ARIK v. TURKEY - [Turkish Translation] by the Turkish Ministry of Justice

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

27.03.2018

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Inadmissible

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ARIK v. TURKEY - [Turkish Translation] by the Turkish Ministry of Justice (CtEDO, 2018)

HUDOC · oficial

Avrupa İnsan HAKLÜM MAHKEMESİ İKİNCİ BÖLÜM KABUL EDİLEBİLİRİK HAKKINDA HUKUMAR DUREA No. 36783/09 Mehmet Selim ARIK ve Hasan ARIK / TÜRKİYE Președintele Ledi Bianku, cu prezența judecătorilor Nebojša Vučinić, Jon Fridrik Kjølbro și a directorului adjunct al A doua divizie a Afacerilor Iasi Hasan Bakırcı, a decis, la 27 ianuarie 2018, în fața Curții Europene a Drepturilor Omului (Divisiunea İkin), într-o hotărâre de judecată permanentă, în urma unei cereri de acuzații de viață, la 11 iunie 2009, pe aceeași temă, după ce a fost pronunțată o hotărâre, următorul ordin de acuzații a fost adoptat: OLA Velim SElim ARIK și Hasan ARIK / TÜRKİYE ȘEKİR ȘEKİȘ 1. a fost pronunțată de către președintele OLA ȘÜGÜR ȘÜRİKİK ȘEKİK 1. a fost pronunțată de președintele OLA ȘÜRİK ÖZİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİKİK

În cele din urmă, reclamanții susțin că există o cale de atac efectivă prin care pot fi depuse plângeri împotriva mai multor polițiști responsabili pentru moartea rudelor lor în sensul articolului 13 din Convenție. Curtea nu are dreptul la o pedeapsă de viață decât pentru persoanele care au făcut infracțiuni. 9.Cercetarea asupra persoanelor care au dreptul la viață este limitată la dreptul de a investiga sau a pedepsi persoanele care au încălcat Convenția sau la dispozițiile art. 13.Cercetarea asupra persoanelor care nu au dreptul la o pedeapsă de viață este limitată la dreptul de a investiga sau a pedepsi persoanele care au încălcat Convenția sau la dispozițiile art. 13.Cercetarea asupra persoanelor care nu au dreptul la o pedeapsă de viață este limitată la dreptul de a pedepsi persoanele care nu au dreptul la o pedeapsă de viață.

Cu toate acestea, dacă dreptul la viață sau integritatea fizică nu a fost încălcat, dreptul la viață sau integritatea fizică nu a fost încălcat, iar dreptul la viață sau integritatea fizică nu a fost încălcat, în orice caz, este o obligație pozitivă, în orice caz, este responsabil pentru că un solicitant calificat este obligat să fie reținut în orice caz. De exemplu, dacă sistemul de drept în cauză nu este în viață, dacă nu există interes, dacă nu există un proces în fața instanțelor penale sau în fața instanțelor penale, atunci trebuie să se aplice în toate situațiile în care există același proces în fața instanțelor penale sau în fața instanțelor judecătorești (art. 50, art. 50 din Convenție, art. 50 din Convenție, art. 50 din Convenție, art. 50 din Convenție, art. 50 din Convenție, art. 50 din Convenție, art. 50 din Convenție, art. 50 din Convenție, art. 50 din Convenție, art. 50 din Convenție, art. 50 din Convenție, art. 50 din Convenție, art. 50 din Convenție, art. 50 din Convenție, art. 70 din Convenție, art. 50 din Convenție, art. 50 din Convenție, art. 50 din Convenție, art. 70 din Convenție, art. 50 din Convenție, art. 50 din Convenție, art. 70 din Convenție, art. 50 din Convenție, art. 70 din Convenție, art. 50 din Convenție, art. 70 din Convenție, art. 50 din Convenție, art. 70 din Convenție, art. 50 din Convenție, art. 70 din Convenție, art. 50 din Convenție, art. 50 din Convenție, art. 70 din Convenție, art. 50 din Convenție, art. 70 din Convenție, art. 70 din Convenție, art. 50 din Convenție, art. 50 din Convenție, art. 70 din Convenție, art. 70 din Convenție, art. 50 din Convenție, art. 50 din Convenție, art. 50 din Convenție, art. 50 din Convenție, art. 50 din Convenție, art. 50 din Convenție, art. 50 din Convenție, art. 50 din Convenție,

