CtEDO 10.04.2018 Auto

LUKACS v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
10.04.2018
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
LUKACS v. ROMANIA (CtEDO, 2018)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE A SECȚIEI Nr. 26577/08 Eva Clara LUCACS împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrică Secțiunea), care așeză la 10 aprilie 2018 în calitate de comitet compus din: Paulo Pinto de Albuquerque, președinte, Egidijus Kūris, Iulia Motoc, judecători și Andrea Tamietti, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 15 ianuarie 2008, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Eva Clara Lukacs, a fost un național român care s-a născut în 1923. A murit în 2015, în cursul procedurii dinaintea Curții. Într-o scrisoare din 11 aprilie 2016, doi fii săi, dl Paul Lukacs și dl. Iosif Carol Lukacs, și-a exprimat dorința de a continua cererea în numele ei în calitate de moștenitori legali. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. În 1996 reclamantul a inițiat proceduri de recuperare a proprietăților care au fost naționalizate prin decretul 92/1950 privind naționalizarea și care au fost ulterior vândute către terți (care au fost chiriași de mult timp) în temeiul Legii nr. 112/1995 privind statutul juridic al proprietăților transferate statului. Proprietatea a fost constituită dintr-o clădire cu șase apartamente. Într-o hotărâre finală din 14 aprilie 2010, Curtea Înaltă de Cassare și Justiție a permis acțiunea reclamantului, a anulat contractele de vânzare încheiate de autoritățile cu terții și a ordonat returnarea proprietății către reclamant. La 30 august 2010, primarul Satu Mare a emis o decizie de restabilire a posesiunii reclamantului asupra clădirii. Apartament nr. 1 La 14 decembrie 2012, foștii chiriași au convenit cu reclamantul un acord de închiriere. La 14 iunie 2013, reclamantul a incoronat o procedură împotriva foștilor chiriași care solicită compensare pentru incapacitatea ei de a folosi apartamentul pentru perioada cuprinsă între 30 august 2010 și 14 decembrie 2012. La 17 Octombrie 2014 Curtea de District Satu Mare a luat act de renunțarea reclamantului la dreptul de a continua acțiunea și a încheiat procedura. Apartamentul nr. 2 La 20 septembrie 2012, fostul locatar a plecat din apartamentul reclamantului. 10. Într-o hotărâre din 17 iulie 2013, Curtea de District a Satu Mare a permis o cerere a reclamantului de compensare pentru incapacitatea ei de a utiliza apartamentul pentru perioada 14 aprilie 2010-20 octombrie 2012 și a ordonat fostului chiriaș să-i plătească 17.168 lei român (ROL) (aproximativ 3.860 euro (EUR)). Apartamentul nr. 3 11. La 12 iunie 2012, reclamantul și fostul chiriaș au încheiat un acord de închiriere până la 16 ianuarie 2013, atunci când a anulat apartamentul. 12. În hotărârea din 7 aprilie 2016, Tribunalul județului Satu Mare a permis o cerere a moștenitorilor reclamantului de a fi compensată pentru incapacitatea ei de a utiliza apartamentul pentru perioada cuprinsă între 30 august 2010 și 12 iunie 2012 și a ordonat fostului chiriaș să le plătească ROL 11,320 (aproximativ 2,530 EUR). Apartamentul nr. 4 13. La 12 iunie 2012, reclamantul și foștii chiriași au încheiat un acord de leasing care a fost valabil până la 27 noiembrie 2013, atunci când chiriașii au anulat apartamentul. Într-o hotărâre din 31 martie 2013 Tribunalul de District Satu Mare a ordonat chiriașilor să plătească reclamantul ROL 8,587 (aproximativ EUR) 1,940) în compensare pentru incapacitatea ei de a folosi apartamentul pentru perioada 30 august 2010 - 12 iunie 2012. Apartament nr. 5 La 14 noiembrie 2012, reclamantul a încheiat o procedură împotriva fostilor chiriași pentru compensarea incapacității ei de a utiliza și a prejudiciului cauzat apartamentului. Din observațiile părților se pare că aceste proceduri au fost încă în așteptare în fața Curții de District Satu Mare în ianuarie 2017. Apartament nr. 6 În hotărârea din 8 aprilie 2015, Curtea de District Satu Mare a permis o cerere a reclamantului de compensare pentru incapacitatea ei de a utiliza apartamentul pentru perioada cuprinsă între 30 august 2010 și 10 octombrie 2014 și a ordonat foștii chiriași să-și plătească 4,933,33 EUR. La 25 februarie 2016 moștenitorii reclamantului au vândut apartamentul. Legea internă relevantă 18. Dispozițiile juridice interne relevante sunt descrise în Radovici și Stănescu v. România (nr. 68479/01, 71351/01 și 71352/01, §§ 53-59, CEDH 2006 XIII (extracte) și Străin și alții v. România (nr. 57001/00, § 19-27, CEDH 2005 VII). În primul rând, Curtea constată că reclamantul, Eva Clara Lukacs, a murit la 13 aprilie 2015 după depunerea cererii. Într-o scrisoare din 11 aprilie 2016, fiul ei, dl Paul Lukacs și dl Iosif Carol Lukacs, au exprimat dorința de a continua procedurile ca moștenitori legali (a se vedea punctul 1 de mai sus). 