UNSEEN EHF. v. ICELAND

RESPONDENT

ISL

HOTĂRÂRE

20.03.2018

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Inadmissible

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

UNSEEN EHF. v. ICELAND (CtEDO, 2018)

HUDOC · oficial

Reclamantul, Unseen ehf., este o societate de responsabilitate limitată islandeză cu sediul în Reykjavik. A fost reprezentat în fața Curții de către dl Hafþór Sævarsson, membru al consiliului de administrație al societății reclamante. Reclamantul este o societate de răspundere limitată cu sediul în Islanda. Acesta oferă clienților săi servicii de e-mail criptat, chat web și conferințe video. Obiectivul principal al acestuia este să furnizeze clienților săi servicii fără invazie ilegală a vieții private sau a interceptării de către entități guvernamentale sau corporative. La 17 aprilie 2015, Poliția Metropolitană Reykjavík (Lögreglan á höfuðborgarsvæðinu) a depus o cerere în fața Curții de District de Reykjavík (Héraðsdómur Reykjavíkur) cere ca societatea reclamantă să fie ordonată să furnizeze poliției toate datele în posesia sa, de la 1 octombrie 2014 la 17 aprilie 2015, referitoare la trei conturi e-mail specifice găzduite de societatea reclamantă pe site-ul său. Poliția a solicitat, de asemenea, ca instanța să își pronunțe hotărârea în absența societății reclamante și fără cunoștință, în conformitate cu art. 104 alineatul (1) din Legea nr. 88/2008 privind procedura penală. Prin o hotărâre de aceeași dată, Curtea de District a acordat cererea și a organizat audierea în absența societății reclamante și fără cunoștință, declarând că este „în interesul anchetei” de către poliție. În plus, Curtea de District a ordonat societății reclamante să furnizeze poliției datele solicitate. La 27 aprilie 2015, poliția a chemat președintele consiliului de administrație al societății reclamante și l-a informat de decizia Curții de District. Societatea reclamantă a apelat la Curtea Supremă împotriva hotărârii Curții de District. În concluziile sale la Curtea Supremă, societatea reclamantă a susținut, în primul rând, că Curtea de District nu a divulgat o bază juridică pentru decizia sa de a ordona societății solicitantă să furnizeze datele solicitate. În al doilea rând, societatea reclamantă a afirmat că Tribunalul de District a aplicat cel mai probabil capitolul XI din Legea privind procedura penală nr. 88/2008 (denumit în continuare „Legea privind procedura penală”), care include procedura prin care societățile de telecomunicații ar putea fi ordonate să furnizeze informații privind apelurile telefonice sau alte comunicații către sau de la un telefon, computer sau alte tipuri de dispozitive specifice. Societatea reclamantă a susținut că aceste norme nu se aplică, deoarece nu ar putea fi considerată o societate de telecomunicații. În sfârșit, societatea reclamantă a susținut că hotărârea Curții de District de a desfășura audierea în absența sa și fără cunoștințele sale nu a fost justificată în condițiile prevăzute la art. 104 alineatul (1) din Actul de procedură penală. Prin hotărârea din 29 aprilie 2015, Curtea Supremă (Hæstiréttur Íslands) a confirmat hotărârea Curții de District. În hotărârea sa, Curtea Supremă a făcut trimitere la capitolul XI din Legea de procedură penală privind societățile de telecomunicații și a declarat că societatea reclamantă a furnizat clienților săi servicii de telecomunicații astfel cum este definită în Legea nr. 81/2003 privind telecomunicațiile electronice și, prin urmare, a fost o