- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 7 mai 2018
- Stat pârât
- GRC
- Concluzia
- Affaire communiquée
Lamda Vita Aeve împotriva Greciei
Traducere în română Auto
Comunicat la 7 mai 2018 Prima secțiune Cerere nr. 76971/12 LAMDA VITA AEVE împotriva Greciei introdusă la 19 noiembrie 2012 EXPOSAT DEFICIENTA, Lamda Vita AEVE, este o societate comercială și industrială anonimă cu sediul social în Atena. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul A. Papakonstantinou, avocat la Atena. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: printr-o decizie a ministrului la … Aceste terenuri au inclus o parte din proprietatea reclamantei cu o suprafață de 301 m2, care era indicată în tabelul cadastral sub numărul 57. Pe teren, reclamanta construise, în conformitate cu un permis de construcție din 10 iunie 1988, un atelier de reparații auto pe două etaje și trei garaje subterane.
Cu toate acestea, în tabelul cadastral al terenurilor care urmau să fie expropriate nu s-a menționat unul dintre cele trei garaje subterane care adăposteau atelierul de lucru al întreprinderii. Prin hotărârea nr 3599/2001, Tribunalul de Primă Instanță din Pireu a stabilit valoarea provizorie a dreptului de proprietate al reclamantei. Judecata a precizat că mai jos de parter a fost o parte a primului subsol, o suprafață de 230 m2, unde era instalat atelierul de lucru al reclamantei, care trebuia să fie expropriat, de asemenea, dar nu apărea pe tabelul cadastral. Judecata descrie în detaliu componentele și echipamentele acestui atelier și valoarea acestora. printr-o hotărâre n 1169/2002, Curtea a Pireuului a stabilit suma finală a taxei pe teren și construcții.
În special, aceasta a evaluat dreptul de proprietate pentru atelierul de construcții la 114 243,79 EUR. În această privință, Tribunalul a precizat, de asemenea, că la parter a fost o parte a primului subsol, cu o suprafață de 230 m2, în cazul în care a fost instalat atelierul rulant al reclamantei, care a trebuit să fie expropriat, de asemenea, dar nu a avut loc pe tabelul cadastral. La 11 mai 2004, recurenta sesizează Tribunalul de Primă Instanță al Pireuului cu privire la o acțiune de recunoaștere a calității sale de declarant al dreptului de proprietate asupra părții expropriate a terenului său împreună cu construcțiile. recurenta se baza pe cele două hotărâri judiciare menționate anterior și pe titlurile sale de proprietate.
La 21 decembrie 2007, Tribunalul de Primă Instanță din Pireu a recunoscut-o pe reclamantă ca având drept de autor dreptul de a-și exercita competența, dar fără a se referi în motivele sale la construcțiile de pe teren expropriat, în special la atelierul de uz casnic al primului subsol (judecata nr. 6524/2007). Această hotărâre nu era susceptibilă de a recurge la o cale de atac [art. 26 alineatul (12) din Codul exproprierilor]. Ca urmare a acestei hotărâri, administrația a refuzat să plătească recurentei partea de la liturghie corespunzătoare construcției. La 1 septembrie 2011, recurenta sesizează din nou Tribunalul de Primă Instanță din Pireu cu privire la o acțiune care urmărește să fie recunoscută având drept de proprietate asupra atelierului de caroserie, adică suma de 114 243,79 EUR.
În observațiile sale, Comisia a subliniat faptul că administrația era conștientă de existența acestui atelier, deoarece o decizie a ministrului la … Recurenta a subliniat, de asemenea, că prin această acțiune, ea nu tindea să răstoarne autoritatea de lucru judecat al deciziei recunoscând-o ca având-dreptul de a-l despăgubi. Ea preciza că această acțiune era complementară și viza construcțiile care nu făceau parte din tabloul cadastral. Prin o hotărâre nr. 4152/2012, Tribunalul de Primă Instanță din Pireu a respins acțiunea ca inadmisibilă. El a susținut că hotărârea nr. 6524/2007 era luată de autoritatea lucrului judecat (art. 331 din Codul de procedură civilă) nu numai în ceea ce privește persoana care avea dreptul de a-l deține, ci și suprafața binelui expropriat, volumul construcțiilor și cantitatea componentelor sale.
Prin urmare, nu a fost posibil pentru reclamantă să conteste printr-o acțiune ulterioară elementele menționate anterior. Această hotărâre nu a fost nici susceptibilă de a recurge la o cale de atac [art. 26 alineatul (12) din Codul exproprierilor]. Dreptul intern relevant Dispozițiile relevante ale art. 26 (recunoașterea judiciară a calității persoanelor care au dreptul la dreptul de proprietate) din Codul exproprierilor se citesc astfel Recunoașterea calității persoanelor care au dreptul de a presta servicii se face prin hotărâre, în conformitate cu procedura specială prevăzută în prezentul articol. Instanța competentă pentru recunoașterea acestei calități este instanța de primă instanță a locului în care este situat bunul expropriat (...) 12. Decizia instanței de primă instanță se pronunță asupra recunoașterii calității persoanelor care au dreptul la o cale de atac internă.
Părțile sau terțele părți care ridică pretenții cu privire la proprietatea expropriată pot să le prezinte în fața instanțelor în conformitate cu procedura obișnuită, chiar dacă aceste pretenții nu au fost invocate în cadrul procedurii speciale de recunoaștere a calității de declarare a dreptului, în scopul de a percepe dreptul (...) Curtea de Casație a statuat că, în ceea ce privește componentele unui bun expropriat care nu sunt menționate în tabelul cadastral, o instanță are competența de a stabili … Este, de asemenea, legal în instanță fie de la: amendamentul tabloului, fie de a stabili dreptul la despăgubiri pentru componentele lipsă pe baza dovezilor aduse (hotărârile 5/2002 și 998/2011).
GRIEF Invochuch la art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanta se plânge că a fost expropriată cu o parte din proprietatea sa fără despăgubire și că, în urma hotărârii nr. 4152/2012 al Tribunalului de Primă Instanță, nu mai era posibil să fie recunoscut ca având drept de autor dreptul de a-și exercita competența stabilită de instanța de apel și care includea și această parte. ÎNTREBARE CU PĂRȚILE Faptul că reclamanta nu mai poate fi despăgubită pentru o parte din proprietatea sa expropriată (la atelier) a încălcat art. 1 din Protocolul nr.
Communiquée le 7 mai 2018
PREMIÈRE SECTION
Requête n o 76971/12
LAMDA VITA AEVE
contre la Grèce introduite le 19 novembre 2012
EXPOSÉ DES FAITS
La requérante, Lamda Vita AEVE, est une société anonyme commerciale et industrielle ayant son siège social à Athènes. Elle est représentée devant la Cour par M e A. Papakonstantinou, avocat à Athènes. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit. Par une décision du ministre de l’Environnement, de l’Aménagement du territoire et des Travaux publics, du 6 juin 2000, l’État décida d’exproprier des terrains situés dans la commune d’Aghios Ioannis Renti en vue de l’élargissement de l’avenue Kifissos. Ces terrains incluaient une partie de la propriété de la requérante d’une superficie de 301 m², qui était indiqué sur tableau cadastral sous le numéro 57. Sur le terrain, la requérante avait construit, conformément à un permis de construire du 10 juin 1988, un atelier de réparation de voitures sur deux étages et trois garages souterrains.
Toutefois, le tableau cadastral des terrains à exproprier avait omis de mentionner un des trois garages souterrains qui abritait l’atelier carrosserie de l’entreprise. Par un jugement n o 3599/2001, le tribunal de première instance du Pirée fixa le montant provisoire de l’indemnité d’expropriation de la requérante. Le jugement précisait qu’au-dessous du rez-de-chaussée il y avait une partie du premier sous-sol, d’une superficie de 230 m², où était installé l’atelier carrosserie de la requérante, et qui devait être exproprié aussi mais n’apparaissait pas sur le tableau cadastral. Le jugement décrivait de manière détaillée les composantes et équipements de cet atelier et la valeur de ceux ‑ ci.
Par un arrêt n o 1169/2002, la cour d’appel du Pirée fixa le montant définitif de l’indemnité d’expropriation pour le terrain et les constructions. Plus particulièrement, elle évalua l’indemnité pour l’atelier carrosserie à 114 243,79 euros. À cet égard, l’arrêt précisait aussi qu’au-dessous du rez ‑ de-chaussée il y avait une partie du premier sous-sol, d’une superficie de 230 m², où était installé l’atelier carrosserie de la requérante, et qui devait être exproprié aussi mais n’apparaissait pas sur le tableau cadastral. Le 11 mai 2004, la requérante saisit alors le tribunal de première instance du Pirée d’une action en reconnaissance de sa qualité d’ayant-droit de l’indemnité d’expropriation pour la partie expropriée de son terrain avec les constructions.
