CtEDO 19.04.2018 Auto

CASE OF HAJIBEYLI AND ALIYEV v. AZERBAIJAN

RESPONDENT
AZE
HOTĂRÂRE
19.04.2018
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 10 - Freedom of expression-{general} (Article 10-1 - Freedom of expression);Violation of Article 34 - Individual applications (Article 34 - Hinder the exercise of the right of application)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF HAJIBEYLI AND ALIYEV v. AZERBAIJAN (CtEDO, 2018)
HUDOC · oficial

Reclamanții s-au născut în 1955 și 1962, respectiv, și trăiesc în Baku și, respectiv, Absheron. Reclamanții sunt activiștii și avocați cunoscuți ai societății civile specializați în domeniul protecției drepturilor omului. Al doilea reclamant a reprezentat reclamanții în mai mult de o sută de cazuri în fața Curții. În momentul evenimentelor în cauză, reclamanții au exercitat în calitate de avocați pe baza unui permis special (licence) – emis de Ministerul Justiției (a se vedea punctul 33 de mai jos) – pentru a furniza servicii juridice plătite. Aceştia au făcut în mod regulat diverse declaraţii şi au publicat articole în mass-media, criticând starea profesiei juridice din ţară. La 28 decembrie 1999 a fost adoptată o nouă Lege privind avocatii și activitatea de avocati („Legea”) în cadrul unei reforme a profesiei juridice din țară. În temeiul Legii, activitatea avocatului trebuie asigurată de persoanele admise la ABA, iar apărarea persoanelor suspectate și acuzate în cadrul procedurilor penale se află sub domeniul exclusiv al profesiei juridice (a se vedea punctul 34 de mai jos). Articolul I din dispozițiile sale tranzitorii, ca și în vigoare la momentul material, prevede, de asemenea, că persoanele care, la data intrării în vigoare a dispozițiilor tranzitorii ale Legii, erau membre ale Asociației Barierelor deja existente sau care aveau un permis special de a presta servicii juridice plătite aveau dreptul de a fi membri fondatori ai ABA, fără a trebui să treacă un examen de calificare, sub rezerva respectării cerințelor referitoare la candidații pentru admiterea la practică în calitate de avocat (a se vedea punctul 35 de mai jos). În noiembrie 2004, assemblarea constitutivă a ABA s-a desfășurat pe baza dispozițiilor Legii, cu participarea membrilor fostului avocat Asociație și avocaților care dețin un permis special. Aceşti participanţi au fost înscrişi ca fondatori ai ABA şi au devenit membrii ei. Cu toate acestea, unii avocați care practică pe baza unui permis special, inclusiv reclamanții, nu au fost invitați să participe la adunarea constitutivă și dreptul lor de a fi fondatori ai ABA nu a fost recunoscut. Reclamanții au semnat o cerere susținând că deținerea adunării constitutive ale ABA în aceste condiții a fost ilegală și au instituit proceduri judiciare în acest sens. 10. Între timp, la 14 iunie 2005, au fost adoptate noi modificări ale dispozițiilor tranzitorii ale Legii, care prevăd admiterea la ABA a tuturor avocaților care dețin un permis special, inclusiv a celor ale căror drept de a fi membri fondatori ai ABA nu au fost recunoscuți, fără a adopta un examen de calificare, sub rezerva respectării cerințelor referitoare la candidații de admitere la practică ca avocat (a se vedea punctul 36 de mai jos). 