societate de telecomunicații în sensul Legii nr. 88/2008 privind procedura penală. Articolele relevante ale Legii privind procedura penală nr. 88/2008, în momentul respectiv, se citește după cum urmează: „În condițiile prevăzute în secțiunea 83 alineatul (1) și în secțiunea 84 alineatul (1), o societate de telecomunicații poate fi obligată, în interesul unei anchete de poliție, să furnizeze informații privind apelurile telefonice sau alte comunicații către sau de la un telefon, computer sau alte tipuri de dispozitive de telecomunicații specifice.” Condiția de a lua acțiunile de investigație prevăzute în secțiunea 80-82 este că este rezonabil să se presupună că informații importante pot fi obținute care ar putea fi critice pentru ancheta de poliție. În plus față de condiția prevăzută la alineatul (1), o altă condiție pentru luarea acțiunilor de investigare în temeiul secțiunilor 80-82 este că ancheta se referă la un act penal care poate dura 8 ani de închisoare în conformitate cu legea sau că interesele publice sau private importante o solicită.” „O decizie a instanței este necesară pentru luarea acțiunilor de investigare prevăzute la secțiunea 80-82. Cu toate acestea, trebuie furnizate informații în conformitate cu secțiunea 80 fără o decizie judecătorească dacă persoana care deține sau deține un telefon, un computer sau alte tipuri de dispozitive de telecomunicații a acordat permisiuni neechilibrate. O hotărâre prevede la care dispozitiv de telefonie sau de telecomunicație se aplică sau cine este proprietarul sau persoana care deține dispozitivul de telecomunicație, în conformitate cu secțiunea 80 și ... Angajații unei societăți de telecomunicații sunt obligați să asiste poliția cu executarea acțiunilor enumerate în secțiunile 80 și 81, după caz.” „În conformitate cu dispozițiile prezentului capitol, o cerere poate fi depusă unei instanțe de district pentru a lua anumite acțiuni în cadrul unei etape de investigație, care va avea nevoie de implicarea unui judecător în conformitate cu alte dispoziții ale prezentei Acte, inclusiv o cerere ca un acuzat, o victimă sau un alt martor să depună o declarație în temeiul secțiunii 59. În plus față de ceea ce se menționează în primul paragraf, o litigiu care se referă la legalitatea oricărei acțiuni de investigare efectuate de poliție sau de urmărire penală poate fi depusă unei instanțe de district. Același lucru se aplică oricărei litigii cu privire la drepturile inculpatului, avocatului său de apărare sau a unui avocat, inclusiv cererile lor privind anumite acțiuni de investigație sau drepturile unei victime, a reprezentantului sau a avocatului său legal.” „Dacă se face o cerere de acțiunea de investigare în temeiul articolului 102 alineatul (1) și se solicită ca o audiere să fie desfășurată în absența acuzatului sau a părții care se referă la acțiune, judecătorul decide dacă să aprobe cererea. În general, nu ar trebui să fie aprobat dacă un judecător consideră că s-a stabilit suficient faptul că cunoașterea anterioară a acțiunii de investigare de către pârâtul sau partea în cauză ar putea aduce atingere anchetei. ...” 9. Secțiunea relevantă a Legii nr. 81/2008 privind Comunicarea electronică se citește după cum urmează: „În scopul prezentei acte se aplică următoarele definiții: ... 15. Comunicații electronice: orice tip de transmitere și primire a simbolurilor, semnalelor, scrierii, imaginilor și sunetelor, sau orice fel de comunicare pe linii, prin radio sau alte sisteme electromagnetice; ...”

