Mammadov împotriva Azerbaidjanului

Comunicat la 6 martie 2018 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 7308/12 Shukran MAMMADOV împotriva Azerbaidjanului depusă la 7 ianuarie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Shukran Mammadov, este un național azerbaidjan născut în 1973 și locuiește în Ujar. El este reprezentat în fața Curții de domnul Mustafazade și domnul A. Mustafayev, avocați care practică în Azerbaidjan. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 14 iulie 2007, mai multe titluri de literatură religioasă au fost confiscate în timpul unei raiduri de poliție pe o întâlnire religioasa care a avut loc în casa reclamantului în Ujar. Apoi, la o dată necunoscută, el a fost amendat pentru infracțiunea administrativă de a organiza o reuniune religioasa neautorizată.

La 19 martie 2010, reclamantul s-a plâns autorităților că cărțile religioase confiscate nu au fost returnate la el. La 8 aprilie 2010, reclamantul a primit o scrisoare de la Comitetul de Stat pentru lucru cu Asociații Religioase (Dini Qurumlarla İș Üzrć Dövlęt Komitęsi – denumită în continuare „Comitetul” care indică că, având în vedere subiectul lor, cărțile nu au fost recomandate pentru distribuție. La o dată neespecificată, reclamantul a depus o cerere împotriva comitetului la Curtea de District Sabail, cerându-i instanței să ordone returnarea literaturii religioase confiscate ilegal. La 24 ianuarie 2011, Curtea de District Sabail a respins reclamația, declarând că nu există încălcarea legii în parte a Comitetului, deoarece acționează în mod legal.

La o dată neespecificată, reclamantul a depus un recurs împotriva deciziei respective. La 25 ianuarie 2012, Curtea de Apel a respins apelul reclamantului. Având în vedere un aviz expert obținut, Curtea a susținut că, deoarece cărțile confiscate conțin pasaje care încurajează sectarismul și gruparea religiosă și, prin urmare, s-a constatat că nu erau recomandabile pentru distribuție, Comitetul a acționat în domeniul autorității acordate de lege. Într-o dată neespecificată, reclamantul a depus un recurs de cassare împotriva deciziei respective. La 24 august 2011, Curtea Supremă a respins recursul de cassare, după constatarea – cu referire la art. 9 § 2 din Convenție și jurisprudența Curții – că autoritățile au acționat în interesul siguranței publice și pentru protecția ordinului public, împiedicând reclamantul să distribuie cărțile confiscate la reuniuni religioase neautorizate.

Reclamantul se plânge în conformitate cu art. 9 din Convenție că confiscarea literaturii religioase constituie o interferență ilegală cu dreptul său la libertatea religiei. El se plânge în continuare în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că confiscarea arbitrară a literaturii religioase constituie o încălcare a dreptului său pentru bucurarea pașnică a bunurilor sale. Întrebări către părți A existat o interferență cu libertatea de religie a reclamantului în sensul articolului 9 § 1 din Convenție? Dacă este cazul, a fost această interferență prevăzută de lege și necesară în sensul articolului 9 § 2 din Convenție? În sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție a existat vreo interferență cu bucuria pașnică a bunurilor reclamantului?

Dacă este cazul, a fost necesară această privație pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general? Părțile sunt invitate să prezinte copii ale tuturor documentelor referitoare la procedura internă.

Communicated on 6 March 2018

FIFTH SECTION

Application no. 7308/12 Shukran MAMMADOV against Azerbaijan lodged on 7 January 2012

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Shukran Mammadov, is an Azerbaijani national who was born in 1973 and lives in Ujar. He is represented before the Court by Mr R. Mustafazade and Mr A. Mustafayev, lawyers practising in Azerbaijan. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 14 July 2007 several titles of religious literature were seized during a police raid on a religious meeting which was taking place in the applicant’s home in Ujar. Subsequently, on an unknown date, he was fined for the administrative offence of holding an unauthorised religious meeting. On 19 March 2010 the applicant complained to the authorities that the religious books that were seized had not been returned to him.

On 8 April 2010 the applicant received a letter from the State Committee for Work with Religious Associations ( Dini Qurumlarla İș Üzrə Dövlət Komitəsi – hereinafter referred to as “the Committee”) stating that, given their subject matter, the books had been found to be not recommendable for distribution. On an unspecified date the applicant lodged a claim against the Committee with the Sabail District Court, asking the court to order the return of the unlawfully seized religious literature. On 24 January 2011 the Sabail District Court rejected the claim, finding no violation of law on part of the Committee as it had been acting lawfully. On an unspecified date the applicant lodged an appeal against that decision.

On 25 January 2012 the Baku Court of Appeal dismissed the applicant’s appeal. Having considered an expert opinion that had been obtained, the court held that, because the seized books contained passages encouraging sectarianism and religious grouping and had thus been found to be not recommendable for distribution, the Committee had acted within the sphere of authority granted by the law. On an unspecified date the applicant lodged a cassation appeal against that decision. On 24 August 2011 the Supreme Court dismissed the cassation appeal, having found – with reference to Article 9 § 2 of the Convention and the Court’s case-law – that the authorities had acted in the interests of public safety and for the protection of public order by preventing the applicant from distributing the seized books at unauthorised religious meetings.

COMPLAINT The applicant complains under Article 9 of the Convention that the seizure of religious literature constituted an unlawful interference with his right to freedom of religion. He further complains under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that the arbitrary seizure of religious literature amounted to a violation of his right for the peaceful enjoyment of his possessions.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has there been an interference with the applicant’s freedom of religion within the meaning of Article 9 § 1 of the Convention? If so, was that interference prescribed by law and necessary in terms of Article 9 § 2 of the Convention? 2. Has there been an interference with the applicant’s peaceful enjoyment of possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention? If so, was that deprivation necessary to control the use of property in accordance with the general interest? 3. The parties are requested to submit copies of all the documents relating to the domestic proceedings.