Comunicat la 20 aprilie 2018 CINQUES SECȚIUNEA N 48070/14 V.J. împotriva Franței, introdusă la 25 iunie 2014 EXPOSAT DEFICIENȚA, M.J., este o resortisantă franceză născută în 1960 și rezidentă în Nevers. Aceaceasta este reprezentată în fața Curții de către domnul Spinosi, avocat la consiliul de stat și la Curtea de Casație. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: reclamanta a stabilit o relație romantică cu domnul A. în 2011, în timp ce locuia în Nisa cu fiica sa majoră și lucra temporar. La 4 aprilie 2012, M.A. a fost încarcerat la casa de judecată din Casteluroux, în custodie provizorie, pentru fapte de viol și de agresiune sexuală care ar fi fost comisă asupra fetelor a două foste tovarășe. La 12 iunie 2012, reclamanta a obținut judecătorului din partea acestuia un permis de vizită care îi permitea să meargă la partenerul său o dată pe lună. Întrucât domnul A. a fost transferat la casa din rest a lui Nevers, recurenta s-a mutat inițial în aprilie 2013 în orașul Bourges, la 60 kms, apoi, în iulie 2013, chiar și la Nevers. Fără un loc de muncă, fără familie în acest oraș, ea a vizitat partenerul ei de trei ori pe săptămână. De asemenea, reclamanta a fost fragilizat de cancer, în curs de vindecare, dar care necesita o monitorizare medicală regulată, și de perioade de depresie. În ceea ce privește domnul A., afectat de probleme cardiace, a fost spitalizat la 8 aprilie. Septembrie 2013 pentru un atac de cord. În ultimul trimestru al anului 2013, au intervenit incidente la casa de arestare a lui Nevers. La sfârșitul lunii octombrie 2013, recurenta, care vizita partenerul său, a declanșat soneria porticii de securitate, din cauza hainelor pe care le purta. Un agent a tăiat apoi, fără să-i ceară părerea, o placă metalică care era cusută pe una dintre buzunarele din spate ale blugilor ei. Haina, care conținea alte plăci metalice, a continuat să declanșeze soneria porticii, dar reclamantei i s-a permis totuși să intre pentru a-și exercita dreptul de vizită. La 29 noiembrie 2013, recurenta a declanșat din nou soneria pridvorului din cauza hainelor sale. I s-au dat jos cizmele, haina, bijuteriile, sutienul și rochia. Purtându-se numai cu chiloți, chiloți și o vestă, reclamanta, care se simțea jenată și umilită, nu i s-a permis să-și recupereze rochia și a trebuit să se ducă la salonul colectiv în această ținută. A., șocat de umilința suferită de tovarășa sa, s uimindu-se la intervenția mai multor supraveghetori pentru a-l calma. În timpul vizitei din 18 decembrie 2013, recurenta a adus un joc de șah care, din cauza balamalelor de metal, nu a fost purtat la domnul A. Recurenta a întrebat dacă poate aduce înapoi jocul după ce balamalele au fost scoase, tonul s-a ridicat cu un supraveghetor, care a pus-o în pericol de suprimare a dreptului său de vizită. 10. La 22 decembrie 2013, recurenta a primit o scrisoare din partea directorului casei de judecată, datată 2 decembrie 2013, care îi repunea în discuție faptul că a provocat o stare de agitație în zona vorbitorilor, făcând trimitere la incidentul din 29 noiembrie și la incidentul din 29 noiembrie, la care se referea suspendarea permisului său de vizită în cazul unui nou incident. 11. La 23 decembrie 2013, domnul A. a fost judecat disciplinar pentru că a rostit insulte, amenințări sau chitanțe împotriva unui membru al personalului la data de 18 a vizitei recurentei. În decembrie 2013, acesta a fost sancționat cu suspendare cu cinci zile într-un cartier disciplinar, precum și cu o schimbare a regimului vizitelor, care trebuie să aibă loc timp de o lună într-o cameră de chat cu un dispozitiv de separare. 12. La 26 decembrie 2013, recurenta a primit un apel telefonic de la casa din stație, anunțându-i că vizita, programată pentru ziua următoare, a fost anulată, permisul său de vizită fiind suspendat. 13. În timp ce procedurile de încuviințare împotriva companionului său fuseseră închise, dar acesta nu fusese încă judecat, la 5 ianuarie 2014, a primit o scrisoare de la procurorul general în apropierea instanței judecătorești a lui Bourges, datată 26 decembrie 2013. La 14 ianuarie 2014, recurenta a depus o plângere împotriva administrației în cauză. Această plângere a fost clasată fără întârziere la 7 martie 2014. La 19 decembrie 2013, Liga Drepturilor Omului l-a alertat pe Controlorul General al locurilor de privare de libertate asupra faptelor din 29 decembrie 2013. În noiembrie 2013, acesta din urmă l-a sesizat pe directorul casei de judecată a lui Nevers, pentru a-și atrage atenția. Secțiunea franceză a Observatorului Internațional al Închisoarelor (OIP-SF), a solicitat, de asemenea, directorului închisorii, printr-o scrisoare din 7 februarie 2014, informații suplimentare cu privire la evenimentele din 29 noiembrie și 18 decembrie 2013, având în vedere că: nu pot fi suficiente pentru a justifica suspendarea dreptului de vizită al recurentei și că au comis o încălcare gravă a demnității sale. La 28 martie 2014, directorul interregional al administrației Ö Õ a răspuns ÕOIP că decizia de suspendare a permisului de vizită al recurentei a fost luată de autoritățile judiciare la cererea motivată a șefului instituției și că a adus, de asemenea, orice fel de iluminare Õ autorității generale a locurilor de privare de libertate cu privire la această situație. 