Decizia nr. 40621/11 Aelita Aleksandrovna MOSKALEVA împotriva Rusiei și a altor trei cereri (a se vedea tabelul anexat) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A treia), care așeză la 22 martie 2018 în calitate de comitet compus din: Alena Poláčková, președinte, Dmitry Dedov, Jolien Schukking, judecători și Liv Tigerstedt, judecător interimar, Având în vedere cererile depuse mai sus la diferitele date indicate în tabelul adăugat, având în vedere declarațiile prezentate de guvernul contestat cere Curții să elimine cererile din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Lista reclamanților este prezentată în tabelul adăugat. Reclamațiile reclamanților în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind aplicarea întârziere a deciziilor interne și lipsa unui remediu eficace în dreptul intern au fost comunicate guvernului rus („Governul”). Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. Guvernul a informat Curtea că au propus să facă declarații unilaterale în vederea soluționării problemelor legate de aceste plângeri. Guvernul a recunoscut aplicarea întârziere a deciziilor interne, oferindu-se reclamanților sumele detaliate în tabelul adăugat și a invitat Curtea să scoată cererile din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenție. Sumele ar fi convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-au plătit aceste sume în termenul de trei luni menționat anterior, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pentru acestea, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazurilor. Reclamanții au fost trimiși termenii declarațiilor unilaterale ale Guvernului cu câteva săptămâni înainte de data prezentei decizii. Curtea nu a primit un răspuns din partea reclamanților care acceptă termenii declarațiilor. Curtea observă că art. 37 §§ § (c) îi permite să scoată un caz din lista sa dacă: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazurilor (a se vedea, în special, Tahsin Acar c. Turcia) (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 77, CEDO 2003-VI). Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerile referitoare la neexecutarea sau aplicarea întârziere a deciziilor interne (a se vedea, de exemplu, Gerasimov și alții c. Rusia, nr. 299920/05 și alte 10, 1 iulie 2014). Remarcarea admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, precum și cuantumul compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor (art. 37 alineatul (1) litera (c)). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea cererilor (art. 37 § în amendă În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarațiilor lor unilaterale, cererile pot fi restaurate pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazurile din listă în măsura în care acestea se referă la plângerea întârzietă privind aplicarea în temeiul articolului 6 din Convenție și la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Unele reclamante se plângeau, de asemenea, în temeiul articolului 13 din Convenție, cu privire la lipsa unui remediu intern eficient în ceea ce privește plângerile neexecutive. Curtea a remarcat deja existența unui nou recurs intern împotriva neexecuției hotărârilor interne care impun obligații de natură pecuniară și/sau morală pentru autoritățile ruse, introdus în urma hotărârii pilot, care permite celor implicați să solicite compensații pentru daune suportate ca urmare a întârzierilor excesive în executarea hotărârilor judecătorești (a se vedea Kamneva și alții c. Rusia (dec.), nr. 35555/05 și altele 6, 2 mai 2017). Având în vedere adoptarea noului recurs intern, Curtea consideră că nu este necesar să se examineze separat admisibilitatea și meritul plângerii reclamanților în temeiul articolului 13 în prezent (a se vedea, pentru o abordare similară, mutatis mutandis Pobudilina și alții c. Rusia (dec.), nr. 7142/05 și 29 altele, 29 martie 2011; Zemlyanskiy și alții c. Rusia (dec.), nr. 18969/06 și altele 4, 13 martie 2012; și mai multe alte cazuri. Această hotărâre nu aduce atingere viitoarei evaluări ale Curții a noului remediu. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se alăture cererilor; ia notă în ceea ce privește termenii declarațiilor guvernului contestat și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; hotărăște să scoată cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § (c) din Convenție, în măsura în care se referă la plângerile prevăzute la art. 6 din Convenție și la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la aplicarea întârziere a hotărârilor interne în favoarea reclamanților; hotărăște că nu este necesar să se examineze admisibilitatea și meritul plângerii reclamanților în temeiul articolului 13 din Convenție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 12 aprilie 2018. Liv Tigerstedt Alena Poláčková Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX nr. Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data primirii declarației guvernamentale Valoarea acordată pentru prejudiciu material și moral și costurile și cheltuielile per reclamant (în euro) [i] 40621/11 10/06/2011 Aelita Aleksandrovna Moskaleva 23/04/1981 30/09/2016 820 14051/12 10/02/2012 Vitaliy Aleksayevich Kumaritov 02/12/1967 24/07/2015 1.930 40193/14 12/05/2014 Yekaterina Nikolayevna Ipatkova 12/03/1957 29/09/2016 1.800 40196/14 12/05/2014 Tatyana Mikhaylovna Safonova 07/09/1964 29/09/2016 1.800 [i] Plus orice impozit care poate fi perceput reclamanților.