11. La o dată neespecificată în 2005, primul reclamant a solicitat admiterea la ABA pe baza modificărilor din 14 iunie 2005 la dispozițiile tranzitorii din Lege. 12. La 27 ianuarie 2006, Presidiumul ABA (Azęrbaycan Respublikası Vękillır Kollegiyası Rṣyasęt Heyęti – denumit în continuare „Presidium”) a organizat o reuniune la care a examinat și apoi a respins cererea. Prezentul document apare dintr-un document intitulat „Extrage din dosarul de reuniune nr. 2 din 27 ianuarie 2006 al Presidiumului” și anexă nr. 1 la acest document – semnat de şeful administraţiei ABA, Z.A. – că președintele ABA (A.T.) a declarat deschisă ședința și apoi membrii Presidium au interogat primul reclamant cu privire la poziția sa privind funcționarea ABA, înainte de a respinge cererea. Transcriptiona întrunirii, care a durat o pagină de lungă durată, citește următoarele: „După darea informațiilor despre Annagi Hajibeyli [primul reclamant] membrilor Presidium, A.T. le dă cuvântul pentru întrebări. I.S.: Dle Hajibeyli, sunteţi unul dintre avocaţii care au adus o acţiune în instanţă cere invalidarea adunării constitutive ale ABA. Ce ai putea spune despre asta? [Primul reclamant]: Presidium presupun că membrii Presidium sunt familiarizați cu opinia mea. Tot susţin că adunarea constitutivă a ABA a fost ţinută în încălcarea clară a cerinţelor legii. În plus, numeroase persoane, care aveau dreptul să fie cofondatoare ale ABA, nu au fost permise ilegal de a participa la adunarea constitutivă. Dle Hajibeyli, avizul dvs. este clar. Aşteaptă afară, te rog. Vrem să discutăm întrebarea. Membru al Presidium [...]: Un minut. Am o întrebare. [Primul reclamant]: Te rog. Membru al Presidiumului: Rezultă că consideraţi acest organ ilegal. Dar de ce vrei să devii membru al acestuia? [Primul reclamant]: Indiferent de poziția mea privind adunarea constitutivă a ABA, crearea și funcționarea acesteia este un fapt. Din păcate, legea azerbaiyană permite crearea unui singur bar asociere. Vreau să exersez ca avocat. De aceea am solicitat admiterea la această asociere de bar. A.T.: Totul e liber. Vă rugăm să așteptați pentru eliberarea deciziei. Un minut mai târziu, a fost declarată decizia Presidiumului ABA a respins cererea de admitere a lui Annagi Hajibeyli.” 13. La o dată neespecificată în 2005, al doilea reclamant a solicitat admiterea la ABA, se bazează pe modificările la Legea din 14 iunie 2005. 14. La 19 noiembrie 2005, Presidium a organizat o ședință la care a examinat cererea sa, dar a hotărât să o respingă. Prezentul document apare din documentul intitulat „Extrage din dosarul de reuniune nr. 27 din 19 noiembrie 2005 al Presidiumului” (și anexă nr. 1 al acestuia) – semnat de şeful administraţiei ABA, Z.A. - Acela A.T. a declarat deschisă ședința și apoi membrii Presidium au interogat al doilea reclamant cu privire la poziția sa cu privire la funcționarea ABA, înainte de a respinge cererea sa. Părțile relevante ale transcrisului ședinței, care este lungă de trei pagini, se citesc după cum urmează: „După darea informațiilor despre Intigam Aliyev [al doilea reclamant] membrilor Presidium, A.T. le dă cuvântul pentru întrebări. Dle Aliyev, aţi luat o acţiune în instanţă împotriva ABA. O să-ţi retragi acţiunile după admiterea la ABA? [Al doilea reclamant]: Nu cunosc opinia altor persoane, dar personal nu am nici o intenție de a retrage acțiunile mele împotriva ABA și a Ministerului Justiției. Din păcate, aceste acţiuni rămân neexaminate de către instanţe din cauza presiunilor aduse de organele menţionate anterior. ... I.K.: Ați afirmat în scris în mass-media că unul dintre principalele motive ale actualei situații catastrofice a instanțelor din Azerbaidjan este [statea de] profesie juridică. Ne-ar plăcea să vă cunoaştem opinia în acest sens. [Al doilea reclamant]: Sunt încă de aceeași opinie. Consider că unul dintre principalele motive pentru situaţia actuală catastrofică a legii şi a drepturilor omului în Azerbaidjan este absenţa competenţei judiciare şi a profesiei juridice independente în ţară. ... A.A.: Am