TSAKNAKIS v. GREECE

Primă secțiune decizia nr. 10224/14 Efthymios TSAKNAKIS împotriva Greciei Curții Europene a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 3 martie 2020 în calitate de comitet compus din: Armen Harutyunyan, președinte, Pere Pastor Vilanova, Pauliine Koskelo, judecători și Renata Degener, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 22 ianuarie 2014, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 16 august 2019, care solicită Curții să excludă aplicarea din lista cazurilor și faptul că reclamantul nu a răspuns la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Efthymios Tsaknakis, este un național grec, care s-a născut în 1952 și locuiește în Grevena. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna A. Zoi-Tsigara, un avocat practicant în Trikala. Guvernul grec (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl I. K. Chalkias, președinte al Consiliului de Stat. Cererea a fost comunicată guvernului la 13 noiembrie 2018. HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns în legătură cu faptul că a fost considerat responsabil în cadrul procedurii de difamare civilă, care se bazează pe art. 10 din Convenție. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 16 august 2019, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „În cazul menționat mai sus, Guvernul a propus o soluție prietenoasă reclamantului, care a fost respinsă de el. Guvernul grec ar dori să recunoască, prin intermediul declarației unilaterale, că hotărârea instanțelor civile că reclamantul este responsabil în cadrul procedurii de difamare civilă din cauza unui pasaj privind un politician și ar trebui să-l compenseze este incompatibilă cu dreptul reclamantului la libertate de exprimare, în contravenție cu art. 10 din Convenția europeană a drepturilor omului („Convenția”). În cazul în care Curtea elimină acest caz din listă, Guvernul este dispus să ofere reclamantului compensații în valoare de 4.500 EUR (patru mii cinci sute de euro). Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, este eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile și care vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei de către Curte în temeiul articolului 37 § 1 din convenție. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Reclamantul, care a fost invitat prin scrisoarea din 20 septembrie 2019 să prezinte orice comentarii pe care dorește să le facă până la 18 octombrie 2019, nu a făcut nicio observație cu privire la declarația unilaterală a Guvernului. Curtea va considera tăcerea sa ca fiind un refuz implicit al ofertei guvernamentale (a se vedea Załuska și Rogalska c. Polonia și 398 alte cereri (dec.), nr. 53491/10 și 72286/10, § 48, 20 iunie 2017). Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § (c) permite Curții, în special, să scoată o probă din lista sa, dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 10. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 11. Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Greciei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea articolului 10 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Paraskevopoulos c. Grecia , nr. 64184/11, 28 iunie 2018; Kapsis și Danikas c. Grecia , nr. 52137/12, 19 ianuarie 2017; Koutsoliontos și Pantazis c. Grecia , nr. 54608/09 și nr. 54590/09, 22 septembrie 2015; și Agenția de Publicare și Presă Avidi S.A. și Karis c. Grecia , nr. 15909/06, 5 iunie 2008). 12. Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul (c) 13. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 14. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 15. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 10 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 10224/14

Efthymios TSAKNAKIS

against Greece

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 3

March 2020 as a Committee composed of:

Armen Harutyunyan,

President,

Pere Pastor Vilanova,

Pauliine Koskelo,

judges,

and Renata Degener,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 22 January 2014,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 16 August 2019 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the fact that the applicant did not reply to that declaration,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1.

The applicant, Mr Efthymios Tsaknakis, is a Greek national, who was born in 1952 and lives in Grevena. He was represented before the Court by Ms

A. Zoi-Tsigara, a lawyer practising in Trikala.

2.

The Greek Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr I. K. Chalkias, President of the State Legal Council.

3.

The application had been communicated to the Government on 13

November

2018

.

THE LAW

4.

The applicant complained about the fact that he had been found liable in civil defamation proceedings. He relied on Article 10 of the Convention.

5.

After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 16 August 2019 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article

37 of the Convention.

6.

The declaration provided as follows:

“In the above-mentioned case the Government proposed a friendly settlement to the applicant, which was rejected by him.

The Greek Government would wish to acknowledge, by way of unilateral declaration, that the ruling of civil courts that the applicant was liable in civil defamation proceedings on account of a passage relating to a politician and should compensate him was incompatible with the applicant’s right to freedom of expression, contrary to Article 10 of the European Convention of Human Rights (“Convention”).

If the Court strikes this case out of the list, the Government is willing to offer to the applicant compensation in the amount of EUR 4,500 (four thousand five hundred euros). This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, is free of any taxes that may be applicable and will be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

7.

The applicant, who was invited by a letter of 20 September 2019 to submit any comments he wished to make until 18 October 2019, made no comments on the Government’s unilateral declaration. The Court will regard his silence as an implied refusal of the Government’s offer (see

Załuska and Rogalska v. Poland

and 398 other applications (dec.), nos.

53491/10 and 72286/10, § 48, 20

June 2017).

8.

The Court reiterates that Article

37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37 §

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

9.

It also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an application under Article

37

§

1

(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

10.

To this end, the Court has examined the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the

Tahsin Acar

judgment (

Tahsin Acar v. Turkey

(preliminary objections) [GC], no.

26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI;

WAZA Sp. z o.o. v. Poland

(dec.), no.

11602/02, 26 June 2007; and

Sulwińska v. Poland

(dec.), no.

28953/03, 18

September

2007).

11.

The Court has established in a number of cases, including those brought against Greece, its practice concerning complaints about the violation of Article 10 of the Convention (see, for example,

Paraskevopoulos v. Greece

, no. 64184/11, 28 June 2018;

Kapsis and Danikas v. Greece

, no. 52137/12, 19 January 2017;

Koutsoliontos and Pantazis

v. Greece

, nos. 54608/09 and 54590/09, 22 September 2015; and

I

Avgi Publishing and Press Agency S.A. and Karis v. Greece

, no.

15909/06, 5

June 2008).

12.

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article

37

§

1

(c)).

13.

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

).

14.

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article

37 § 2 of the Convention (

Josipović v. Serbia

(dec.), no. 18369/07, 4 March 2008).

15.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 10 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article

37 § 1 (c) of the Convention.

Done in English and notified in writing on 26 March 2020.

Renata Degener

Armen Harutyunyan

Deputy Registrar

President