Charitidis împotriva Greciei

Comunicat la 24 ianuarie 2018 Prima secțiune Cerere nr. 51865/12 Georgios CHARITIDIS împotriva Greciei introdusă la 9 august 2012 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, domnul Georgios Charitidis, este un resortisant grec născut în 1970 și rezident în Atena. Circumstanțele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În septembrie 2006, reclamantul și soția sa au inițiat, la inițiativa acesteia din urmă, o procedură de divorț prin consimțământ reciproc. Nici un copil nu s-a născut în timpul căsătoriei lor. La 21 noiembrie 2007, instanța de primă instanță a pronunțat divorțul. La 13 octombrie 2008, sentința a devenit definitivă. La 15 octombrie 2008, reclamantul a înregistrat divorțul în serviciul statului civil al Primăriei din Nea Ionia.

Cu toate acestea, atunci când a primit certificatul de situație familială, a constatat că a fost menționat ca tată al unei fete născută la 2 iunie 2008. Această mențiune a fost adusă la 5 iunie 2008 de fosta sa soție, fără ca aceasta să fi fost informată. Reclamantul susține că fosta sa soție a refuzat în mod deliberat, timp de un an de la notificarea hotărârii de divorț, să lase această hotărâre să devină definitivă, în scopul de a înregistra copilul pe care îl poartă și pe care l-a conceput cu un alt bărbat, ca fiind copilul reclamantului. În acest scop, fosta soție a reclamantului a solicitat și a obținut un certificat de căsătorie cu două săptămâni înainte de nașterea copilului său și, prin imitarea semnăturii reclamantului, l-a înscris pe acesta ca tată biologic al copilului.

La 23 octombrie 2008, reclamantul sesizează instanța în primă instanță în legătură cu o acțiune în contestație de paternitate. La 3 noiembrie 2008, reclamantul a depus o plângere împotriva fostei sale soții, precum și împotriva lui X, în fața procurorului districtual din apropierea tribunalului corecțional și s-a constituit parțial civil. La 19 noiembrie 2008, s-a dispus o anchetă preliminară. La 3 martie 2009, cauza a fost încredințată unei procurore care a inițiat un proces împotriva fostei soții a reclamantului. La 21 decembrie 2009, procurorul a înaintat cazul unui judecător judecătoresc pentru a efectua o instrucțiune pregătitoare și, în același timp, a inițiat acuzații de jurământ fals împotriva dlui G., tovarășul fostei soții a reclamantului.

La 16 iulie și 21 decembrie 2011, procurorul a invitat două judecători de laminare să efectueze o instrucțiune pregătitoare. La 16 septembrie 2011, procurorul a transmis dosarul camerei de judecată a tribunalului corecțional din Etta, propunând să nu se dea în judecată nici fosta soție a reclamantului, nici dl G. Prin hotărârea pronunțată la 13 ianuarie 2012, camera de judecată a aprobat propunerea procurorului. La 8 februarie 2012, reclamantul l-a invitat pe procuror să depună un apel împotriva deciziei camerei de judecată, dar acesta a respins în mod tacit cererea. Dreptul intern relevant la art. 243 alineatul (4) din Codul de procedură penală prevede perioada dintre decizia de a efectua o anchetă preliminară și încheierea acesteia (...) nu poate depăși trei luni.

În cazuri excepționale, această perioadă poate fi prelungită pentru cel mult trei luni și, în cazul în care natura cauzei sau a anchetei care urmează să fie efectuată la nesfârșit, poate fi prelungită pentru o perioadă rezonabilă de timp printr-o decizie motivată special a procurorului general în apropierea instanței judecătorești. GRIFS Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata anchetei preliminare și a anchetei pregătitoare care s-a încheiat cu decizia camerei de judecată de a nu revoca fosta soție a reclamantului în judecată. Invocând art. 13 din Convenție, reclamantul se plânge de absența unei căi de atac efective pentru a se plânge de durata procedurii.

Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge că procedura a avut loc din cauza faptului că: că, în ceea ce privește situația, a fost constituit parțial civil, a fost chemat să depună nici în cursul anchetei preliminare, nici în instanță, nici în fața camerei de acuzare. Durata procedurii urmate în speță a fost compatibilă cu condiția hotărârii într-un termen rezonabil, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, în conformitate cu art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin care ar fi putut formula cauza necunoașterii articolului 6 alineatul (1)? Reclamantul a beneficiat de un proces echitabil în sensul articolului 6 alineatul (1), având în vedere faptul că a fost constituit parte civilă, a fost chemat să depună nici în cursul anchetei preliminare, nici în fața camerei de acuzare, nici în fața camerei de recurs

Communiquée le 24 janvier 2018

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 51865/12 Georgios CHARITIDIS contre la Grèce introduite le 9 August 2012

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Georgios Charitidis, est un ressortissant grec né en 1970 et résidant à Athènes. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. En septembre 2006, le requérant et son épouse engagèrent, à l’initiative de cette dernière, une procédure de divorce par consentement mutuel. Aucun enfant ne fut né pendant leur mariage. Le 21 novembre 2007, le tribunal de première instance d’Athènes prononça le divorce. Le 13 octobre 2008, le jugement devint définitif. Le 15 octobre 2008, le requérant enregistra le divorce au service de l’état civil de la mairie de Nea Ionia. Toutefois, lorsqu’il reçut le certificat de situation familiale, il constata qu’il y était mentionné comme le père d’une fille née le 2 juin 2008. Cette mention était apportée le 5 juin 2008 par son ex-épouse sans que celle-ci l’ait informé.

Le requérant prétend que son ex-épouse refusa délibérément pendant un an, à compter de la notification à celle-ci du jugement de divorce, de laisser ce jugement devenir définitif, dans le but d’enregistrer l’enfant qu’elle portait et qu’elle avait conçu avec un autre homme, comme étant l’enfant du requérant. À cet effet, l’ex-épouse du requérant demanda et obtint un certificat de mariage deux semaines avant la naissance de son enfant et, en imitant la signature du requérant, elle inscrivit celui-ci comme père biologique de l’enfant. Le 23 octobre 2008, le requérant saisit le tribunal de première instance d’Athènes d’une action en contestation de paternité. Le 3 novembre 2008, le requérant porta plainte contre son ex-épouse, ainsi que contre X, devant le procureur près le tribunal correctionnel et se constitua partie civile.

Le 19 novembre 2008, une enquête préliminaire fut ordonnée. Le 3 mars 2009, l’affaire fut confiée à une procureure qui engagea des poursuites contre l’ex-épouse du requérant. Le 21 décembre 2009, la procureure transmit le dossier à un juge d’instruction pour effectuer une instruction préparatoire et en même temps elle engagea des poursuites pour faux serment contre M.G., le compagnon de l’ex-épouse du requérant. Les 16 juillet et 21 décembre 2011, la procureure invita deux juges d’instruction différends à effectuer une instruction préparatoire. Le 16 septembre 2011, la procureure transmit le dossier à la chambre d’accusation du tribunal correctionnel d’Athènes en proposant de ne renvoyer en jugement ni l’ex-épouse du requérant, ni M.G.

Par une décision rendue le 13 janvier 2012, la chambre d’accusation entérina la proposition de la procureure. Le 8 février 2012, le requérant invita le procureur près la cour d’appel à introduire un appel contre la décision de la chambre d’accusation mais celui-ci rejeta tacitement la demande. B. Le droit interne pertinent L’article 243 § 4 du code de procédure pénale prévoit : « La période entre la décision d’effectuer une enquête préliminaire et l’achèvement de celle-ci (...) ne peut pas dépasser trois mois. Dans des cas exceptionnels, cette période peut être prolongée pour un maximum de trois mois et, si la nature de l’affaire ou de l’acte l’enquête qui doit être effectué l’impose, elle peut être prolongée pour une durée raisonnable par décision spécialement motivée du procureur près la cour d’appel.

» GRIEFS Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de la durée de l’enquête préliminaire et de l’instruction préparatoire qui a pris fin avec la décision de la chambre d’accusation de ne pas renvoyer l’ex-épouse du requérant en jugement. Invoquant l’article 13 de la Convention, le requérant se plaint de l’absence d’un recours effectif pour se plaindre de la durée de la procédure. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de l’iniquité de la procédure en raison du fait qu’alors qu’il s’était constitué partie civile, il n’a été convoqué à déposer ni pendant l’enquête préliminaire et l’instruction préparatoire ni devant la chambre d’accusation.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La durée de la procédure suivie en l’espèce était-elle compatible avec la condition de jugement dans un « délai raisonnable », au sens de l’article 6 § 1 de la Convention ? 2. Le requérant avait-il à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel il aurait pu formuler son grief de méconnaissance de l’article 6 § 1 ? 3. Le requérant a-t-il bénéficié d’un « procès équitable » au sens de l’article 6 § 1, compte tenu du fait qu’alors qu’il s’était constitué partie civile, il n’a été convoqué à déposer ni pendant l’enquête préliminaire et l’instruction préparatoire ni devant la chambre d’accusation ?