- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 28 septembrie 2004
- Stat pârât
- POL
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Prejudiciu material — cerere respinsă
- Prejudiciu moral — sumă acordată
- Cheltuieli de judecată — sumă acordată
Iżykowska împotriva Poloniei
Traducere în română Auto
CAUZA DE CUARTA SECȚIUNE A I îi YKOWSKA c. POLONIA (Declarația nr. 7530/02) JUDGEMENT Strasburg 28 septembrie 2004 FINAL 28/12/2004 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale.
În cazul Iżykowska c. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Apestea Secțiune), ședința ca o cameră compusă din: Sir Nicolas Președintele Bratza Pellonpää dna Strážnická Casadevall Maruste Pavlovschi Garlicki, judecători și dna Elens-Pasos, grefierul secțiunea adjunctă, care a deliberat în privat la 7 septembrie 2004, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat într-o cerere (nr. 7530/02) împotriva Republicii Poloniei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un național polonez, dna Maria Iżykowska („reclamantul”), la 5 august 2001. Guvernul polonez („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe.
La 8 iulie 2003, președintele secțiunii a patra a hotărât să comunice plângerea privind durata procedurii guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, s-a decis să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. FACTE Reclamantul s-a născut în 1950 și trăiește în Warszawa. La 15 octombrie 1993, Curtea de District din Varșovia ( Sād Rejonowy ) a declarat că moștenitorii proprietății mamei deținute reclamante au fost reclamanții, tatăl ei și sora ei. Proprietatea a fost constituită dintr-o casă și o plăți de teren situate în Varșovia. La 14 noiembrie 1994, sora reclamantului („petitionarul”) a instituit o procedură necontenciosă ( postępowanie nieprocesowe ) în fața Curții de district din Varșovia ( Sād Rejonowy w Warszawie ), în care ea solicită ca coproprietatea casei și terenurile să fie dizolvată.
La 22 martie 1995, instanța a ținut prima audiere. Apoi, au avut loc audieri la 1 februarie, 7 martie și 15 octombrie 1996. La 6 ianuarie 1997, tribunalul a stat în camera La 15 februarie 1997, un expert a pregătit avizul. La 21 februarie 1997, Curtea de District, care a stat în camera, a dat o decizie cu privire la taxa pentru expert. 10. Între 16 octombrie 1996 și 28 octombrie 1997 nu s-a avut nici o audiere. 11. Audierile programate pentru 29 octombrie și 16 decembrie 1997 au fost suspendate din cauza absenței reclamantului. 12. După aceea, au avut loc audieri la 4 februarie, 19 iunie și 31 iulie 1998. 13. La 22 octombrie 1998, tribunalul a ordonat un al doilea aviz de experți. Avizul a fost prezentat Curții la 20 ianuarie 1999. 14. Între 1 august 1998 și 15 aprilie 1999 nu s-a desfășurat audieri.
15. Audierile programate pentru 16 aprilie, 2 iunie și 9 septembrie 1999 au fost suspendate din cauza absenței reclamantului și a martorilor experți. 16. La 22 noiembrie 1999, Curtea de District a desfășurat următoarea ședință la care a ordonat să se elaboreze un al patrulea aviz de expert. 17. Între 23 noiembrie 1999 și 8 noiembrie 2001 nu au avut loc ședințe. 18. ulterior, Curtea a desfășurat ședințe la 9 noiembrie și 5 noiembrie. Decembrie 2001 și 21 februarie 2002 19. La 24 ianuarie și 7 aprilie 2003, Curtea de District din Varșovia a desfășurat audieri. 20. Procedura este în așteptare.
LEGUL ALEGAT ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 § 1 AL CONVENȚIEI 21. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „temp rezonabil”, prevăzută în art. 6 § 1 din Convenție, care se citește după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” 22. Guvernul a contestat acest argument. 23. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 14 Noiembrie 1994 și nu s-a încheiat încă. Rezultă că procesul a durat până acum 9 ani și 10 luni. Admisibilitatea 24. Curtea constată că cererea nu este în mod manifestant bolnavă fondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție.
De asemenea, constată că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 26. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu cele din acest caz (a se vedea Frydlender , citat mai sus). 27. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în cazul în cauză.
Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instant, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională”. În consecință, s-a constatat o încălcare a articolului 6 § 1. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 28. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Reclamantul a solicitat 304.657 zloti polonezi (PLN) în ceea ce privește pecuniarul și 15.000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale.
30. Guvernul a solicitat instanței să respingă cererile reclamantului în ceea ce privește prejudiciu material. Guvernul a susținut, de asemenea, că afirmațiile reclamantului în ceea ce privește prejudiciile morale sunt excesive. 31. Curtea nu descoperă nicio legătură cauzală între încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Pe de altă parte, consideră că reclamantul trebuie să fi suferit prejudiciu moral. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 1,368.75 PLN pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. 33. Guvernul a lăsat această chestiune la discreția Curții. 34. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost efectiv și neapărat suportate și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea.
În cazul în cauză, având în vedere informațiile în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea reclamantului, care nu a fost reprezentat de un avocat, a sumei de 300 EUR care acoperă costurile și cheltuielile pentru procedura în fața Curții. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară admisibilă cererea; susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție; statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, 8,500 EUR (opt mii cinci sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale și EUR 300 (trei sute de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile, care urmează să fie transformate în zloty polonez la rata aplicabilă la decontarea, plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție.
Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 28 septembrie 2004, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens Passos Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului
FOURTH SECTION
CASE OF IŻYKOWSKA v. POLAND (Application no. 7530/02) JUDGMENT STRASBOURG 28 September 2004 FINAL 28/12/2004 This judgment will become final in the circumstances set out in Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision. In the case of Iżykowska v. Poland, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of: Sir Nicolas Bratza , President , Mr M. Pellonpää , Mrs V. Strážnická , Mr J. Casadevall , Mr R. Maruste , Mr S. Pavlovschi , Mr L. Garlicki, judges , and Mrs F. Elens-Passos , Deputy Section Registrar , Having deliberated in private on 7 September 2004, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 7530/02) against the Republic of Poland lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Polish national, Ms Maria Iżykowska (“the applicant”), on 5 August 2001.
The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs.
On 8 July 2003 the President of the Fourth Section decided to communicate the complaint concerning the length of the proceedings to the Government. Under the provisions of Article 29 § 3 of the Convention, it was decided to examine the merits of the application at the same time as its admissibility. THE FACTS
The applicant was born in 1950 and lives in Warszawa.
On 15 October 1993 the Warsaw District Court ( Sąd Rejonowy ) declared that the heirs to the applicant late mother's estate were the applicant, her father, and her sister. The estate consisted of a house and a plot of land located in Warsaw.
On 14 November 1994 the applicant's sister (“the petitioner”) instituted non-contentious proceedings ( postępowanie nieprocesowe ) before the Warsaw District Court ( Sąd Rejonowy w Warszawie ) in which she requested that the co-ownership of the house and the land be dissolved.
On 22 March 1995 the court held the first hearing.
Subsequently, hearings were held on 1 February, 7 March and 15 October 1996.
On 6 January 1997 the court, sitting in camera , decided to obtain an expert opinion. On 15 February 1997 an expert prepared the opinion. On 21 February 1997 the District Court, sitting in camera , gave a decision regarding the fee for the expert.
Between 16 October 1996 and 28 October 1997 no hearings were held.
The hearings scheduled for 29 October and 16 December 1997 were adjourned because of the absence of the petitioner.
Subsequently, hearings were held on 4 February, 19 June and 31 July 1998.
On 22 October 1998 the court ordered a second expert opinion. The opinion was submitted to the court on 20 January 1999.
Between 1 August 1998 and 15 April 1999 no hearings were held.
Hearings scheduled for 16 April, 2 June, and 9 September 1999 were adjourned because of the absence of the petitioner and expert witnesses.
On 22 November 1999 the District Court held the next hearing at which it ordered that a fourth expert opinion be prepared.
Between 23 November 1999 and 8 November 2001 no hearings were held.
Subsequently, the court held hearings on 9 November and 5 December 2001 as well as 21 February 2002.
On 24 January and 7 April 2003 the Warsaw District Court held hearings.
The proceedings are pending. THE LAW I.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 OF THE CONVENTION
21. The applicant complained that the length of the proceedings had been incompatible with the “reasonable time” requirement, provided in Article 6 § 1 of the Convention, which reads as follows: “In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...”
The Government contested that argument.
The period to be taken into consideration began on 14 November 1994 and has not yet ended. It follows that the proceedings have so far lasted 9 years and 10 months. A. Admissibility
The Court notes that the application is not manifestly ill ‑ founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention. It further notes that it is not inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible. B. Merits
The Court reiterates that the reasonableness of the length of proceedings must be assessed in the light of the circumstances of the case and with reference to the following criteria: the complexity of the case, the conduct of the applicant and the relevant authorities and what was at stake for the applicant in the dispute (see, among many other authorities, Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII).
The Court has frequently found violations of Article 6 § 1 of the Convention in cases raising issues similar to the one in the present case (see Frydlender , cited above).
Having examined all the material submitted to it, the Court considers that the Government have not put forward any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion in the present case. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the proceedings was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement. There has accordingly been a breach of Article 6 § 1. II.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
28. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.” A. Damage
The applicant claimed 304,657 Polish zlotys (PLN) in respect of pecuniary and 15,000 euros (EUR) in respect of non-pecuniary damage.
The Government asked the court to dismiss the applicant's claims in respect of pecuniary damage. The Government further submitted that the applicant's claims in respect of non-pecuniary damage were excessive.
The Court does not discern any causal link between the violation found and the pecuniary damage alleged; it therefore rejects this claim. On the other hand, it considers that the applicant must have sustained non-pecuniary damage. Ruling on an equitable basis, it awards her EUR 8,500 under that head. B. Costs and expenses
The applicant also claimed PLN 1,368.75 for the costs and expenses incurred before the Court.
The Government left the matter to the Court's discretion.
According to the Court's case-law, an applicant is entitled to reimbursement of his costs and expenses only in so far as it has been shown that these have been actually and necessarily incurred and were reasonable as to quantum. In the present case, regard being had to the information in its possession and the above criteria, the Court considers it reasonable to award the applicant, who was not represented by a lawyer, the sum of EUR 300 covering costs and expenses for the proceedings before the Court. C. Default interest
The Court considers it appropriate that the default interest should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.
FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY
1. Declares the application admissible; 2. Holds that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention; 3. Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months from the date on which the judgment becomes final according to Article 44 § 2 of the Convention, EUR 8,500 (eight thousand five hundred euros) in respect of non-pecuniary damage and EUR 300 (three hundred euros) in respect of costs and expenses, to be converted into Polish zlotys at the rate applicable at the settlement, plus any tax that may be chargeable; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; 4. Dismisses the remainder of the applicant's claim for just satisfaction.
Done in English, and notified in writing on 28 September 2004, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Françoise Elens - Passos Nicolas Bratza Deputy Registrar President