BORODULIN v. ESTONIA

Comunicat la 9 mai 2018 SECȚIUNE Cererea nr. 31656/17 Aleksandr BORODULIN împotriva Estoniai depusă la 22 aprilie 2017 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la dreptul deținutului la protecția integrității sale fizice împotriva atacurilor de către terțe persoane și la un recurs suficient în cazul în care nu a fost furnizată o astfel de protecție. Reclamantul a fost un prizonier atacat la 25 aprilie 2013 de un coleg de prizonier. Prin urmare, el a suferit leziuni permanente la piciorul stâng și la mână. Reclamantul a solicitat prejudiciu moral de la autoritățile închisoare. Curtea Administrativă din Tallinn și-a acordat cererea, constatând că autoritățile închisoare au fost responsabile pentru leziunile infligite reclamantului și i-au acordat 1.500 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale.Decizia a fost susținută de Curtea de Apel din Tallinn. Curtea Supremă a refuzat examinarea recursului asupra punctelor de drept. Consecințele atacului fizic asupra reclamantului de către un coleg deținut la 25 aprilie 2013 au ajuns la pragul necesar în temeiul articolului 3 din Convenție? Autoritățile închisoare au luat toate măsurile care ar fi putut fi așteptate în mod rezonabil de către ele pentru a proteja integritatea fizică a reclamantului de riscuri pe care autoritățile le-au avut sau ar trebui să le cunoască (a se vedea M.C. c. Polonia) , nr. 23692/09, 3 martie 2015; Premininy c. Rusia , nr. 44973/04, 10 februarie 2011; Rodić și alții c. Bosnia și Herțegovina , nr. 22893/05, 27 mai 2008)? Poate reclamantul încă se poate pretinde că este victimă de o încălcare a Convenției, în sensul articolului 34 având în vedere suma de prejudiciu moral care i-a fost acordată de instanțe interne (a se vedea M.C. c. Polonia) , nr. 23692/09, 3 martie 2015)?

Communicated on 9 May 2018

SECOND SECTION

Application no. 31656/17

Aleksandr BORODULIN

against Estonia

lodged on 22 April 2017

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns a prisoner’s right to protection of his physical integrity from the attacks by third persons and to sufficient redress in the event where such a protection had not been provided.

The applicant was a prisoner who was attacked on 25 April 2013 by a fellow prisoner. As a result he suffered permanent injuries to his left leg and hand. The applicant claimed for non-pecuniary damages from the prison authorities. The Tallinn Administrative Court granted his claim, finding that the prison authorities had been responsible for the injuries inflicted on the applicant and awarded him 1,500 euros (EUR) in respect of non-pecuniary damages. The decision was upheld by the Tallinn Court of Appeal. The Supreme Court refused to examine the appeal on points of law.

QUESTIONS tO THE PARTIES

1.

Did the consequences of the physical attack on the applicant by a fellow prisoner on 25

April 2013 reach the threshold required under Article

3 of the Convention?

2.

Did the prison authorities take all steps which could have been reasonably expected of them to protect the applicant’s physical integrity from risks which the authorities had or ought to have had knowledge of (see

M.C. v. Poland

, no. 23692/09, 3 March 2015;

Premininy v. Russia

, no.

44973/04, 10 February 2011;

Rodić and Others v. Bosnia and

Herzegovina

, no. 22893/05, 27 May 2008)?

3.

Can the applicant still claim to be a victim of a violation of the Convention, within the meaning of Article

34 considering the amount of non-pecuniary damages that was awarded to him by the domestic courts (see

M.C. v. Poland

, no. 23692/09, 3 March 2015)?