La requérante se fondait sur les deux décisions judiciaires précitées et sur ses titres de propriété. Le 21 décembre 2007, le tribunal de première instance du Pirée reconnut la requérante comme ayant-droit de l’indemnité mais sans se référer dans ses motifs aux constructions sur le terrain exproprié et notamment à l’atelier carrosserie du premier sous-sol (jugement n o 6524/2007). Ce jugement n’était pas susceptible d’une voie de recours (article 26 § 12 du code des expropriations). Suite à ce jugement, l’administration refusa de verser à la requérante la partie de l’indemnité correspondant aux constructions. Le 1 er septembre 2011, la requérante saisit à nouveau le tribunal de première instance du Pirée d’une action tendant à se faire reconnaître ayant ‑ droit de l’indemnité d’expropriation concernant l’atelier carrosserie, soit de la somme de 114 243,79 euros.
Dans ses observations, elle soulignait que l’administration était au courant de l’existence de cet atelier car une décision du ministre de l’Environnement, de l’Aménagement du territoire et des Travaux publics, du 12 décembre 2000, ordonnait la réquisition de la propriété de la requérante, évaluait les dommages qui en résulteraient pour la requérante et y incluait le sous-sol dont il s’agit. La requérante soulignait aussi que par cette action, elle ne tendait pas à faire renverser l’autorité de la chose jugée de la décision la reconnaissant comme ayant-droit de l’indemnité. Elle précisait que cette action était complémentaire et concernait les constructions qui n’apparaissaient pas dans le tableau cadastral.
Par un jugement n o 4152/2012, le tribunal de première instance du Pirée rejeta l’action comme irrecevable. Il affirma que le jugement n o 6524/2007 était revêtu de l’autorité de la chose jugée (article 331 du code de procédure civile) non seulement en ce qui concernait la personne de l’ayant droit de l’indemnité, mais aussi la superficie du bien exproprié, le volume des constructions et la quantité de ses composantes. Par conséquent, il n’était pas possible pour la requérante de contester par une action ultérieure les éléments précités. Ce jugement n’était pas non plus susceptible d’une voie de recours (article 26 § 12 du code des expropriations).
B. Le droit interne pertinent Les dispositions pertinentes de l’article 26 (reconnaissance judiciaire de la qualité d’ayants-droit de l’indemnité d’expropriation) du code des expropriations se lisent ainsi : « 1. La reconnaissance de la qualité d’ayants-droit de l’indemnité est faite par décision judiciaire, conformément à la procédure spéciale prévue dans le présent article. 2. La juridiction compétente pour la reconnaissance de cette qualité est le tribunal de première instance du lieu où est situé le bien exproprié (...) (...) 12. La décision du tribunal de première instance se prononçant sur la reconnaissance de la qualité d’ayants-droit n’est pas susceptible des voies de recours internes.
Les parties ou les tiers qui soulèvent de prétentions sur le bien exproprié peuvent les soumettre devant les tribunaux conformément à la procédure ordinaire, même si ces prétentions n’ont pas été invoquées lors de la procédure spéciale de reconnaissance de la qualité d’ayants-droit, afin de percevoir l’indemnité (...) » La Cour de cassation a jugé qu’en ce qui concerne les composants d’un bien exproprié qui ne sont pas mentionnées dans le tableau cadastral, un tribunal a le pouvoir de fixer l’indemnité d’expropriation lorsqu’une demande est déposée à cet effet. Il est aussi loisible au tribunal soit d’ordonner l’amendement du tableau, soit de fixer l’indemnité pour les composantes manquantes sur le fondement des preuves apportées (arrêts 5/2002 et 998/2011).
GRIEF Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, la requérante se plaint qu’elle a été expropriée d’une partie de son bien sans indemnité et qu’à la suite du jugement n o 4152/2012 du tribunal de première instance, il ne lui était plus possible de se faire reconnaître comme ayant-droit de l’indemnité fixée par la cour d’appel et qui incluait aussi cette partie.
QUESTION AUX PARTIES
Le fait que la requérante n’a pas pu – et ne peut plus – se faire indemniser pour une partie de sa propriété expropriée (l’atelier carrosserie), a-t-il emporté violation de l’article 1 du Protocole n o 1 ?