17. La 27 mai 2014, domnul A. a fost transferat la casa din rest a Bourges. GRIEFS Invouchant la art. 8 din Convenție, recurenta se plânge că suspendarea permisului său de vizită a constituit o interferență în exercitarea dreptului său la respectarea vieții sale familiale care nu este prevăzută de lege. În ceea ce privește absența, în dreptul intern, a atât a actelor cu putere de lege și a normelor administrative care definesc și stabilesc sfera de aplicare a competențelor procurorului general al Republicii în ceea ce privește permisele de vizită ale persoanelor deținute după încheierea procesului în termen de o hotărâre definitivă, cât și a criteriilor de refuz, retragere sau suspendare a permisului de vizită. Invocând articolele 6 alineatul (1) și 13 din convenție, aceasta susține, de asemenea, că nu a existat nicio cale de atac pentru a contesta decizia procurorului general de suspendare, pe o perioadă de două luni, a permisului de vizită de care a beneficiat pentru a se întâlni cu partenerul său deținut. luni, între 26 decembrie 2013 și 28 februarie 2014, constituie aceasta o interferență în dreptul său la respectarea vieții sale de familie, în sensul articolului 8 din convenție? În temeiul legii, această interferență a fost prevăzută de lege, a urmărit ea un scop legitim și a fost necesară într-o societate democratică Recurenta dispunea de o cale de atac eficientă, în sensul articolului 13 din Convenție, pentru a contesta suspendarea permisului său de vizită decis de procurorul general în apropierea tribunalului judecătoresc din Bourges
Communiquée le 20 avril 2018
Requête n
o
48070/14
V.J.
contre la France
introduite le 25 juin 2014
1.
La requérante, M
me
V.J., est une ressortissante française née en 1960 et résidant à Nevers. Elle est représentée devant la Cour par M
e
P.
Spinosi, avocat au conseil d’État et à la Cour de cassation.
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
3.
La requérante noua une relation amoureuse avec M. A. en 2011, alors qu’elle vivait à Nice avec sa fille majeure et travaillait en intérim.
4.
Le 4 avril 2012, M.A. fut incarcéré à la maison d’arrêt de Châteauroux, en détention provisoire, pour des faits de viols et d’agressions sexuelles qui auraient été commis sur les filles de deux anciennes compagnes. Le 12 juin 2012, la requérante obtint du juge d’instruction un permis de visite lui permettant d’aller voir son compagnon une fois par mois.
5.
kms, puis, en juillet 2013, à Nevers même. Sans emploi, sans famille dans cette ville, elle rendait visite à son compagnon trois fois par semaine. La requérante fut par ailleurs fragilisée par un cancer, en voie de guérison mais nécessitant un suivi médical régulier, et par des périodes de dépression. Quant à M. A., affecté par des problèmes cardiaques, il fut hospitalisé le 8
septembre 2013 pour un infarctus.
6.
Au dernier trimestre 2013, des incidents intervinrent à la maison d’arrêt de Nevers.
7.
À la fin de mois d’octobre 2013, la requérante, qui rendait visite à son compagnon, déclencha la sonnerie du portique de sécurité, en raison des vêtements qu’elle portait. Un agent découpa alors, sans lui demander son avis, une plaque métallique qui était cousue sur une des poches arrière de son jean. Le vêtement, comportant d’autres plaques métalliques, continua à déclencher la sonnerie du portique, mais la requérante fut malgré tout autorisée à rentrer pour exercer son droit de visite.
8.
Le 29 novembre 2013, la requérante déclencha de nouveau la sonnerie du portique en raison de ses vêtements. On lui fit enlever ses bottes, son manteau, ses bijoux, son soutien-gorge et sa robe. Vêtue uniquement d’une culotte, d’un collant et d’un gilet, la requérante, qui se sentait gênée et humiliée, ne fut pas autorisée à récupérer sa robe et dû se rendre au parloir collectif dans cette tenue. M. A., choqué par l’humiliation subie par sa compagne, s’énerva provoquant l’intervention de plusieurs surveillants pour le calmer.
