CtEDO 13.03.2018 Auto

ŠIKMANOVIĆ v. MONTENEGRO

RESPONDENT
MNE
HOTĂRÂRE
13.03.2018
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ŠIKMANOVIĆ v. MONTENEGRO (CtEDO, 2018)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 57715/13 Radomir ŠIKMANOVIȚI împotriva Muntenegru Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care așezează la 13 martie 2018 în calitate de comitet compus din: Ledi Bianku, președinte, Nebojša Vučinić, Jon Fridrik Kjølbro, judecători și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 21 august 2013, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 15 septembrie 2017, care solicită Curții să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul moștenitorilor reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Radomir Šikmanović, a fost un național muntenegrean, care s-a născut în 1958 și a trăit în Kotor. Reclamantul a murit în cursul procedurii dinaintea Curții. Potrivit jurisprudenței Curții atunci când victima directă moare după depunerea cererii la Curte, moștenitorii reclamantului pot continua cererea, cu condiția ca acestea să aibă un interes legitim în menținerea cererii în numele decesului (a se vedea, mutatis mutandis, Ergezen v. Turcia , nr. 73359/10 §§ 28-30, 8 aprilie 2014). În acest caz, văduva reclamantului și trei copii, moștenitorii legali ai reclamantului, au arătat un astfel de interes, ceea ce le-a dat statutul necesar în temeiul articolului 34 din Convenție pentru a urmări această cerere. Guvernul Montenegren (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dna V. Pavličić. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție cu privire la durata executării hotărârii finale rendue în favoarea sa la 24 februarie 2006. Cererea a fost comunicată guvernului la 9 decembrie 2015 HOTĂRÂREA După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 15 septembrie 2017, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: Declar că guvernul Muntenegru dorește prin prezenta să exprime recunoașterea duratei necorespunzătoare a procedurii interne în care a fost implicat reclamantul și sunt gata să accepte că a existat o încălcare a dreptului reclamantului în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din convenție. Prin urmare, Guvernul este gata să plătească moștenitorilor de la târziule dl Radomir Šikmanović - soția sa Vesna Šikmanović și copiii Ivan Šikmanović, Luka Šikmanović și Sla valoarea de 100 EUR (o sută de euro) pentru a acoperi toate costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care poate fi taxat reclamantului în ceea ce privește cererea înregistrată în temeiul nr. 57715/13 în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă este plătită în termen de trei luni de la data livrării hotărârii Curții de a elimina cazul din lista sa de cazuri, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. Aceste plăți vor constitui rezoluția finală a acțiunilor. Guvernul dorește să exprime regretul pentru apariția acțiunilor care au condus la introducerea prezentei cereri.” Prin scrisoarea din 18 octombrie 2017, moștenitorii reclamantului au indicat că nu au fost satisfăcuți cu termenii declarației unilaterale pe motiv că suma propusă în declarația guvernului este inacceptabil de scăzută. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007; și WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Muntenegrului, practica sa privind plângerile privind neexecuția sau aplicarea întârziere a hotărârilor interne finale (a se vedea, de exemplu, Vukelić c. Muntenegru , nr. 58258/09, §§ 98-102, 4 iunie 2013, și Jovović c. Muntenegru , nr. 46689/12, §§ 40-44, 18 iulie 2017). Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În plus, Curtea interpretează declarația Guvernului în sensul că, în cazul în care nu se stabilește în termenul de trei luni indicat în prezenta declarație, dobânzile simple sunt achitabile pe sumele în cauză la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolelor 6 1 și 13 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenția. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 5 aprilie 2018. Hasan Bakırcı Ledi Bianku Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă