RUŠIENĖ v. LITHUANIA

Comunicat la 28 martie 2018 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 59413/17 Kristina RUŠIEN Ñ împotriva Lituania depusă la 10 august 2017 OBIECTUL CAUZEI În 2005 reclamantul a inițiat un proces împotriva unui spital pentru moartea mamei sale și a cerut să fie acordată în ceea ce privește prejudiciile morale. Solicitarea sa a fost în cele din urmă respinsă în 2013 de Curtea Supremă. Reclamantul a depus o cerere privind durata procedurii deoarece aceste proceduri au durat opt ani și a solicitat compensații. Curtea de primă instanță a acordat reclamantului 2.000 de euro în ceea ce privește prejudiciile morale și a recunoscut că procedura a fost lungă. Curtea regională Vilnius a respins cererea reclamantului. Curtea a afirmat că durata procedurii ar putea fi justificată de natura cauzei, de necesitatea de a solicita două rapoarte de experți sau de a suspenda examinarea cauzei din cauza decesului participanților la procedura și a acțiunilor de către reclamant însuși. Curtea Supremă a respins recursul reclamantului în privința punctelor de drept, deoarece la 18 mai 2017 nu a susținut probleme juridice importante. Întrebarea TO PARTELE A fost lungimea procedurii judiciare în prezenta cauză în încălcarea cerinței de „tempo rațional” de la art. 6 § 1 din Convenție? A existat o încălcare a articolului 13 din Convenție având în vedere faptul că reclamantul nu a primit compensații pentru durata procedurii. În special, se poate considera că remediul utilizat de reclamant este eficace în sensul articolului respectiv (a se vedea Savickas și alții c. Lituania (dec.) nr. 66365/09 și altele 5, §§§ 86-88, 15 octombrie 2013)?

Communicated on 28 March 2018

FOURTH SECTION

Application no. 59413/17

Kristina RUŠIENĖ

against Lithuania

lodged on 10 August 2017

SUBJECT MATTER OF THE CASE

In 2005 the applicant initiated a lawsuit against a hospital for her mother’s death and asked to be awarded in respect of non

‑

pecuniary damage. Her claim was finally dismissed in 2013 by the Supreme Court.

The applicant lodged a claim regarding the length of proceedings because those proceedings had lasted for eight years and asked for compensation. The court of first instance awarded the applicant 2,000 euros in respect of non-pecuniary damage and acknowledged that the proceedings had been lengthy. The Vilnius Regional Court dismissed the applicant’s claim. The court stated that the length of proceedings could be justified by the nature of the case, the necessity to ask for two expert reports or to suspend the examination of the case because of the death of the participants to the proceedings and actions by the applicant herself. The Supreme Court rejected the applicant’s appeal on points of law as not raising important legal issues on 18 May 2017.

QUESTIONS tO THE PARTIES

1.

Was the length of the court proceedings in the present case in breach of the “reasonable time” requirement of Article 6 § 1 of the Convention?

2.

Has there been a violation of Article 13 of the Convention in view of the fact that the applicant had not been awarded compensation for the length of proceedings. In particular, can the remedy used by the applicant still be considered effective within the meaning of that Article (see

Savickas and Others v.

Lithuania

(dec.)

,

nos. 66365/09 and 5 others, §§ 86-88, 15

October 2013)?