9.
Lors de la visite du 18 décembre 2013, la requérante apporta un jeu d’échec qui, en raison des charnières en métal, ne fut pas porté à M. A. La requérante ayant demandé si elle pouvait ramener le jeu une fois les charnières retirées, le ton monta avec un surveillant, qui la menaça d’une suppression de son droit de visite.
10.
Le 22 décembre 2013, la requérante reçut un courrier du directeur de la maison d’arrêt, daté du 2 décembre 2013, lui reprochant d’avoir occasionné un «
trouble
» dans la zone des parloirs, faisant référence à l’incident du 29
novembre et l’informant qu’il solliciterait la suspension de son permis de visite en cas de nouvel incident.
11.
Le 23 décembre 2013, M. A. fut poursuivi disciplinairement pour avoir proféré «
des insultes, des menaces ou outrages à l’encontre d’un membre du personnel
» à l’issue de la visite de la requérante le 18
décembre 2013. Il fut sanctionné de cinq jours de quartier disciplinaire avec sursis, ainsi que d’un changement du régime des visites, celles-ci devant se dérouler pendant un mois dans un parloir avec un dispositif de séparation.
12.
Le 26 décembre 2013, la requérante reçut un appel téléphonique de la maison d’arrêt lui annonçant que la visite, programmée pour le lendemain, était annulée, son permis de visite ayant été suspendu.
13.
Alors que les procédures d’instruction à l’encontre de son compagnon avaient été clôturées mais que celui-ci n’avait pas encore été jugé, elle reçut, le 5 janvier 2014, un courrier du procureur général près la cour d’appel de Bourges, daté du 26 décembre 2013. Celui-ci l’informait de la suspension de son permis de visite pour une durée de deux mois, soit jusqu’au 28 février 2014, en raison des incidents dont elle se serait rendue responsable dans la zone des parloirs de la maison d’arrêt de Nevers.
14.
Le 14 janvier 2014, la requérante porta plainte contre l’administration pénitentiaire. Cette plainte fut classée sans suite le 7
mars
2014.
15.
Le 19 décembre 2013, la Ligue des droits de l’homme alerta le Contrôleur général des lieux de privation de liberté sur les faits du 29
novembre 2013. Ce dernier saisit le directeur de la maison d’arrêt de Nevers, afin de recueillir ses observations. La section française de l’Observatoire international des prisons (OIP-SF), réclama également au directeur de la prison, par un courrier du 7 février 2014, des informations complémentaires sur les événements des 29 novembre et 18 décembre 2013, considérant qu’ils «
ne sauraient être suffisants pour justifier une suspension du droit de visite
» de la requérante et qu’ils portaient «
une grave atteinte à
[
sa] dignité
». L’OIP-SF, par un courrier du 11 février 2014, saisit également le Défenseur des droits.
16.
Le 28 mars 2014, le directeur interrégional de l’administration pénitentiaire répondit à l’OIP que la décision de suspension du permis de visite de la requérante avait été prise par les autorités judiciaires sur demande motivée du chef d’établissement et qu’il avait par ailleurs apporté «
tout éclairage
» au Contrôleur général des lieux de privation de liberté sur cette situation.
17.
Le 27 mai 2014, M. A. fut transféré à la maison d’arrêt de Bourges.
Invoquant l’article 8 de la Convention, la requérante se plaint de ce que la suspension de son permis de visiter son compagnon a constitué une ingérence dans l’exercice de son droit au respect de sa vie familiale qui n’est pas prévue par la loi. Elle dénonce l’absence, en droit interne, tant de dispositions législatives ou règlementaires définissant et encadrant l’étendue des pouvoirs du procureur de la République en matière de permis de visite de personnes détenues une fois l’instruction terminée dans l’attente d’un jugement définitif, que de définition des critères de refus, de retrait ou de suspension du permis de visite.
Invoquant les articles 6 § 1 et 13 de la Convention, elle fait également valoir l’absence de recours pour contester la décision du procureur général suspendant, pour une durée de deux mois, le permis de visite dont elle bénéficiait pour rencontrer son compagnon détenu.
1.
La suspension du permis de visite de la requérante pendant deux
mois, entre le 26 décembre 2013 et le 28 février 2014, constitue-t-elle une ingérence dans son droit au respect dû à sa vie familiale, au sens de l’article
8 de la Convention
? Dans l’affirmative, cette ingérence était-elle prévue par la loi, poursuivait-elle un but légitime et était-elle nécessaire dans une société démocratique
?
2.
La requérante disposait-elle d’un recours effectif, au sens de l’article
13 de la Convention, pour contester la suspension de son permis de visite décidée par le procureur général près la cour d’appel de Bourges
?