un mare respect pentru dl Aliyev ca persoană și avocat. Cu toate acestea, el a publicat articole insultând membrii ABA în mass-media și în jurnalul de lege. [Al doilea reclamant]: Cine am insultat? A.A.: Ai insultat ABA în scrierile tale. Scrieţi că avocatii acţionează ca intermediari (vasitulçilikl ... A.T.: Faptul că ați declarat că veți menține acțiunile de instanță împotriva ABA indică că nu recunoaște licența ABA. [Al doilea reclamant]: În primul rând, colegii mei și cu mine nu am pus la îndoială în fața instanțelor licența ABA, ci mai degrabă a căutat invalidarea adunării sale constitutive, care a fost ținut în încălcare flagrantă a cerințelor legii. ... A.T.: Vrei să devii membru al ABA, dar aduci o acţiune împotriva ei? Ce înseamnă asta? Este interzis să aducă o acţiune împotriva ABA? În legea ta, dreptul consilierilor juridice de a aduce o acţiune împotriva ABA este prevăzut. A.T.: Nu eşti încă un avocat. [Al doilea reclamant]: Am practicat ca avocat legal timp de 15 ani și statul mi-a dat un permis. În orice caz, ce diferenţă are să fie un avocat? Eşti un avocat; cum poţi vorbi aşa? Toată lumea are dreptul să aducă o acţiune împotriva oricărui organ, inclusiv ABA. A.T.: Consider că Presidiumul ar trebui să-şi dea avizul prin vot. ... I.K.: Nu este permis să recunoască Intigam Aliyev în ABA din cauza poziției pe care le-a ținut în legătură cu actualul ABA. [Al doilea reclamant]: Nu voi fi surprins dacă refuzi admiterea mea la ABA din cauza punctelor de vedere critice despre funcționarea ABA și a regizorului său, deși o astfel de decizie va fi rușinos. ... A.T.: Vă rugăm, cei care sunt în favoarea eliberării unei decizii care refuză admiterea lui Intigam Aliyev la ABA ar trebui să voteze. Prin hotărârea unanimă a membrilor Presidiumului ABA se refuză admiterea lui Intigam Aliyev la ABA.” 15. La 21 februarie 2006, primul reclamant a interzis o acțiune în Curtea de District Nasim, susținând că hotărârea Presidium din 27 ianuarie 2006 era ilegală. În special, el susține că Presidium nu a justificat decizia sa și a încălcat dispozițiile tranzitorii din Lege. El a afirmat încălcarea drepturilor sale, protejată în temeiul articolelor 10, 11 și 14 din Convenție, ca urmare a refuzului de a-l admite în ABA. 16. În urma unei serii de decizii procedurale privind admisibilitatea acțiunii, la începutul anului 2007, Curtea de district Nasim a început să examineze cazul cu privire la fond. În transcrierea audierii Curții de District Nasimi, de la 7 februarie 2007, care a fost depusă Curții de către primul reclamant, se constată că reprezentantul ABA la audiere, I.K., a declarat, în răspunsul la întrebarea primului reclamant cu privire la motivele hotărârii Presidium din 27 ianuarie 2006, că răspunsurile primului reclamant la întrebările și declarațiile sale anterioare justificase decizia membrilor Presidium. 17. La 9 februarie 2007, Curtea de district Nasim și-a pronunțat hotărârea cu privire la fond. Curtea a susținut că plângerea primului reclamant ar trebui respinsă deoarece admiterea la ABA este o chestiune care intră în competența exclusivă a membrilor Presidium și nu a existat încălcarea legii în examinarea cererii primului reclamant de către Presidium. Partea relevantă a hotărârii se citește după cum urmează: „A fost stabilită în cursul anchetei judiciare că, în timp ce el a contestat decizia Presidium, A. Hajibeyli [primul reclamant] nu a contestat legalitatea acestei decizii, ci mai degrabă motivele sale. În consecință, problema susținută de A. Hajibeyli în cererea sa intră în competența exclusivă a membrilor Presidium și este legat de considerația și voința lor