YILMAZ c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 49785/10 mailm YILMAZ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 10 aprilie 2018 într-un comitet compus din Paul Lummens, președinte, Valeriu Grițco, Stephanie Morou-Vikström, judecători, și din Hasan Bak Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de către reclamant, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, domnul maimuu Yilmaz, este un resortisant turc născut în 1974 și rezident la Istanbul. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul Y. Vargün și domnul N. Vargün, avocați la Istanbul. Guvernul turc ( A fost reprezentat de agentul său.

Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 19 octombrie 2008, pe marginea unei manifestări, reclamantul a fost arestat după o altercație fizică atât cu mulțimea cât și cu polițiștii. Al treilea raport medical privind reclamantul și datat 28 La 9 noiembrie 2009, după ce a auzit patru polițiști și un martor ocular, procurorul Republicii Kadćköy a respins cazul și, în decizia sa, a menționat că polițiștii au folosit forța pentru a-l aresta pe reclamant. Printr-o decizie din 7 decembrie 2009, notificată reprezentantului reclamantului la 5 ianuarie 2010, instanța de judecată a fost notificată la 2 februarie 2010. Invocând articolele 3 și 13 din Convenție, reclamantul se plânge că a suferit abuzuri în timpul arestării sale și consideră că investigația penală desfășurată în această privință era insensibilă.

Guvernul invită Curtea să declare cererea inadmisibilă ca fiind tardivă pe motiv că decizia finală în această privință, și anume decizia din 7 decembrie 2009 privind instana de judecată a fost notificată reprezentantului reclamantului la 5 ianuarie 2010. 12. În pofida acestei prime notificări, reclamantul reamintește că decizia a fost notificată a doua oară la 2 februarie 2010 și că statul trebuie să își asume consecințele erorii sale administrative. Astfel, solicită Curții să respingă excepția preliminară a guvernului. 13. Curtea amintește că regula celor șase luni servește interesele securității juridice ca valoare intrinsecă ( De Wilde, Ooms și Versyp c. Belgia, 18 noiembrie 1970, § 50, seria A n 12), abordând în același timp necesitatea de a acorda unui reclamant suficient timp de reflecție pentru a-i permite să aprecieze oportunitatea de a prezenta o cerere Curții și de a defini conținutul acesteia.

Această perioadă începe să curgă, în absența unei hotărâri, în ziua următoare notificării către reclamant sau reprezentantul său și expiră după șase luni calendaristice, indiferent de durata reală a acestora (Otto c. Germania (dec.), nr 21425/06, 10 noiembrie 2009 14. În cazul de față, decizia finală privind plângerile de maltratare a fost notificată reprezentantului reclamantului la 5 ianuarie 2010. A doua notificare nu are nicio consecință, deoarece reprezentantul a avut cunoștință de conținutul deciziei în cauză. de la această dată. În consecință, prezenta cerere formulată la 23 iulie 2010 este tardivă și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Făcută în franceză și comunicat în scris la 17 mai 2018. Hasan Bak

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 49785/10 İbrahim YILMAZ contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 10 avril 2018 en un comité composé de : Paul Lemmens, président, Valeriu Grițco, Stéphanie Mourou-Vikström, juges, et de Hasan Bakırcı, greffier adjoint de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 23 juillet 2010, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT