CtEDO 20.02.2018 Auto

EROL c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
20.02.2018
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
EROL c. TURQUIE (CtEDO, 2018)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 18111/11 Gülay EROL și Gülnur EROL împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 20 februarie 2018 într-un comitet compus din Ledi Bianku, președinte, Nebojša Vučić, Jon Fridrik Kjølbro, judecători, și din Hasan Bak Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurente, După ce au deliberat, face următoarea decizie FACE recurentele, dl Gülay Erol și dl Gülnur Erol, sunt resortisanți turci născuți în 1989 și, respectiv, 1993. Ele își au reședința în Ankara. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl Ertunç, avocat la Ankara. Guvernul turc a fost reprezentat de agentul său. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 15 august 2007, în jurul orei 23:30, mama reclamantelor, Serpil Erol, a fost electrocutată accidental, lovind bariere electrice. Tatăl reclamantelor, Özcan Erol, a fost electrocutat, de asemenea, încercând să își salveze soția. Două ambulanțe au fost trimise la locul accidentului, dar victimele au murit în urma rănilor. Özcan Erol a transformat o parte din casa lui Dikili într-o buvetă. El însuși a instalat un semn publicitar luminos în grădina restaurantului său prin tragerea de cabluri electrice de pe un stâlp electric, fără a face apel la un electrician. Cablul electric care lega stâlpul cu lanternă nu era izolat și mai multe cabluri tăiate în bucăți erau legate la el. Un cablu electric intrase în contact cu o barieră metalică și, atunci când Serpil Erol atingea această barieră, fusese electrocutat. Özcan Erol a încercat să-și salveze soția luând-o de mână, dar la rândul său a fost electrocutat. Recurentele au depus o plângere împotriva electricității lui Gediz și împotriva paramedicilor de la primărie. Procurorul Republicii Dikili a emis un ordin de nejudiciare. În ceea ce privește electricitatea Gediz, el a nota, după ce a luat cunoștință de raportul de experiență pe care le-a ordonat, că a avut nici o lipsă de conformitate de branșare până la stâlpul electric și că aceaceasta a fost Özcan Erol, care a modificat prin propriile sale mijloace instalațiile stâlpului până la casa sa. În ceea ce privește paramedicii, procurorul a constatat că aceștia din urmă au comis nici o abatere sau neglijență în exercitarea profesiei lor susceptibile de a face obiectul unei urmăriri penale. După ce a ordonat Parchetului să procedeze la o completare a procedurii, Curtea a respins opoziția recurentelor împotriva ordonanței de nejudiciare. În acest sens, Comisia a considerat că, în cazul în care ar fi fost vorba de un ajutor financiar din partea statului, ar fi trebuit să se asigure, în calitate de asociat, că instalațiile electrice de la Buveta ar fi respectat în mod corespunzător normele în vigoare. 10. Într-adevăr, Curtea a decis că, deși declarațiile au permis efectiv înțelegerea faptului că a existat o cooperare financiară între Özcan Erol și Fatma Erol, statutul de acțiune al acesteia din urmă nu a fost dobândit și nu a fost vorba despre o co-gestionare a bauvetei. Comisia a remarcat că mărturia unui vânzător de echipamente electrice din Dikili a permis, printre altele, să se stabilească că aceasta era Özcan Erol, care se ocupa exclusiv de instalațiile de băuturi spirtoase și de gestionarea acesteia. Aceasta a considerat că nu a făcut o instalație electrică în conformitate cu regulile artei, ceea ce a cauzat culcutarea soției sale și a acesteia atunci când a încercat s-o salveze. 11. Curtea de Casație a încuviințat hotărârea Curții de Casație. 12. La 26 mai 2008, prin intermediul avocatului lor, recurentele au sesizat Tribunalul de Mare Instană din Dikili cu o cerere de despăgubire în ceea ce privește energia electrică din Gediz și primăria d Ele susțineau că energia electrică a lui Gediz nu și-a îndeplinit în mod corespunzător misiunea de control al conformității instalațiilor electrice cu standardele în vigoare și că responsabilitatea pentru lipsa de serviciu a primăriei d La 31 decembrie 2010, Tribunalul de Mare Instanță a decis să șteargă cererea de rol și a considerat că circumstanțele permiteau să se ajungă la concluzia că reclamantele nu intenționau să își mențină cererea. Invocând art. 6 din Convenție, recurentele susțin că cauza lor nu a fost ascultată în mod echitabil în fața instanțelor penale naționale care, în opinia lor în mod nejustificat, ar fi fost incapabilă să recunoască responsabilitatea persoanelor puse în discuție. Curtea va examina judecata din perspectiva articolului 2 din Convenție. 17. În primul rând, aceasta constată că părțile nu pun în discuție faptele, calificate drept accident după o instrucțiune penală desfășurată de Parchet. 18. În continuare, Comisia observă că, odată ce teza privind accidentul a fost stabilită în mod clar, sistemul juridic turc le-a oferit recurentelor posibilitatea de a intenta o acțiune în despăgubire în fața instanțelor civile și/sau administrative pentru a se asigura că acuzațiile lor de neglijență din partea autorităților privind decesul părinților lor, de a stabili răspunderea agenților implicați și, dacă este cazul, de a obține aplicarea oricărei sancțiuni civile adecvate ( Eyüp Güvenç și alții c. Turcia (dec.), n 43036/08, 21 mai 2013). 19. Curtea arată că, într-o primă etapă, recurentele au sesizat Tribunalul de Mare Instanță din Dikili cu o cerere de despăgubire. Întrucât acest termen nu a fost menținut de către părțile interesate, aceaceasta a fost eliminată din rol (punctele 12 și 13 de mai sus). Or, această cale de atac a fost o oportunitate pentru autoritățile de a remedia obiecțiile menționate în ordinea juridică internă. 20. În circumstanțele cauzei, aceaceasta este calea de recurs în despăgubire care a fost adecvată în lumina jurisprudenței Curții în cauzele referitoare la încălcarea neintenționată a dreptului la viață (Murillo Saldias și alte c. Spania (dec.), nr. 76973/01, 28 noiembrie 2006, Anna Todorova c. Bulgaria, nr 23302/03, § 73, 24 mai 2011 și Gençarslan c. Turcia (dec.), n 620909/12, § 19-22, 14 martie 2017). 21. În acest sens, trebuie subliniat, de asemenea, faptul că încheierea procedurii penale în speță nu a fost decisivă pentru dreptul civil ( Mustafa Türkouic. Turcia, n 58922/00, § 40, 8 august 2006, Dikici c. Turcia, n 18308/02, § 25, 20 octombrie 2009, Eyüp Güvenç și alții, decizie citată anterior, § 40 și § 42-44 și S Pe baza celor de mai sus, Curtea concluzionează că, întrucât recurentele nu au luat calea corectă de reparare, cererea trebuie respinsă pentru neechivocarea căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 alineatele (1) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În franceză și apoi comunicat în scris la 22 martie 2018. Hasan Bakurc. Ledi Bianku Ministru Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă