VASILIADIS v. GREECE

Cererea nr. 2055/15 Nikolaos VASILIADIS împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 6 februarie 2018 în calitate de comitet compus din: Kristina Pardalos, președinte, Ksenija Turković, Tim Eicke, judecători și Renata Degener, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 30 decembrie 2014, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 26 mai 2017, care solicită Curții să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Nikolaos Vasiliadis, este un național bulgar, născut în 1972 și locuiește în Saloniki. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl K. Chatziioannou, un avocat practicant în Saloniki. Guvernul grec („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl M. Apessos, președinte al Consiliului juridic de stat. Guvernul bulgar nu a folosit dreptul lor de a interveni (în temeiul articolului 1 din Convenție). Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la condițiile de detenție în cadrul Direcției de Securitate a Poliției de la Salonicul. De asemenea, în temeiul articolului 6 § 2 din Convenție, având în vedere o observație făcută de procurorul public în propunerea sa la Divizia de Inculpare a Curții de Apel din Salonicul. Cererea a fost comunicată guvernului la 14 Noiembrie 2016 HOTĂRÂREA După incapacitatea încercărilor de a ajunge la o soluționare prietenoasă, prin scrisoarea din 26 mai 2017, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cererea. Declarația prezentată după cum urmează: „Guvernul grec ar dori să recunoască, prin intermediul declarației unilaterale, că condițiile de detenție ale reclamantului menționat mai sus la sediile Direcției de Securitate a Poliției din Salonicul, în special lipsa spațiului exterior pentru mers pe jos, împreună cu natura secțiilor de poliție per se , care sunt locuri destinate să acopere persoanelor doar pentru un timp scurt, au fost incompatibile cu cerințele articolului 3 din Convenția privind drepturile omului („Convenția”), astfel cum a fost identificat de Curte în mai multe cazuri (Iatropoulos și alții v. Grecia, hotărârea din 20-4-2017, cererea nr. 23262/13, Grammoseni și alții v. Hotărârea Greciei din 30.3.2017, aplicarea nr. 16287/13, Ali și alții v. Grecia, hotărârea din 7-4-2016, aplicarea nr. 13385/14, Lici v. Grecia, hotărârea din 17.4.2014, aplicarea nr. 69881/12, Adamantidis v. Grecia, hotărârea din 17.4.2014, aplicarea nr. 10587/10, Kavouris și alții v. Grecia, hotărârea din 17.4.2014, aplicarea nr. 73237/12). În plus, Guvernul ar dori să recunoască, prin intermediul unei declarații unilaterale, că a existat o încălcare a articolului 6 § 2 din Convenție, având în vedere faptul că procurorul, în propunerea sa la Divizia de Inculpare, a descris comportamentul reclamantului ca „comportamentul penal anterior” deoarece un mandat de arestare împotriva acestuia era în așteptare, în timp ce acest mandat era deja abrogat. În cazul în care Curtea încheie acest caz din listă, Guvernul este dispus să ofere compensații în valoare de 4 000 EUR către reclamant Nikolaos Vasilidis. Această sumă, care este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli, va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de către Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Prin scrisoarea din 12 iunie 2017, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale, având în vedere faptul că suma oferită nu era suficientă pentru a acoperi prejudiciile materiale și morale pe care le-a suferit, precum și costurile și cheltuielile. El a adăugat, de asemenea, că a considerat crucial să aibă o hotărâre cu privire la plângerea sa în temeiul articolului Prin scrisoarea din 2 octombrie 2017, Guvernul a declarat că, în general, sumele acordate reclamanților în contextul unei simple satisfacții pentru încălcarea drepturilor acestora în temeiul Convenției sunt scutite de orice impozit care le poate fi imputabil. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007; și Załuska și Rogalska și alții c. Polonia (dec.), n 53491/10, 72286/10 și 398 alții, §§ 36-37 și 52, 20 iunie 2017). Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Greciei, practică sa privind plângerile cu privire la încălcarea articolului 3 din cauza condițiilor de detenție în secțiile de poliție (a se vedea, de exemplu, Ali și alții v. Grecia , nr. 13385/14, 7 Aprilie 2016; Grammosenis v. Grecia , nr. 16287/13, 30 martie 2017; și Iatropoulos v. Grecia , nr. 23262/13, 20 aprilie 2017 . De asemenea , a stabilit în mai multe cazuri practicile sale privind plângerile referitoare la încălcarea articolului 6 § 2 din cauza remarcilor făcute de autoritățile publice , inclusiv procurorii publici (a se vedea, de exemplu, Khuzhin și alții c. Rusia , nr. 13470/02, 23 octombrie 2008, și Pavalache c. România , nr. 38746/03 , 18 octombrie 2011). Având în vedere circumstanțele specifice ale cazului, natura admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – și confirmarea guvernului că suma acordată va fi scutită de orice impozit care poate fi imputabil, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii (articolul (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolelor 3 și 6 § 2 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenția. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 1 martie 2018. Renata Degener Kristina Pardalos Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 2055/15

Nikolaos VASILIADIS

against Greece

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 6

February 2018 as a Committee composed of:

Kristina Pardalos,

President,

Ksenija Turković,

Tim Eicke,

judges,

and Renata Degener,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 30 December 2014,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 26 May 2017 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Nikolaos Vasiliadis, is a Bulgarian national, who was born in 1972 and lives in Thessaloniki. He was represented before the Court by Mr K. Chatziioannou, a lawyer practising in Thessaloniki.

The Greek Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr M. Apessos, President of the State Legal Council. The Bulgarian Government did not make use of their right to intervene (under Article

36

§

1 of the Convention).

The applicant complained under Article 3 of the Convention about the conditions of his detention in the Thessaloniki Police Security Directorate. He also complained under Article 6 § 2 of the Convention on account of a remark made by the Public Prosecutor in his proposal to the Indictment Divison of the Thessaloniki Court of Appeal.

The application had been communicated to the Government on 14

November 2016

.

THE LAW

After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 26 May 2017 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article

37 of the Convention.

The declaration provided as follows:

“The Greek Government would wish to acknowledge — by way of unilateral declaration — that the conditions of detention of the above-mentioned applicant at the premises of the Police Directorate of Security of Thessaloniki, in particular lack of outdoor space for walking, along with the nature of police stations

per se

, which are places designed to accommodate people for a short time only, were incompatible with the requirements of Article 3 of the Convention on Human Rights (“Convention”), as identified by the Court in several cases (Iatropoulos and others v. Greece, judgment of 20-4-2017, application no 23262/13, Grammosenis and others v. Greece judgment of 30.3.2017, application no 16287/13, Ali and others v. Greece, judgment of 7-4-2016, application no 13385/14, Lici v. Greece, judgment of 17.4.2014, application no

69881/12, Adamantidis v. Greece, judgment of 17.4.2014, application no

10587/10, Kavouris and others v. Greece, judgment of 17.4.2014, application no

73237/12).

Furthermore, the Government would wish to acknowledge — by way of a unilateral declaration — that there has been a violation of Article 6 § 2 of the Convention in view of the fact that the Prosecutor, in his proposal to the Indictment Division, described the applicant’s conduct as “the previous criminal behaviour” because an arrest warrant in another case against him was pending, while this warrant had already been repealed.

If the Court strikes this case from the list, the Government is willing to offer compensation in the amount of EUR 4 000 to the applicant Nikolaos Vasiliadis. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

By a letter of 12 June 2017, the applicant indicated that he was not satisfied with the terms of the unilateral declaration on the grounds that the offered sum was not sufficient to cover the pecuniary and non-pecuniary damage that he suffered, as well as costs and expenses. He also added that he considered it crucial to have a judgment regarding his complaint under Article

6 § 2 as it concerned a State practice that had not been dealt with by the Court.

By a letter dated 2 October 2017, the Government stated that, in general, the sums awarded to the applicants in the context of just satisfaction for violation of their rights under the Convention are exempted from any tax that may be chargeable to them.

The Court reiterates that Article

37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37

§

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an application under Article

37

§

1

(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court has examined the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the

Tahsin Acar

judgment (

Tahsin Acar v. Turkey

(preliminary objections) [GC], no.

26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI;

WAZA Sp. z o.o. v. Poland

(dec.), no. 11602/02, 26 June 2007;

Sulwińska v. Poland

(dec.), no. 28953/03, 18

September

2007; and

Załuska and Rogalska and others v.

Poland

(dec.), n

os

53491/10, 72286/10 and 398 others, §§ 36-37 and 52, 20 June 2017).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Greece, its practice concerning complaints about the violation of Article 3 on account of the conditions of detention in police stations (see, for example,

Ali and others v. Greece

, no. 13385/14, 7

April

2016;

Grammosenis v. Greece

, no. 16287/13, 30 March 2017; and

Iatropoulos v. Greece

, no. 23262/13, 20 April 2017). It has also established in a number of cases its practice concerning complaints about the violation of Article 6 § 2 on account of remarks made by public authorities, including public prosecutors (see, for example,

Khuzhin and Others v. Russia

, no. 13470/02, 23 October 2008, and

Pavalache v. Romania

, no. 38746/03, 18

October

2011).

Having regard to the particular circumstances of the case, the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – and the Government’s confirmation that the sum awarded will be exempt from any tax that may be chargeable to it, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article

37

§

1

(c)).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

).

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article

37 § 2 of the Convention (

Josipović v. Serbia

(dec.), no. 18369/07, 4 March 2008).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration under Articles 3 and 6 § 2 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article

37

§

1

(c) of the Convention.

Done in English and notified in writing on 1 March 2018.

Renata Degener

Kristina Pardalos

Deputy Registrar

President