Al Husin împotriva Bosniei și Herțegovinei

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre. Reclamantul, care pretinde a fi apatridă după ce a fost revocată naționalitatea sa sirienă, a fost reținut la 6 octombrie 2008 pe motive de securitate națională. Acesta este al doilea caz în fața Curții. Într-o hotărâre din 7 februarie 2012 (Al Husin c. Bosnia și Herțegovina , nr. 3727/08), Curtea a constatat o încălcare a articolului 5 § 1 privind detenția reclamantului până la 1 februarie 2011 (cu ocazia eliberării unei hotărâri de deportare). Curtea a afirmat, de asemenea, că ar fi existat o încălcare a articolului 3 în cazul deportarii reclamantului în Siria. Prezentul caz se referă la legalitatea detenției reclamantului în vederea expulzării într-o țară terță sigură, începând cu 1 februarie 2011 până la 17 februarie 2016, când a fost eliberat în temeiul măsurilor preventive.

De asemenea, reclamantul susține că nu poate contesta în mod eficace detenția, deoarece nu a avut acces la dovezi secrete. În timp ce Curtea Constituțională a constatat o încălcare a articolului 5 § 1 din acest cont privind o parte din detenția sa (între 14 martie 2013 și 6 ianuarie 2014) nu a fost acordată nicio compensație. În sfârșit, reclamantul susține că detenția prelungită într-o instituție destinată deținerii pe termen scurt a fost încălcarea articolelor 3 și 8 din Convenție. 1 din Convenție? A fost deținută „legitim” în sensul literelor (f) din această dispoziție (a se vedea Kim c. Rusia , nr. 44260/13, 17 iulie 2014)? În special, a existat o perspectiva realistă de deportare a reclamantului într-o țară terță sigură?

A fost desfășurată procedura de îndepărtare administrativă cu o diligență specială? 2. Reclamantul a avut la dispoziție o procedură eficace prin care ar putea contesta legalitatea detenției sale, așa cum prevede art. 5 4 din Convenție (a se vedea A. și alții c. Regatul Unit [GC], nr. 3455/05, CEDH 2009)? În special: (a) în ce măsură dovezile de securitate națională au fost deschise? (b) Ce rol au jucat dovezile deschise în determinarea licenței detenției reclamantului? (c) A obținut reclamantul cel puțin o descriere a dovezii secrete împotriva lui? (d) Reținerea unor dovezi a provocat un dezavantaj pentru solicitant? Dacă este cazul, dezavantajul a fost contrazis de către un avocat special sau orice altă procedură specială?

Reclamantul a avut dreptul efectiv și executiv la compensații, în conformitate cu art. 5 § 5 din Convenție, pentru detenția sa în perioada cuprinsă între 14 martie 2013 și 6 ianuarie 2014, care s-a constatat că au încălcat art. 5 § 1 de către Curtea Constituțională într-o hotărâre din 17 iunie 2015? Reținerea reclamantului în custodie timp de mai mult de cinci ani într-un centru de detenție destinat numai deținerii pe termen scurt constituie tratamente inumane sau degradante, în încălcarea articolului 3 din Convenție?

Communicated on 10 July 2017

FOURTH SECTION

Application no. 10112/16 Imad AL HUSIN against Bosnia and Herzegovina lodged on 17 February 2016

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicant, who claims to be a stateless person after his Syrian nationality was allegedly revoked, was detained on 6 October 2008 on national security grounds. This is his second case before the Court. In a judgment of 7 February 2012 ( Al Husin v. Bosnia and Herzegovina , no. 3727/08), the Court found a violation of Article 5 § 1 concerning the applicant’s detention until 1 February 2011 (when a deportation order had been issued). The Court further held that there would have been a violation of Article 3 in the event of the applicant’s deportation to Syria. The present case concerns the lawfulness of the applicant’s detention with a view to deportation in a safe third country from 1 February 2011 until 17 February 2016 when he was released under preventive measures.

The applicant also alleges that he could not effectively challenge his detention because he did not have access to secret evidence. While the Constitutional Court found a violation of Article 5 § 1 on this account concerning one part of his detention (between 14 March 2013 and 6 January 2014) no compensation was awarded. Lastly, the applicant alleges that his prolonged detention in a facility designed for short-term detention had been in breach of Articles 3 and 8 of the Convention. This complaint falls to be examined under Article 3 of the Convention. QUESTIONS tO THE PARTIES 1. Has the applicant been deprived of his liberty in breach of Article 5 § 1 of the Convention? Has his detention been “lawful” within the meaning of paragraph (f) of this provision (see Kim v. Russia , no. 44260/13, 17 July 2014)? In particular, was there a realistic prospect of the applicant’s deportation to a safe third country?

Have the administrative removal proceedings been conducted with special diligence? 2. Has the applicant had at his disposal an effective procedure by which he could challenge the lawfulness of his detention, as required by Article 5 § 4 of the Convention (see A. and Others v. the United Kingdom [GC], no. 3455/05, ECHR 2009)? In particular: (a) To what extent was the national security evidence open? (b) What role did the open evidence play in the determination of the lawfulness of the applicant’s detention? (c) Did the applicant obtain at least an outline of the secret evidence against him? (d) Did withholding of some evidence cause a disadvantage to the applicant? If so, was the disadvantage counterbalanced by a special advocate or any other special procedure?

3. Has the applicant had an effective and enforceable right to compensation as required by Article 5 § 5 of the Convention for his detention in the period between 14 March 2013 and 6 January 2014, which had been found to be in breach of Article 5 § 1 by the Constitutional Court in a decision of 17 June 2015? 4. Has holding the applicant in custody for more than five years in a detention centre designed only for short-term detention amounted to inhuman or degrading treatment, in breach of Article 3 of the Convention?