M.I. v. BOSNIA AND HERZEGOVINA

Cea de-a doua secțiune Cererea nr. 47679/17 M.I. împotriva Bosniei și Herțegovinei depusă la 5 iulie 2017 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, un național rus, a părăsit țara de origine în 2014. Procedura penală este în așteptare împotriva lui în Federația Rusă pentru organizarea sau participarea la o formație armată ilegală. El a fost prins în Bosnia și Herțegovina ca o persoană care figurează pe lista internațională a persoanelor dorite. Susținerile sale cu privire la riscul de maltratare în țara de origine au fost respinse în procedura de extrădare, din motive procedurale. Reclamantul a fost exclus din protecția refugiaților în cadrul procedurii de azil, în cazul în care s-a susținut, de asemenea, că extrădarea sa nu va prezenta o încălcare a drepturilor sale în temeiul articolului 3 din Convenție. Reclamantul este reprezentat în fața Curții de Vaša Prava , o ONG cu sediul în Sarajevo. El se confruntă cu extrădarea către Federația Rusă. Reclamantul a fost plasat în detenție pentru imigrație. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge că extrădarea sa către Federația Rusă ar implica o încălcare a drepturilor sale în temeiul articolelor 2 și 3 din Convenție. El susține, de asemenea, în temeiul articolului 13 din Convenție, coroborat cu articolele 2 și 3, că a fost refuzat accesul la procedura de azil la intrarea în Bosnia și Herțegovina și în timpul procedurii de extrădare. În plus, el susține că argumentele sale referitoare la afirmațiile sale în temeiul articolelor 2 și 3 din Convenție nu au fost examinate în mod aprofundat la nivel intern și că nu a avut acces la un remediu cu efect suspensiv automat în ceea ce privește afirmațiile sale în temeiul articolelor respective. Ar trebui reclamantul să aibă un risc real de a fi supus unui tratament în încălcarea articolelor 2 și 3 din Convenție în cazul în care ordinul de extrădare a fost executat (a se vedea mutatis mutandis I.K. c. Austria , nr. 2964/12, §§ 34 55, 28 martie 2013; I v. Suedia , nr. 61204/09, §§ 27-39, 5 septembrie 2013; și R.M. și alții v. Franța , nr. 33201/11, §§ 50-55, 12 iulie 2016)? Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru plângerile sale în temeiul articolelor 2 și 3, conform articolului 13 din Convenție? În special, un astfel de remediu a avut efect suspensiv automat (a se vedea Čonka c. Belgia , nr. 51564/99, § 79, CEDH 2002 Gebremedhin [Gaberamadhien] c. Franța , nr. 25389/05, § 58, ECHR 2007 II; Hirsi Jamaa și alții c. Italia [GC], nr. 27765/09, § 200, CEDO 2012; și Khlaifia și alții c. Italia [GC], nr. 16483/12, § 276, CEDO 2016)?

FOURTH SECTION

Application no. 47679/17

M.I.

against Bosnia and Herzegovina

lodged on 5 July 2017

STATEMENT OF FACTS

The applicant, a Russian national, left his country of origin in 2014. The criminal proceedings are pending against him in the Russian Federation for organisation of or participation in an illegal armed formation. He was apprehended in Bosnia and Herzegovina as a person appearing on international list of wanted persons. His claims regarding a risk of ill-treatment in the country of origin were dismissed in the extradition proceedings, for procedural reasons. The applicant was excluded from the refugee protection in the asylum proceedings, where it was also held that his extradition would not present a violation of his rights under Article 3 of the Convention.

The applicant is represented before the Court by

Vaša Prava

, a NGO based in Sarajevo. He faces extradition to the Russian Federation. The applicant has been placed in immigration detention.

COMPLAINTS

The applicant complains that his extradition to the Russian Federation would entail a violation of his rights under Articles 2 and 3 of the Convention. He also argues under Article 13 of the Convention, in conjunction with Articles 2 and 3, that he was denied access to the asylum procedure upon entering Bosnia and Herzegovina and during the extradition proceedings. Furthermore, he claims that his arguments relating to his claims under Articles 2 and 3 of the Convention were not thoroughly examined at the domestic level and that he did not have access to a remedy with an automatic suspensive effect in relation to his claims under those articles.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Would the applicant face a real risk of being subjected to treatment in breach of Articles 2 and 3 of the Convention if the extradition order was enforced (see,

mutatis mutandis

,

I.K. v. Austria

, no. 2964/12, §§ 34

‑

55, 28

March 2013;

I v. Sweden

, no.

61204/09, §§

27-39, 5

September 2013; and

R.M. and Others v. France

, no. 33201/11, §§ 50-55, 12 July 2016)?

2.

Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for his complaints under Articles 2 and 3, as required by Article

13 of the Convention? In particular, did such a remedy have automatic suspensive effect (see

Čonka v. Belgium

, no. 51564/99, §

79, ECHR

2002

‑

I;

Gebremedhin [Gaberamadhien] v. France

, no.

25389/05, §

58, ECHR

2007

‑

II;

Hirsi Jamaa and Others v. Italy

[GC], no.

27765/09, § 200, ECHR 2012; and

Khlaifia and Others v. Italy

[GC], no. 16483/12, § 276, ECHR 2016)?