 § 1 DE CONVENȚIE 18. Reclamantul s-a plâns că durata două seturi ale procedurii era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil”, prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” 19. Guvernul a contestat acest argument. Perioada care trebuie luată în considerare Procedura privind dizolvarea coproprietarului 20. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început doar la 1 mai 1993, atunci când a intrat în vigoare recunoașterea de către Polonia a dreptului de cerere individuală. Cu toate acestea, în evaluarea raționalității timpului care a trecut după această dată, trebuie luată în considerare starea procedurilor la momentul respectiv (a se vedea, printre altele, Humen c. Polonia [GC], nr. 26614/95, § 59, 15 Curtea constată că procedurile au fost inițiate la 28 iunie 1982 și s-au încheiat la 3 septembrie 1997. Prin urmare, au durat 15 ani și 2 luni din care 4 ani și 4 luni intră în jurisdicția Curții ratione temporis Procedințe privind acțiunile de repoziție 21. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 21 septembrie. 1996, atunci când reclamantul a depus cererea la Curtea de district Włocławek. Acțiunea a fost încheiată de Curtea Regională Włocławek la 8 octombrie 1998. Astfel, au durat 2 ani și 17 zile. Prima plângere a reclamantului se referă la durata procedurii instituite în fața Curții de district Włocławek, care se referă la cererea ei de dizolvare a coproprietenției. Potrivit ei, durata procedurii este în încălcarea cerințelor de „tempo rațional” prevăzute la art. 6 § 1 din Convenție. Guvernul respinge afirmația. Curtea constată că această plângere nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție, ci și că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. 23. În ceea ce privește plângerea privind a doua serie de proceduri, Guvernul a susținut că durata lor nu a fost încălcată de cerința de „tempo rațional”. Curtea consideră, în legătură cu criteriile stabilite în jurisprudența sa (a se vedea, de exemplu, Humen v. Polonia citată mai sus §) 60), faptul că lungimea generală a procedurii impușite nu a depășit un „templă rațională” în sensul articolului 6 § 1. Rezultă că această plângere este evident nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4. Guvernul a susținut că procedura a fost complexă și, în special, au subliniat că instanța de judecată trebuie să obțină avize de experți și au convenit că reclamantul nu a contribuit semnificativ la durata procedurii. Mai 1993 autoritățile interne au tratat cu diligență cazul și au subliniat faptul că audierile au fost programate în mod regulat și au invitat Curtea să constate că nu a existat încălcarea art. 6 § 1 din Convenție. 25. În general, reclamantul nu era de acord cu argumentele guvernamentale, susținând că au existat perioade considerabile de inactivitate din 1982 până în 1989. A susținut, în continuare, că au existat intervale lungi între audieri (de exemplu, între 3 august 1993 și 29 aprilie). 1994) și că ea nu a contribuit la durata procedurii. Referindu-se la ceea ce este în joc pentru ea în litigiu, reclamantul a subliniat că a avut în vedere drepturile sale de proprietate, în special: dizolvarea coproprietății casei sale. De asemenea, având în vedere vârsta și sănătatea ei nepotrivă lungimea excesivă a procedurii i-a pus pe ea o tulpină emoțională și fizică severă. Evaluarea Curții 26. Curtea reiterează că raționalitatea lungii procedurii trebuie determinată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește criteriile stabilite în jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și ceea ce era în joc pentru reclamantul în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender v. France [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDH 2000-VII, Humen v. Polonia citat mai sus § 60). 27. Curtea consideră că, chiar dacă cazul implică un anumit grad de complexitate, nu se poate spune că acest lucru în sine a justificat durata totală a procedurii. 28. În ceea ce privește comportamentul reclamanților, Curtea observă că guvernul a recunoscut că reclamantul nu a contribuit semnificativ la durata procedurii (a se vedea punctul 24 de mai sus). 29. Prin urmare, Curtea este de acord că ceea ce era în joc în litigiul în cauză a fost, fără îndoială, important pentru reclamant și a cerut instanțelor interne să prezinte diligence și expediție în cazul său. 30. Evaluarea tuturor faptelor relevante în ansamblu și având în vedere situația cauzei la 1 mai 1993, Curtea constată că cerința de „tempă rațională” prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție nu a fost respectată în acest caz. 31. Prin urmare, s-a încălcat art. 6 § 1 din Convenție. II. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 AL CONVENȚIEI 32. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Reclamantul a solicitat o atribuire a 35.000 de zloti polonezi în ceea ce privește prejudiciu material. Potrivit reclamantului, valoarea respectivă a corespuns diferenței de valoare între datele în care a vrut să vândă proprietatea ei și când a vândut-o în sfârșit. Ea a solicitat în continuare suma de 20.000 USD pentru prejudiciu moral pe care a suferit-o ca urmare a lungimii lungi a procedurii. 34. Guvernul a susținut că nu există nicio legătură directă între prejudiciile materiale reclamate și presupusa încălcare a Convenției. 35. În ceea ce privește prejudiciile materiale, concluzia Curții, cu privire la dovezile de față, este că reclamantul nu a demonstrat că prejudiciile materiale invocate a fost cauzată de fapt de lungimea necorespunzătoare a procedurii impuzate. Prin urmare, nu există justificare pentru a-i atribui orice atribuire în temeiul acestui cap (a se vedea mutatis mutandis Kudla c. Polonia) [GC], nr. 30210/96, § 164, CEDO 2000-XI). 36. Curtea consideră, de asemenea, că reclamantul a suferit cu siguranță că nu a suferit. prejudiciu material, cum ar fi suferința și frustrarea din cauza lungii lungimi a procedurii, care nu poate fi compensată suficient prin găsirea unei încălcări. Având în vedere circumstanțele cazului și efectuarea evaluării sale pe o bază echitabilă, Curtea atribuie reclamantului o sumă totală de 3000 EUR sub acest cap. Costuri și cheltuieli 37. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 925 zloti poloneze pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și a Curții. 38. Guvernul nu a formulat comentarii cu privire la cererea reclamantului. 39. Potrivit jurisprudenței Curții, numai în cazul costurilor și cheltuielilor, în măsura în care acestea au fost efectiv și neapărat suportate de reclamant și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. Pentru a fi recuperabile, costurile și cheltuielile interne trebuie, de asemenea, să fie suportate pentru a preveni sau a obține reparații pentru încălcarea constatată. Pe baza informațiilor în posesia sa, Curtea nu constată niciun indiciu că, în acest caz, orice dintre costurile interne și cheltuielile solicitate de reclamant a fost suportate de ea în acest scop. Curtea remarcă că reclamantul nu a fost reprezentat de un avocat în cadrul procedurii de dinaintea acestuia. Curtea își atribuie echitabil o evaluare a reclamantului 50 EUR pentru traducerea și copiarea cheltuielilor pe care le-a suportat în contextul depunerii și urmăririi cererii sale. Curtea consideră oportun ca dobânzile nejustificate să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declara admisibilă plângerea în temeiul articolului 6 § 1, privind durata excesivă a procedurii instituite la 28 iunie 1982 înainte de Curtea de District Włocławek; Declară inadmisibil restul cererii; declară că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, 3000 EUR (3 mii de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale și 50 EUR (cincăzeci de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile, plus orice impozit care poate fi taxabil pe sumele de mai sus, care urmează să fie transformat în zloți polonezi la o rată aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 22 iunie 2004, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.