personală. art. 1 alineatul (III) din Legea privind avocatii și activitatea de avocați a Republicii Azerbaidjanului prevede că interzicerea oricărei interferențe cu activitatea profesională a avocatilor și a asociației lor [profesionale] de către biroul procurorului, instanța, alte organisme de stat, asociații publice, [sau] orice societate, entitate, organizație sau oficial constituie baza profesiei juridice. Prin urmare, având în vedere că problema abordată de A. Hajibeyli în cererea sa intră în competența exclusivă a membrilor Presidium și este supusă considerării și voinței lor, orice interferență cu această chestiune nu este permisă de lege.” 18. La 16 martie 2007, primul reclamant a recurs împotriva acestei hotărâri, susținând o încălcare a drepturilor sale, astfel cum este protejat în temeiul articolelor 6, 10, 11 și 14 din Convenția și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. În special, a susținut că nu a fost admis la ABA din cauza declarațiilor sale privind funcționarea ABA și starea săracă a profesiei juridice din țară. În sprijinul cererii sale, primul reclamant se bazează pe „Extragerea din dosarul de reuniune nr. 2 din 27 ianuarie 2006 al Presidiumului” (a se vedea punctul 12 de mai sus) și anexa la acest document. De asemenea, el a făcut trimitere la declarațiile formulate de reprezentantul ABA la ședințele de judecată desfășurate în fața Curții de District Nasim, citand tranșura ședințelor de judecată menționate mai sus. Primul reclamant a susținut, de asemenea, că decizia Presidium din 27 ianuarie 2006 a fost ilegală, deoarece a fost contrară dispozițiilor tranzitorii din Lege. În acest sens, el a subliniat că candidatura sa de admitere la practică ca avocat juridic a îndeplinit toate cerințele pentru candidați la admitere, astfel cum se prevede la art. 8 din Lege. 19. La 6 iunie 2007, Curtea de Apel a respins recursul și a susținut hotărârea instanței de primă instanță. Curtea de apel a tăcut în ceea ce privește plângerile speciale ale primului reclamant referitoare la încălcarea dreptului său la libertate de exprimare. În plus, rezultă din transcrierea audierii Curții de Apel din 6 iunie 2007, care a fost depusă Curții de către primul reclamant, că reprezentantul ABA, I.K., a declarat din nou în audiere că membrii Presidium au considerat că primul reclamant nu ar trebui să fie admis în ABA din cauza poziției sale în ceea ce privește funcționarea ABA. Declaraţia sa se citeşte după cum urmează: „I.K.: Voi [primul reclamant] aveţi transcripţia (stenoqram). După examinarea documentelor dumneavoastră, aţi fost interogat de Presidium, care apoi a decis în unanimitate că A. Hajibeyli [primul reclamant] nu trebuie admis [în calitate de avocat] din cauza poziției sale [în ceea ce privește funcționarea ABA]. Consider că votul ar trebui să fie împotriva [admiterii].” 20. La 14 august 2007, primul reclamant a depus un recurs de cassare, reprezentând plângerile sale anterioare. În sprijinul afirmațiilor sale, el s-a referit din nou la extrasul din dosarul de întâlnire nr. 2 din 27 ianuarie 2006 a Presidiumului și a anexei la aceasta, precum și tranșele audierii din instanța de judecată care s-au desfășurat în fața Curții de District Nasim și a Curții de Apel. 21. La 13 noiembrie 2007, Curtea Supremă a respins recursul de casă și a susținut hotărârea Curții de Apel din 6 iunie 2007. Hotărârea Curții Supreme nu a făcut nici o mențiune a plângerilor speciale ale primului reclamant. 22. La 2 decembrie 2005, al doilea reclamant a interzis o acțiune în Curtea de District Nasim, susținând că hotărârea Presidium din 19 noiembrie 2005 era ilegală. În special, el a susținut o încălcare a drepturilor sale, astfel cum este protejat în temeiul articolelor 6, 10, 11 și 14 din Convenție. 