Application no. 40621/11
Aelita Aleksandrovna MOSKALEVA against Russia
and 3 other applications
(see appended table)
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 22
March 2018 as a Committee composed of:
Alena Poláčková,
President,
Dmitry Dedov,
Jolien Schukking,
judges,
and Liv Tigerstedt,
Acting Deputy Registrar,
Having regard to the above applications lodged on the various dates indicated in the appended table,
Having regard to the declarations submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the applications out of the list of cases,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
The list of applicants is set out in the appended table.
The applicants’ complaints under Articles
6 § 1 and
13 of the Convention and Article
1 of the Protocol No.
1 concerning the delayed enforcement of domestic decisions and the lack of any effective remedy in domestic law were communicated to the Russian Government (“the Government”).
Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision.
The Government informed the Court that they proposed to make unilateral declarations with a view to resolving the issues raised by these complaints.
The Government acknowledged the delayed enforcement of domestic decisions. They offered to pay the applicants the amounts detailed in the appended table and invited the Court to strike the applications out of the list of cases in accordance with Article
37 §
1
(c) of the Convention. The amounts would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay these amounts within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on them, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
The payment will constitute the final resolution of the cases.
The applicants were sent the terms of the Government’s unilateral declarations several weeks before the date of this decision. The Court has not received a response from the applicants accepting the terms of the declarations.
The Court observes that Article
37 §
1
(c) enables it to strike a case out of its list if:
“... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
Thus, it may strike out applications under Article
37 §
1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the cases to be continued (see, in particular,
Tahsin Acar v.
Turkey
(preliminary objections) [GC], no.
26307/95, §§
75
‑
The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints relating to the non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions (see, for example,
Gerasimov and Others v. Russia,
nos.
29920/05 and 10 others, 1 July 2014).
Noting the admissions contained in the Government’s declarations as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the applications (Article
37 §
1
(c)).
In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the applications (Article
37 §
1
in fine
).
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declarations, the applications may be restored to the list in accordance with Article
37 §
2 of the Convention (
Josipović v.
Serbia
(dec.), no.
18369/07, 4
March 2008).
In view of the above, it is appropriate to strike the cases out of the list in so far as they relate to the delayed enforcement complaint under Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.
Some applicants also complained under Article 13 of the Convention about the lack of an effective domestic remedy in respect of the non
‑
enforcement complaints. The Court has already noted the existence of a new domestic remedy against the non-enforcement of domestic judgments imposing obligations of a pecuniary and/or non-pecuniary nature on the Russian authorities, introduced in the wake of the pilot judgment, which enables those concerned to seek compensation for damage sustained as a result of excessive delays in the enforcement of court judgments (see
Kamneva and Others v. Russia
(dec.), nos. 35555/05 and 6 others, 2
May
2017). In the light of the adoption of the new domestic remedy, the Court, as in its previous decisions, considers that it is not necessary to examine separately the admissibility and merits of the applicants’ complaint under Article 13 in the present cases (see, for a similar approach,
mutatis mutandis
,
Pobudilina and Others v. Russia
(dec.), nos. 7142/05 and 29
others, 29 March 2011;
Zemlyanskiy and Others v. Russia
(dec.), nos.
18969/06 and 4 others, 13 March 2012; and several other cases). This ruling is without prejudice to the Court’s future assessment of the new remedy.
For these reasons, the Court, unanimously,
Decides
to join the applications;
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declarations and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the applications out of its list of cases in accordance with Article
37 §
1
(c) of the Convention, in so far as they concern the complaints under Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention about the delayed enforcement of the domestic judgments in the applicants’ favour;
Decides
that it is not necessary to examine the admissibility and merits of the applicants’ complaint under Article 13 of the Convention.
Done in English and notified in writing on 12 April 2018.
Liv Tigerstedt
Alena Poláčková
Acting Deputy Registrar
President
No.
Application no.
Date of introduction
Applicant name
Date of birth
Date of receipt of Government’s declaration
Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses
per applicant
(in euros)
[i]
40621/11
10/06/2011
Aelita Aleksandrovna Moskaleva
23/04/1981
30/09/2016
820
14051/12
10/02/2012
Vitaliy Alekseyevich Kumaritov
02/12/1967
24/07/2015
1,930
40193/14
12/05/2014
Yekaterina Nikolayevna Ipatkova
12/03/1957
29/09/2016
1,800
40196/14
12/05/2014
Tatyana Mikhaylovna Safonova
07/09/1964
29/09/2016
1,800
[i]
.
Plus any tax that may be chargeable to the applicants.