The applicant, Unseen ehf., is an Icelandic limited liability company based in Reykjavik. It was represented before the Court by Mr Hafþór Sævarsson, a member of the applicant company’s board of directors. 3. The applicant is a limited liability company based in Iceland. It provides its customers with encrypted email, web chat and video conference services. Its main objective is to provide its customers with services free from illegal invasion of privacy or interception by governmental or corporate entities. 4. On 17 April 2015, the Reykjavík Metropolitan Police (Lögreglan á höfuðborgarsvæðinu) lodged a request before the District Court of Reykjavík (Héraðsdómur Reykjavíkur) requiring that the applicant company be ordered to provide the police with all the data in its possession, from 1 October 2014 to 17 April 2015, concerning three specific email accounts hosted by the applicant company on its website. The police also requested that the court render its decision in the absence of the applicant company and without its knowledge, pursuant to Article 104(1) of the Act No. 88/2008 on Criminal Procedure. 5. By a decision of the same date, the District Court granted the request and held the hearing in the absence of the applicant company and without its knowledge, stating that it was “in the interest of the investigation” by the police. Furthermore, the District Court ordered the applicant company to provide the police with the requested data. On 27 April 2015, the police called the chairman of the board of directors of the applicant company and informed him of the District Court’s decision. 6. The applicant company appealed to the Supreme Court against the District Court’s decision. In its submissions to the Supreme Court, the applicant company maintained, firstly, that the District Court had not divulged a legal basis for its decision to order the applicant company to provide the requested data. Secondly, the applicant company stated that the District Court had most likely applied Chapter XI of the Act on Criminal Procedure No. 88/2008 (hereinafter “the Act on Criminal Procedure”) which included the procedure by which telecommunications companies could be ordered to provide information on telephone calls or other communications to or from a specific telephone, computer or other types of device. The applicant company argued that these rules did not apply, as it could not be considered a telecommunications company. Lastly, the applicant company submitted that the District Court’s decision to hold the hearing in its absence and without its knowledge had not been justified under the conditions laid down in Article 104(1) of the Act on Criminal Procedure. 7. By judgment of 29 April 2015, the Supreme Court (Hæstiréttur Íslands) confirmed the District Court’s decision. In its judgment the Supreme Court referred to Chapter XI of the Act on Criminal Procedure concerning telecommunications companies and stated that the applicant company provided its customers with telecommunications services as defined in the Act No. 81/2003 on Electronic Telecommunications and was therefore a telecommunications company for the purpose of Act No. 88/2008 on Criminal Procedure. 8. The relevant sections of the Act on Criminal Procedure No. 88/2008, at the time, read as follows: “Under the conditions stipulated in Section 83(1) and Section 84(1) a telecommunications company can be required, in the interests of a police investigation, to provide information on telephone calls or other communications to or from a specific telephone, computer or other types of telecommunication devices.” “The condition for taking the investigative actions set out in Sections 80-82 is that it is reasonable to assume that important information can be obtained which could be critical for the police investigation. In addition to the condition in paragraph 1, another condition for taking the investigative actions under Sections 80-82 is that the investigation concerns a criminal act that can carry 8 years’ imprisonment according to law or that important public or private interests so require.” “A court decision is required for taking the investigative actions stipulated in Sections 80-82. However, information pursuant to Section 80 should be provided without a court decision if the person who possesses or owns a telephone, computer or other types of telecommunication device has given unequivocal permission. A court decision shall stipulate to which telephone or telecommunication device it applies or who is the owner or person who possesses the telecommunication device, pursuant to Sections 80 and 81, ... ... The employees of a telecommunications company are obliged to assist the police with the execution of the actions listed in Sections 80 and 81 as necessary.” “In accordance with the provisions of this Chapter, a request may be submitted to a district court for taking certain actions during an investigative stage which will need the involvement of a judge according to other provisions of this Act, including a request that a defendant, a victim or another witness must give a statement under Section 59. In addition to what is stated in the first paragraph, a dispute which concerns the lawfulness of any investigative action made by the police or the prosecution may be submitted to a district court. The same applies to any disputes about the rights of the defendant, his/her defence counsel or a lawyer, including their requests concerning certain investigative actions, or the rights of a victim, his/her representative or legal counsel.” “If a request for an investigative action pursuant to Section 102(1) is made and it is demanded that a hearing be held in the absence of the defendant or the party which the action concerns, the judge shall decide whether to approve the demand. In general it should not be approved unless a judge considers that it has been sufficiently established that prior knowledge of the investigative action by the defendant or the concerned party could harm the investigation. ...” 9. The relevant Section of Act No. 81/2008 on Electronic Communication reads as follows: “For the purpose of this Act the following definitions shall apply: ... 15. Electronic communications: any type of transmission and receipt of symbols, signals, writing, images and sounds, or any sort of communication on lines, by radio or other electromagnetic systems; ...”

§ Cauze similare