LAMBRAKOU c. GRÈCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Irrecevable
LAMBRAKOU c. GRÈCE (CtEDO, 2011)
SECȚIUNEA 1 PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 58546/09 prezentate de Iphigenia LAMBRAKOU împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află la 12 aprilie 2011 într-un comitet compus din Anatoly Kovler, președinte, George Nicolaou, Mirjana Lazarova Trajkovska, judecători și Andrei Wampach, grefier adjunct al secțiunii, Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 14 octombrie 2009, După ce a deliberat, face următoarea decizie: reclamanta, domnul Iphigenia Lambrakou, este un resortisant grec, născut în 1935 și rezident la Atena. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul L. Panuusis și A. Pauumi, avocați în Baroul Dain. Guvernul grec ( Delegații agentului său, dl Apessos, consiliază pe lângă Consiliul Juridic de la Õ ï , dl F. Dedousi, membru al Consiliului Juridic de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 12 decembrie 1997, recurenta sesiza Tribunalul de Primă Instană în legătură cu o aciune în despăgubire împotriva 793/1999 din 5 aprilie 1999, instanța a ordonat spitalului să plătească reclamantei o parte din sumele solicitate. La 18 octombrie și respectiv 11 noiembrie 1999, reclamanta și respectiv spitalul au interietat apelul la această decizie. La 27 martie 2001, instanța de apel a infirmat decizia atacată și a acceptat parțial cererea reclamantei (hotărârea nr. 2398/2001). La 9 iulie 2001, recurenta s-a ocupat de casare. La 6 august 2001, ea a solicitat stabilirea unei date de încuviințare. Aceaceasta a fost stabilită la 8 octombrie 2002, data la care a fost suspendată din cauza lipsei reclamantei. La 29 februarie 2008, reclamanta a solicitat stabilirea unei noi date de încuviințare, care a fost stabilită la 25 noiembrie 2008. La 3 februarie 2009, printr-o hotărâre pe deplin motivată, Curtea de Casație a respins recursul (hotărârea nr. 272/2009). Această hotărâre a fost pusă la dispoziție și certificată conform la 4 mai 2009. GRIFS Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurenta se plânge de interpretarea dreptului intern al Curii de Casație și de durata procedurii civile. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, aceasta se plânge de o încălcare a dreptului său de a-și respecta bunurile. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va hotărî (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Curtea ia notă de faptul că perioada care trebuie luată în considerare a început la 12 decembrie 1997, cu sesizarea Tribunalului de Primă Instană de Primă Instană de către recurentă și sa se încheie la 4 mai 2009, cu punerea la dispoziie a hotărârii nr. 272/2009 a Curii de Casaie. Prin urmare, aceasta a durat unsprezece ani și cinci luni pentru trei grade de jurisdicie, dintre care șapte ani și aproximativ zece luni în faa Curii de Casaie. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se face recurs apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul recurentei și cel al autorităților competente, precum și de sfera litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII). Curtea constată că, în cursul procedurii în fața Curții de Casație, recurenta a rămas inactivă în perioada 8 octombrie 2002-29 februarie 2008; pe parcursul întregii perioade, aceasta nu a solicitat stabilirea unei noi date de încuviințare. În observațiile sale, recurenta nu a solicitat stabilirea unei date de încuviințare deoarece propunerea judecătorului raportor în cauza sa, precum și jurisprudența anterioară a Curții de Casație nu au fost în favoarea sa. Ea susține că a preferat să aștepte o eventuală schimbare a jurisprudenței în scopul de a-și câștiga cauza. Curtea consideră că alegerile făcute de recurentă în ceea ce privește strategia sa de apărare a cauzei sale nu pot fi imputate autorităților. În opinia Curții, recurenta este singura responsabilă pentru această perioadă d . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea constată, de asemenea, că procedura în fața Tribunalului de Primă Instanță a durat aproximativ un an și patru luni și în fața Tribunalului de apel un an și cinci luni și că reclamanta nu a indicat nicio întârziere în cadrul acestei părți a procedurii. În ceea ce privește procedura în fața Curții de Casație, Curtea ia notă de faptul că, la 9 iulie 2001, de un recurs, Curtea de Casație a stabilit data la care instanța a fost suspendată din cauza lipsei reclamantei. La 25 noiembrie 2008, hotărârea Curții de Casație a fost pronunțată la 3 februarie 2009 și netă la 4 mai 2009. Procedura în fața Curții de Casație nu dezvăluie, în opinia Curții, nicio întârziere nejustificată din partea autorităților judiciare. Prin urmare, Curtea amintește că, în temeiul articolului 3 și al articolului 4 din Convenție, acest aspect trebuie respins ca fiind în mod vădit nefondat. În ceea ce privește f un ci o n are a reclamantei întemeiat pe echitatea procedurii în litigiu, Curtea amintește că, în temeiul articolului 19 din Convenție, aceasta are sarcina de a asigura respectarea angajamentelor care rezultă din Convenție pentru părțile contractante. În special, nu este de competența sa să cunoască erorile de fapt sau de drept presupuse comise de o instanță internă, cu excepția cazului în care și în măsura în care acestea ar fi putut aduce atingere drepturilor și libertăților protejate prin convenție (a se vedea, printre altele, García Ruiz c. Spania [GC], n 30544/96, § 28, CEDO 1999 I). În acest caz, nu există niciun indiciu că procedura, în cursul căreia recurenta a putut să își prezinte toate argumentele, nu a fost echitabilă. Curtea nu identifică într-adevăr niciun indiciu care să arate că procedura are un caracter arbitrar. Prin urmare, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 § 3 și 4 din Convenție. 3. În ceea ce privește cele menționate la art. 1 din Protocolul nr. 1, Curtea ia notă de faptul că pretențiile recurentei se bazează pe o simplă speculație. Prin redactarea acțiunii în despăgubire împotriva spitalului, aceasta era în poziția de simplu solicitant, iar pretențiile acesteia nu au fost recunoscute printr-o hotărâre cu forță de lucru judecat, circumstanță care face o creanță certă și exigibilă și, prin urmare, protejată prin art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Rafinării grecești Stran și Stratis Andreadis c. Grecia , 9 decembrie 1994, seria A n 301 B). Prin urmare, rezultă că această cauză este vădit nefondată și trebuie să fie respinsă în temeiul articolului 35 § 3 și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. André Wampach Anatoly Kovler Adjunct Președinte