ÖZER c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

10.04.2018

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

ÖZER c. TURQUIE (CtEDO, 2018)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 14062/10 Mehmet Garip ÖZER împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 10 aprilie 2018 într-un comitet compus din Paul Lummens, președinte, Valeriu Grițco, Stephanie Morou-Vikström, judecători, și din Hasan Bak Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, dl Mehmet Garip Özer, este un resortisant turc născut în 1967 și deținut la Batman. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul Bayhan, avocat la Șanl A fost reprezentat de agentul său. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 3 decembrie 2001, reclamantul a fost arestat pentru apartenență la Hizbullah , o organizație ilegală. La 5 decembrie 2001, reclamantul a fost transferat la Hotărârea de Securitate Batman, iar raportul medical din aceeași zi indică absența leziunilor pe corpul reclamantului. La 7 decembrie 2001, reclamantul a fost interogat de procurorul Republicii, apoi de instanța judecătorească penală, care a fost pus în custodie provizorie în aceeași zi. Raportul medical din 8 decembrie 2001 menționează o zgârietură care s-ar fi produs cu aproximativ 10 zile înainte, cu 5 0,1 cm pe cotul stâng al reclamantului. În aceeași zi, reclamantul a fost transferat la Hotărârea de Securitate a Diyarbakului. Ulterior, a fost transferat la închisoarea din Elaz. Un raport medical din 10 decembrie 2001 indică absența rănilor asupra reclamantului. La 10 ianuarie 2002, reclamantul a depus o plângere susținând că a fost torturat în secția antiteroristă a poliției din Istanbul. El a declarat că polițiștii și - au strâns testiculele și i - au aplicat spânzurătoare palestiniană și electroșocuri, l - au bătut, l - au împiedicat să doarmă, l - au insultat și l - au amenințat. 10. La 28 februarie 2002, procurorul din Fatih, însărcinat cu investigația, a solicitat conducerii de securitate din statul de drept să identifice polițiștii responsabili de arestarea reclamantului. 11. La 20 martie 2002, reclamantul a fost ascultat de procurorul din Elaz În aceeași zi, a fost examinat de medicii de la institutul medico-legal. Raportul în acest sens concluzionează că nu există leziuni pe corpul reclamantului. Rezultatele examinării sistemului cardiovascular și a examenului psihologic au fost considerate normale. 13. La 4 aprilie 2002, la cererea procurorului general din Fatih, depoziția reclamantului a fost colectată de către procurorul districtual din Elaz. 14. La 30 aprilie 2002, procurorul general din Fatih a interogat ca suspecți doi ofițeri de poliție, care erau în funcție în timpul arestării reclamantului. La 31 decembrie 2002, procurorul a dat un refuz pentru absența probelor și a transmis procurorului o copie a acestei decizii pentru notificarea reclamantului, însă nu s-a primit nici o notificare în acest sens. La 27 octombrie 2009, reclamantul a depus o nouă plângere privind abuzul de libertate în ceea ce privește arestarea din 2001. La o dată nespecificată, cauza a fost transferată procurorului general din Fatih. La 27 ianuarie 2010, procurorul a respins cazul pe motiv că examinările medicale efectuate la momentul respectiv nu au permis să se stabilească consecințe și că nici un nou element nu permitea să se schimbe cazul din 31 decembrie 2002. 18. La 8 octombrie 2010, Curtea a lui Beyo. La 8 octombrie 2010, Tribunalul a respins opoziția formulată de reclamant. Această ultimă decizie a fost notificată la 8 noiembrie 2010. GRIFS Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că a fost torturat în timpul custodiei sale. De asemenea, a declarat că investigația privind plângerea sa a fost inefectivă. Reclamantul susține că a fost torturat în timpul custodiei sale în 2001. El descrie abuzurile pe care le-ar fi suferit ca fiind, în special, zdrobiri de testicule, lovituri, spânzurare palestiniană și electroșocuri. El Guvernul invită Curtea să declare cererea inadmisibilă de nerespectare a regulii de șase luni, întrucât ancheta a încetat în 2002. ) și reamintește că reclamantul nu a avut niciun obstacol în a se asigura de soarta plângerii sale inițiale, dar că a rămas inactiv timp de opt ani. În caz contrar, guvernul invită Curtea să declare cererea inadmisibilă pe motiv că a fost efectuată o anchetă adecvată și că niciun raport medical nu susține acuzațiile de tortură ale reclamantului. 21. Curtea face trimitere la principiile generale enunțate în Hotărârile Masri c. l a . ex-Republica Iugoslavă a Macedoniei ([GC], n 39630/09 , §§ 182-185 și 195-198, CEDH 2012) și Bouyid c. Belgia ([GC], n 23380/09, §§ 81-90 și 114-123, CEDH 2015 22. Curtea nu va lua în considerare excepția referitoare la întârzierea cererii, deoarece o consideră inadmisibilă în orice caz din următoarele motive. 23. Curtea recunoaște că poate fi dificil pentru un individ d. să obțină dovezi cu privire la relele tratamente aplicate în timpul custodiei sale. Aceasta recunoaște, de asemenea, că pot exista cazuri în care dificultatea reclamantului de a prezenta dovezi rezultă, cel puțin parțial, din posibilitatea autorităților de a reacționa efectiv la obiecțiunile formulate la momentul relevant (a se vedea, printre altele, Turan Talay c. Turcia, (dec.), nr. 45909/99, 10 iunie 2003 24. În speță, Curtea arată că reclamantul a fost examinat la 5, decembrie 2001. Rapoartele medicale întocmite la aceste date indică absența unei leziuni pe corpul reclamantului, cu excepția unei zgârieturi de 5 0,1 Acest raport arată, de asemenea, că această zgârietură ar fi putut avea loc cu aproximativ 10 zile în urmă, dată care corespunde unui moment anterior în custodia reclamantului. 25. În urma plângerii depuse la 10 ianuarie 2002, reclamantul a fost reexaminat. Un al patrulea raport medical întocmit astfel la 20 martie 2002 indică, de asemenea, faptul că nu s-a putut constata niciun prejudiciu asupra reclamantului. Potrivit acestui raport, examinările sistemului cardiovascular, precum și evaluarea psihologică a reclamantului nu au permis stabilirea unei anomalii. 26. Curtea ia notă de faptul că reclamantul a făcut obiectul unor controale medicale succesive, ale căror rezultate au fost întotdeauna consecvente. Nici unul dintre aceste rapoarte nu permite să se afirme că a putut face obiectul unor tratamente abuzive, de exemplu în timpul arestării sale, sau că a putut fi torturat astfel cum a fost declarat în custodie. În această privință, Curtea arată, de asemenea, că anumite abuzuri despre care reclamantul pretinde că au fost victime sunt atât de grave încât s-ar putea aștepta ca efectele negative să poată fi detectate chiar și după mult timp de la fapte. 27. În aceste condiții, Curtea consideră că nu dispune de elemente susceptibile de a conduce la concluzia că polițiștii responsabili de luarea în custodie a reclamantului i-au aplicat abuzurile de care se plânge și nici de a pune la îndoială modul în care autoritățile naționale au acționat în acest caz (a se vedea, printre altele, Fidan c. Turcia, nr. 24209/94, 29 februarie 2000, Y (dec.), nr. 50743/99, 30 mai 2000 și Turan Talay, decizia menționată anterior. 28. În concluzie, Curtea consideră că cererea este în mod vădit greșit întemeiată și trebuie să fie respinsă în conformitate cu art. 35 alineatele (3) și (4) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Grefier adjunct Președinte