SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 26438/15 Attanasios MELETSIS împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află la 23 octombrie 2018 într-un comitet compus din Aleš Pejchal, președinte, Tim Eicke, Gilberto Felici, judecători, și Abel Campos, grefier de secțiune, având în vedere cererea formulată la 25 mai 2015, Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 15 ianuarie 2018 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Athanasios Meletis, este un resortisant grec, născut în 1973 și rezident în Korinthos. Koutra, avocat în barou, a fost reprezentat de agentul său, dl Apessos, la momentul respectiv președinte al Consiliului juridic al statului. Invocând articolele 6 alineatul (1) și 13 din Convenție, reclamantul se plângea de durata procedurii pe care a inițiat - o în fața instanțelor administrative, precum și de absența unei căi de atac eficiente care să - i permită să se plângă de durata acesteia. La 28 august 2017, o parte din obiecțiunile formulate în temeiul articolelor 6 alineatul (1) și 13 din convenție a fost comunicată guvernului și cererea a fost declarată inadmisibilă pentru surplus, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) din Regulamentul privind Curtea. După eșecul încercărilor de soluționare pe cale amiabilă, printr-o scrisoare din 15 ianuarie 2018 guvernul a informat Curtea că are în vedere să formuleze o declarație unilaterală pentru a soluționa problema invocată de Tribunal. De asemenea, a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din Convenție. "The Greek Government acknowledge" de way of a unilateral declaration mai întâi declaration, in which the applicant was involved, was incompatibil with the reasonable time mai exact within the meaning of Article 6 par. 1 of the European Convention on Human Rights (inclusiv Convention.) and that that he did not have an efectiv remedy before a national authority enabling el to complain of such incompatibility within the meaning of Article 13 of the convention. If the Court strike this case out of its list, the Government is willing to offer to the aplicant compensation in the amount of EUR 2 200 (two thousand two hundred euro). Acest sum, which is to cover any pecuniary and moraly damage as well as costs and expenses, is free of any fiscals that may be applicable and will be plat within three months from the data of notification of the decision by the Court, pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simplu interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus treie percentage puncts. This payment will constitute the final resolution of the case. Prin scrisoarea din 8 martie 2018, recurenta a indicat că nu a fost satisfăcută de termenii declarației unilaterale. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. Curtea amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. 10. În acest scop, Curtea a examinat declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI, WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). 11. Curtea a stabilit într-un anumit număr de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva Greciei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea dreptului de a fi audiat într-un termen rezonabil și de a avea o cale de atac efectivă în această privință (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43 CEDH 2000 VII, Cocchiarella c. Italia [GC], n 64886/01, § 69-98, CEDH 2006 Majewski c. Polonia, nr. 52690/99, 11 octombrie 2005 și Vassilios Atanasiou și alții c. Grecia, 50973/08, 21 decembrie 2010). Având în vedere natura concesiunilor pe care le conține declarația guvernului, precum și suma propusă a despăgubirii, care este conformă cu sumele alocate în cauze similare, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii (articolul c). În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta din urmă să examineze cererea [articolul § 1 în fine 14. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că în termenii declarației guvernului pârât cu privire la articolele 6 alineatul (1) și 13 din convenție și în condițiile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel asumate se decide eliminarea cererii de rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 15 noiembrie 2018. Abel Campos Aleš Pejchal Președinte
Requête n
o
26438/15
Athanasios MELETSIS
contre la Grèce
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 23
octobre
2018 en un comité composé de
:
Aleš Pejchal,
président,
Tim Eicke,
Gilberto Felici,
juges,
et de Abel Campos,
greffier de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 25 mai 2015,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 15
janvier
2018 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante
à cette déclaration,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
Le requérant, M. Athanasios Meletsis, est un ressortissant grec, né en
1973 et résidant à Korinthos. Il a été représenté devant la Cour par M
e
E.
L.
Koutra, avocate au barreau d’Athènes.
2.
Le gouvernement grec («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M. M. Apessos, à l’époque Président du Conseil juridique de l’État.
3.
Invoquant les articles 6 § 1 et 13 de la Convention, le requérant se plaignait de la durée de la procédure qu’il a engagée devant les juridictions administratives, ainsi que de l’absence d’un recours effectif lui permettant de se plaindre de la durée de celle - ci.
4.
Le 28 août 2017, une partie des griefs tirés des articles 6 § 1 et 13 de la Convention a été communiquée au Gouvernement et la requête a été déclarée irrecevable pour le surplus, conformément à l’article 54 § 3 du règlement de la Cour
.
5.
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 15 janvier 2018 le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
6.
La déclaration était ainsi libellée
:
“The Greek Government acknowledge – by way of a unilateral declaration – that the length of the proceedings, in which the applicant was involved, was incompatible with the ‘reasonable time’ requirement within the meaning of Article 6 par. 1 of the European Convention on Human Rights (‘Convention’) and that he did not have an effective remedy before a national authority enabling him to complain of such incompatibility within the meaning of Article 13 of the Convention.
If the Court strike this case out of its list, the Government is willing to offer to the applicant compensation in the amount of EUR 2 200 (two thousand two hundred euros). This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, is free of any taxes that may be applicable and will be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court, pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. This payment will constitute the final resolution of the case.”
7.
Par une lettre du 8 mars 2018, la partie requérante a indiqué qu’elle n’était pas satisfaite des termes de la déclaration unilatérale.
8.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête.
»
9.
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
10.
À cette fin, la Cour a examiné la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI,
WAZA Sp. z o.o. c. Pologne
(déc.), n
o
11602/02, 26
juin
2007, et
Sulwińska c. Pologne
(déc.), n
o
28953/03, 18
septembre
2007).
11.
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre la Grèce, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation du droit à être entendu dans un délai raisonnable et à avoir un recours effectif à cet égard (voir, par exemple,
Frydlender c. France
[GC], n
o
‑
VII,
Cocchiarella c.
Italie
[GC], n
o
‑
V,
Majewski c. Pologne
, n
o
52690/99, 11
octobre
2005, et
Vassilios Athanasiou et autres c. Grèce,
n
o
50973/08, 21
décembre
2010).
12.
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires – la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article
37
§
1
c).
13.
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article
37
in fine
).
14.
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant les articles 6 § 1 et 13 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article
37 § 1 c) de la Convention.
Fait en français puis communiqué par écrit le 15 novembre 2018.
Abel Campos
Aleš Pejchal
Greffier
Président