21. Având în vedere obiectul prezentei cereri și tot materialul în posesia sa, Curtea constată că moștenitorii dnei Lukacs pot pretinde că au un interes care să justifice dorința de a continua procedura și, prin urmare, în sensul cazului în cauză, Curtea este dispusă să accepte că moștenitorii legali ai reclamantului pot continua cererea (a se vedea, de exemplu, și mutatis mutandis Reynolds c. Regatul Unit , nr. 2694/08 , § 44, 13 martie 2012 . 22. Din motive practice, Curtea va trimite în continuare doamna Eva Clara Lukacs ca „reclamantul”. 23. Reclamantul a susținut că a existat o încălcare a dreptului ei la proprietate în funcție de incapacitatea prelungită de a utiliza proprietatea care a fost returnată la ea, o incapacitate rezultată din aplicarea măsurilor legislative de urgență adoptate în domeniul acordurilor de locație, care se bazează pe art. 1 din Protocolul nr. 1, care citește după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” 24. Guvernul a susținut că reclamantul și-a pierdut statutul de victimă în ceea ce privește plângerile sale referitoare la apartamentele nr. 2, 3, 4 și 6. În ceea ce privește apartamentele rămase, ei au susținut că reclamantul nu a scăpat de căile de recurs interne și, prin urmare, au solicitat Curtea să respingă cererea în temeiul articolelor 34 și 35 din Convenție. Curtea reiterează că, în primul rând, autoritatea națională are dreptul să remedieze orice presupusă încălcare a Convenției. În acest sens, întrebarea dacă un reclamant poate solicita statutul de victimă este relevantă în toate etapele procedurii în temeiul Convenției. Curtea reiterează, de asemenea, că o decizie sau o măsură favorabilă reclamantului nu este, în principiu, suficientă pentru a-l priva de statutul său de „victima”, cu excepția cazului în care autoritățile naționale au recunoscut, fie în mod expres sau în substanță, și apoi au acordat o reparație pentru încălcarea Convenției (a se vedea Scordino c. Italia (nr. [GC], nr. 36813/97, §§ 179-80, ECHR 2006 V). 26. În caz instant, Curtea constată că instanța internă a recunoscut, cel puțin în substanță, că incapacitatea de a folosi apartamentele nr. 2, 3, 4 și 6 a constituit o ingerință în dreptul reclamantului la bucurarea pașnică a bunurilor sale și i-a acordat compensația în acest sens (a se vedea punctele 9-14 și 16-17 de mai sus). 27. În compararea compensației acordate la nivel intern în prezenta cauză cu sumele acordate de Curte pentru lipsa de utilizare comparabilă a bunurilor în cazul similar Radovici și Stănescu c. România (n. 68479/01, 71351/01 și 71352/01, § 95, CEDH 2006 XIII (extracte)), Curtea consideră că sumele acordate reclamantului nu pot fi considerate irezonabile. 28. Având în vedere cele de mai sus, Curtea este convinsă că compensația acordată reclamantului a fost în conformitate cu criteriile stabilite de jurisprudența sa și consideră că aceasta a constituit o soluție corectă și suficientă pentru lipsa de utilizare a proprietăților sale. 29. În consecință, în ceea ce privește apartamentele nr. 2, 3, 4 și 6, reclamantul nu mai poate pretinde că este victimă de o încălcare a drepturilor sale în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea mutatis mutandis Omekom invalidsko podjetje d.o.o. v. Slovenia (dec.), nr. 69584/11, §§ 40-41, 23 septembrie 2014). Prin urmare, plângerea sa în acest sens este incompatibilă ratione personae în conformitate cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 § 3 lit. (a) și trebuie respins în conformitate cu art. 35 § 4. Octombrie 2014, Curtea de District Satu Mare a luat act de această derogare și a hotărât să încheie procedura (a se vedea punctele 7-8 de mai sus). 31. Curtea constată, de asemenea, că procedura privind apartamentul nr. 5 erau încă în așteptare în fața instanțelor interne la momentul ultimei corespondențe ale părților cu Curtea (a se vedea punctul 15 de mai sus) și că nu au fost aduse la atenție noi evoluții de atunci. 32. Curtea reiterează că, în temeiul articolului 35 § 1 din Convenție, aceasta poate aborda o cerere numai după epuizarea tuturor măsurilor interne (a se vedea Vučković și alții c. Serbia c. (obiecție preliminară) [GC], nr. 17153/11 și 29 altele, §§ 69-77, 25 martie 2014, și Gherghina c. România (dec.) [GC], nr. 42219/07, § 85, 9 iulie 2015). 33. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenția pentru neepuizare a căilor de recurs interne. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 3 mai 2018. Andrea Tamietti Paulo Pinto de Albuquerque Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă