- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 1 februarie 2018
- Stat pârât
- UKR
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Radchenko împotriva Ucrainei
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1976 și îndeplinește o condamnare la închisoarea pe viață. În decembrie 2005, s-au comis jafuri violente la două puncte de colectare a metalelor din Odesa. Un angajat a fost împuşcat. În cursul anchetei, poliția a organizat o ambuscadă, care a dus la arestarea reclamantului și a cunoscutului său, dl D... După cum au stabilit tribunalele interne, înainte de arestarea sa, reclamantul a arătat o armă la un ofiţer de poliţie, care l-a lovit din mâini folosind o tehnică de arte marţiale. Arma era încărcată şi a fost eliberată prinderea siguranţei. Într-o dată neespecificată, reclamantul a avut un avocat gratuit desemnat pentru el pentru ancheta preliminară și pentru procedurile din faţa instanței de primă instanță.
La 4 septembrie 2006, Curtea Regională de Apel Odesa, în calitate de instanță de primă instanță, a declarat reclamantul vinovat de manipularea ilegală a armelor, jaf cu violență, crimă intenționată pentru profit și o încercare de viață a unui ofițer de aplicare a legii. Acesta s-a bazat, printre altele, pe declarațiile mai multor martori oculari care au recunoscut reclamantul. Având în vedere faptul că reclamantul a fost condamnat anterior pentru infligerea intenționată a leziunilor fatale și că a comis infracțiunile în cauză în timpul perioadei de probă după eliberarea în octombrie 2005, instanța l-a condamnat la închisoare pe viață. Reclamantul, care nu mai a fost reprezentat legal, a făcut apel în casație.
El s-a plâns, în special, despre absența asistenței juridice gratuite în această etapă a procedurii. Reclamantul a susținut că instanța de primă instanță a eșuat în evaluarea faptelor cauzei și a clasificării lor juridice. La 30 ianuarie 2007, după o audiere cu participarea dlui D. (cellalt acuzat) și avocatul său, precum și procurorul, dar fără reclamantul sau orice reprezentant din partea sa, Curtea Supremă a susținut hotărârea din 4 septembrie 2006. 10. La 11 iunie 2007, reclamantul, care nu a fost conștient de hotărârea de mai sus, a solicitat Curtea Supremă să își asigure prezența la audiere. 11. La 17 august 2007 a fost trimisă reclamantului o copie a hotărârii Curții Supreme din 30 ianuarie 2007.
4. The applicant was born in 1976 and is serving a sentence of life imprisonment.
In December 2005 violent robberies were committed at two scrap metal collection points in Odesa. One employee was shot dead. In the course of the investigation, the police organised an ambush, which led to the applicant and his acquaintance, Mr D., being arrested. As established by the domestic courts, before his arrest the applicant had pointed a gun at a police officer, who had knocked it out of his hands using a martial arts technique. The gun had been loaded and had had its safety catch released.
On an unspecified date the applicant had free legal counsel appointed for him for the pre-trial investigation and the proceedings before the firstinstance court.
On 4 September 2006 the Odesa Regional Court of Appeal, sitting as a court of first instance, found the applicant guilty of the illegal handling of arms, robbery with violence, intentional murder for profit and an attempt on the life of a law-enforcement officer. It relied, inter alia, on the statements of several eyewitnesses who had recognised the applicant. Having regard to the fact that the applicant had previously been convicted of the intentional infliction of fatal injuries and that he had committed the crimes at issue while on probation following release in October 2005, the court sentenced him to life imprisonment.
The applicant, who was no longer legally represented, appealed in cassation. He complained, in particular, about the absence of free legal assistance at that stage of the proceedings. The applicant contended that the first-instance court had erred in its assessment of the facts of the case and their legal classification.
On 30 January 2007, following a hearing with the participation of Mr D. (the other defendant) and his lawyer, as well as the prosecutor, but without the applicant or any representative from his side, the Supreme Court upheld the judgment of 4 September 2006.
On 11 June 2007 the applicant, who was not aware of the above ruling, requested that the Supreme Court ensure his presence at its hearing.
On 17 August 2007 a copy of the Supreme Court’s ruling of 30 January 2007 was sent to the applicant.