În caz concret, Curtea observă că, prin urmare, în contextul cauzei în cauză, Türk Hukuku trebuie să stabilească dacă nu există cauze legale care să satisfacă cerințele de procedură ale articolului 2 din Convenție, și dacă nu există cauze legale existente pentru reclamantă.14 În caz concret, Curtea observă că niciun element nu consideră că interesul reclamantelor pentru moartea apropiatului lor a fost cauzat în mod accidental, iar circumstanțele morții nu permit să apară îndoieli în acest context.15 Pe de altă parte, Curtea observă că, independent de faptul că Türk Hukuku a declarat vinovate victimele, instanțele de drept și de administrație au acordat despăgubiri pentru acțiunea inițială ( Güvençıs/Türkiye , nr. 43036/08, §§ 39-45, 21 mai 2013).16 În cazul în care instanțele de judecată nu au observat că reclamantul a fost indemnizat în mod accidental, Curtea observă că nu au fost puse în fața instanțelor de judecată și că nu au avut nicio șansă de a face o declarație în justiție.17 În timp ce instanțele de judecată au avut posibilitatea să își facă o cerere în fața instanței.

După ce a fost constatat că reclamanții au insistat să vadă condamnate persoanele responsabile care au cauzat moartea celor dragi, Curtea a stabilit că, în circumstanțe precum cea a faptului concret, obligația pozitivă care decurge din art. 2 din Convenție nu necesită neapărat o cale de pedeapsă (a se vedea §11 de mai sus) și că, chiar dacă o astfel de cerere ar fi făcută, nu este necesar, în niciun caz, ca art. 2 din Convenție să impună cercetarea persoanelor care au cauzat moartea celor dragi sau să impună pedeapsa persoanelor care au cauzat moartea celor dragi sau să pună în judecată persoanele care au cauzat moartea celor dragi, sau să se stabilească în mod clar că toate investigațiile trebuie să se încheie printr-o sentință penală sau definitivă (în conformitate cu criteriile stabilite anterior, § 96 § 19), iar Curtea a precizat că, în conformitate cu art. 18 din Convenție, nu este necesar să se facă o cercetare a persoanelor care au cauzat moartea persoanelor în cauză, în temeiul articolului 2 din Convenție, § 35 § 19), și că, în consecință cu art. 15 din Convenție, nu este necesar să se recunoască în mod corespunzător condițiile prevăzute la art. 30 din Convenție (§ 19), § 30 din Convenția de la Convenție, § 35 din Convenție, § 35 din Convenție, § 35 din Convenția de la Convenție, § 35 din Convenție, § 35 din Convenția de la Convenție, § 30 din Convenție, § 30 din Convenția de la Convenție, § 30 din Convenția de la Convenție, § 30 din 1998 (§ 30 din Convenția de la Convenția de la Convenție, § 30 din Convenția de la Convenția de la Convenție, § 30 din 1998), și de la Convenția de la Convenția de la Convenția de la Convenția de la Convenție, și de la Convenția de la Convenția de la Convenția de la Convenție, și de la Convenția de la Convenția de la Convenția de la Convenție, și de la Convenția de la Convenția de la Convenția de la Convenție, și de la

20.Curtea a considerat că în cazul de față nu există suficiente factori specifici care să permită ca procesul de față să aibă o dimensiune și un caracter deosebit de specific care să poată provoca durere emoțională, care să fie considerată inevitabilă pentru rudele unei persoane care a fost victimă a unor încălcări grave ale drepturilor omului, în cazul reclamantelor.21 Prin urmare, în cazul de față nu există nicio problemă cu art. 3 din Convenție.Din acest motiv, în mod evident, reclamația susținută pe baza articolului 35 din Convenție a fost declarată inadmisibilă, pe baza versiunilor 3 și 4 din Convenția de la București, pe baza deciziei judecătorească a Curții din 19 aprilie 2018.