23. În urma unei serii de decizii procedurale cu privire la admisibilitatea acțiunii, la începutul anului 2007, Curtea de district Nasim a început examinarea acțiunii cu privire la fond. Din documentele din caz se constată că, în cursul procedurii dinaintea instanței de primă instanță, al doilea reclamant și ABA au depus diverse cereri și cereri, care au fost respinse de instanță. ABA a depus, de asemenea, o plângere împotriva celui de-al doilea reclamant de difamare. 24. La 11 august 2009, Curtea de District Nasim și-a pronunțat hotărârea cu privire la fonduri, respingând atât afirmațiile celui de-al doilea reclamant, cât și ale ABA. În ceea ce privește raționarea hotărârii referitoare la a doua acțiune a reclamantului cu privire la admiterea sa la ABA, a fost similară cu cea a Curții de district Nasim din 9 februarie 2007 (a se vedea punctul 17 de mai sus). 25. La 10 septembrie 2009, al doilea reclamant a recurs împotriva acestei hotărâri, susținând o încălcare a drepturilor sale, astfel cum este protejat în temeiul articolelor 6, 10, 11, 13 și 14 din Convenția și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. În special, el a subliniat că nu a fost admis la ABA din cauza declarațiilor și articolelor sale privind starea sară a profesiei juridice din țară. În sprijinul recursului său, al doilea reclamant se bazează pe documentul intitulat „Extrage din dosarul de reuniune nr. 27 din 19 noiembrie 2005 al Presidiumului” (a se vedea punctul 14 de mai sus) și anexa la aceasta. El susține, de asemenea, că decizia Presidium din 19 noiembrie 2005 a fost contrară dispozițiilor tranzitorii din Lege. 26. La 2 noiembrie 2009, Curtea de Apel a respins recursul, declarând că hotărârea instanței de primă instanță era legală. Curtea de apel a tăcut plângerile particulare ale celui de-al doilea reclamant cu privire la încălcarea dreptului său la libertate de exprimare. 27. La o dată neespecificată, al doilea reclamant a depus un recurs de cassare, reprezentând plângerile sale anterioare. 28. La 18 iunie 2010, Curtea Supremă a susținut hotărârea Curții de Apel din 2 noiembrie 2009. 29. La 8 august 2014 au fost instituite proceduri penale împotriva celui de-al doilea reclamant, dl I. Aliyev, în conformitate cu art. 192.2.2 (imprenditorialitate ilegală), 213.1 (evaziunea fiscală la scară mare) și 308.2 (abuzul puterii) din Codul Penal, care fac obiectul unei cereri separate aduse de el în fața Curții (depunerea nr. 68762/14). În acel moment, al doilea reclamant reprezenta nu numai reclamanții în cazul în cauză, ci și o serie de solicitanți în alte cazuri în fața Curții. 30. La 8 și 9 august 2014, autoritățile de investigare au confiscat un număr mare de documente din biroul celui de-al doilea reclamant, inclusiv toate dosarele referitoare la procedurile pe care le-au avut în fața Curții, care au fost în posesia sa și care au implicat în total peste 100 de cereri. Dosarele referitoare la prezentele două cereri au fost, de asemenea, confiscate în întregime. Faptele referitoare la incarcarea și procedurile relevante sunt descrise mai detaliate într-o hotărâre privind o cerere depusă de primul reclamant (a se vedea Annagi Hajibeyli c. Azerbaidjan, nr. 2204/11, §§ 2128, 22 octombrie 2015). 31. La 25 octombrie 2014, autoritățile de investigare au trimis o serie de dosare referitoare la cererile depuse în fața Curții, inclusiv dosarele referitoare la prezenta cerere, avocatului celui de-al doilea reclamant.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă