MEDIATION BERTI SPORTS v. TURKEY

Comunicat la 29 ianuarie 2018 SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 63859/12 SPORTURI DE MEDIAȚIE împotriva Turciei depuse la 31 iulie 2012 OBJECT CAUZA Societatea reclamantă este o societate înregistrată în Monaco și activitatea sa principală este de a negocia contractele jucătorilor profesioniști de fotbal. În acest caz, Manisaspor, un club de fotbal din Turcia, a autorizat un oficial al companiei candidate să se reprezinte în negocierile pentru transferul unui jucător de fotbal. Societatea reclamantă, susținând că Manisaspor s-a angajat să plătească 144 000 de euro (EUR) în taxele pentru serviciile sale, a făcut obiectul unei proceduri în fața unei instanțe civile de primă instanță pentru recuperarea sumei nerambursate de 96,000 EUR. Curtea de primă instanță a susținut că nu era competentă cu privire la această chestiune și că Consiliul de soluționare a litigiilor al Federației Turce de Fotbal („Consiliul de soluționare a litigiilor”) era competent să soluționeze diferența. Societatea reclamantă a remis chestiunea Comitetului de soluționare a litigiilor, care și-a respins cererea din cauza faptului că nu are competență asupra cererilor formulate de persoane juridice care acționează ca agenți, cum ar fi societatea reclamantă. Consiliul de arbitraj al Federației turce de fotbal („Consiliul de arbitraj”) a susținut decizia Comitetului de soluționare a litigiilor. După aceea, societatea reclamantă a solicitat Curtea de Casație anularea hotărârii instanței civile de primă instanță, dar fără succes. În cele din urmă, societatea reclamantă a adresat chestiunea diviziei civile a Curții de litigii judiciare. Curtea a susținut că nici Consiliul de soluționare a litigiilor, nici Consiliul de arbitraj nu ar putea fi considerat „tribual” în sensul legislației aplicabile care reglementează mandatul său și, prin urmare, chestiunea nu s-a înscris în competența sa. Societatea reclamantă se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lipsa oricărui organism judiciar sau instanță care are competența de a decide asupra cererii sale cu privire la sumele nepagate de Manisaspor. QUESTIONE TO ARTICOLE Face disputa în cauză, adică o cerere de compensare pentru plata taxelor intermediare, se încadrează în cadrul drepturilor și obligațiilor civile, astfel încât să atragă aplicabilitatea articolului Dacă este cazul, a existat o încălcare a dreptului de acces al societății reclamante la o instanță în sensul articolului 6 § 1 din Convenție din cauză că nu există forum judiciar competent pentru determinarea litigiului societății reclamante cu Manisaspor?

Communicated on 29 January 2018

SECOND SECTION

Application no. 63859/12

MEDIATION BERTI SPORTS

against Turkey

lodged on 31 July 2012

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicant company is a company registered in Monaco and its main activity is to negotiate professional football players’ contracts. In the present case, Manisaspor, a football club based in Turkey, authorised an official of the applicant company to represent itself in the negotiations for the transfer of a football player. The applicant company, alleging that Manisaspor undertook to pay 144,000 euros (EUR) in fees for its services, brought proceedings before a civil court of first instance to recover the unpaid sum of EUR 96,000. The first-instance court held that it lacked jurisdiction on the matter and that the Dispute Resolution Board of the Turkish Football Federation (“the Dispute Resolution Board”) was competent to settle the dispute. The applicant company referred the matter to the Dispute Resolution Board, which dismissed its application on the grounds that it had no jurisdiction over claims made by legal person acting as agents, such as the applicant company. The Arbitration Board of the Turkish Football Federation (“the Arbitration Board”) upheld the Dispute Resolution Board’s decision. Thereafter, the applicant company sought before the Court of Cassation the reversal of the first-instance civil court’s judgment, but without success. Lastly, the applicant company referred the matter to the Civil Division of the Court of Jurisdictional Disputes. The court held that neither the Dispute Resolution Board nor the Arbitration Board could be considered as “tribunal” for the purposes of the applicable legislation governing its mandate and therefore the matter did not fall within its jurisdiction.

The applicant company complains under Article

6 §

1 of the Convention about the lack of any judicial body or court which has jurisdiction to decide on its claim with respect to amounts unpaid by Manisaspor.

QUESTIONS tO THE PARTIES

1.

Does the dispute in question, that is, a claim for compensation for the payment of intermediary fees, fall within the ambit of civil rights and obligations, so as to attract the applicability of Article

6?

2.

If so, has there been a breach of the applicant company’s right of access to a court within the meaning of Article

6 §

1 of the Convention on account of there being no judicial forum competent for the determination of the applicant company’s dispute with Manisaspor?