LOUPAS c. GRÈCE

Comunicat la 15 mai 2018 Prima SECȚIUNE Cerere nr. 21268/16 Ekaterini LEUPAS împotriva Greciei introdusă la 7 aprilie 2016 EXPOSAT DEFICIENȚĂ CENTRALĂ, dl Ekaterini Loupas, este un resortisant grec născut în 1959 și rezident în Atena. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul Flogatis și domnul I. Ktistakis, avocați în Atena. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: recurenta este un agent diplomatic al Ministerului Afacerilor Externe, la gradul de ministru plenipotențiar de primă clasă. La 17 august 2007, tribunalul pentru prudimeni de la Geneva a condamnat în comun reclamanta și statul grec să plătească către N.P., angajat al unei case filipineze care lucrase în perioada 2001-decembrie 2005 la reședința reclamantei, care era la momentul respectiv consul general al Greciei la Geneva, o sumă de 181 845 de franci elvețieni (cu o rată de creștere de 5% începând cu 28 martie 2006). Această sumă corespunde unei reevaluări a remunerației pentru N.P., precum și unor indemnizații pentru orele suplimentare și pentru munca prestată în timpul sărbătorilor legale. Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță a devenit definitivă, recursul interjucat de reclamantă și statul grec fiind declarat inadmisibil pentru viciu de formă. La ordinul secretarului general al Ministerului Afacerilor Externe, din 27 iunie 2008, inspectorul general al Ministerului a deschis o anchetă administrativă asumată pentru a determina partea de răspundere a recurentei, atitudinea profesională a acesteia, precum și relația reală de muncă dintre N.P., pe de o parte, și statul grec și reclamantă, pe de altă parte. După ce a ascultat mai mulți martori, diplomați și alți funcționari aflați în funcție la Geneva și a examinat dosarul cazului în fața tribunalului de la Geneva, inspectorul a constatat următoarele fapte: înainte de a ajunge la Geneva, N.P. a fost angajata de casa reclamantei la Atena si a fost de acord sa mearga la Geneva impotriva unei remuneratii lunare de 800 de franci elvetieni, hranita si adapostita la resedinta consulara. La 25 mai 2001, reclamanta a solicitat autoritatilor elvetiene prin intermediul ambasadei grecesti din Berna d Ekaterini Loupas, pe baza legislației elvețiene relevante, autoritățile elvețiene au refuzat să acorde permisul de ședere, pe de o parte, pentru că N.P. era căsătorită și, pe de altă parte, pentru că o altă menajeră lucra deja la reședința consulară. La 14 iunie 2001, recurenta își va reitera cererea la autoritățile elvețiene. La 4 septembrie 2001, Confederația Elvețiană a eliberat N.P. o carte de legalizare valabilă până la 4 septembrie 2003, apoi prelungită până la 17 iulie 2005. Cu toate acestea, la 11 decembrie 2005, N.P. a informat reclamanta cu privire la intenția sa de a înceta să lucreze la serviciul său și de a părăsi reședința, atât timp cât și atâta timp cât aceasta nu ar fi remunerată în mod corespunzător, având în vedere salariul minim legal practicat în Elveția. La 28 martie 2006, N.P. sesizează tribunalul pentru prudatorii de la Geneva cu privire la o acțiune împotriva reclamantei și a statului elen. De asemenea, a depus o plângere împotriva recurentei pentru neplătirea primelor de asigurare. Tribunalul pentru prudimeni din Geneva a considerat că reclamanta menținese în realitate relația de muncă pe care o încheiase cu N.P. înainte de a veni în Elveția și a acceptat acțiunea de N.P. Prin decizia sa din 28 mai 2009, precum și cu privire la propunerea raportorului, diplomatul și directorul resurselor umane al Ministerului V.K., Consiliul disciplinar a sesizat reclamanta cu privire la acuzațiile de nerespectare a obligațiilor funcției, de neglijență în exercitarea funcțiilor sale și de comportament neconform cu reprezentarea demnă a țării. El a considerat absența în dosar a faptelor de natură să bazeze dincolo de orice îndoială rezonabilă convingerea că recurenta a comis infracțiunile care i-au fost reproșate. La 8 septembrie 2009, inspectorul general de la a (autoritatea competentă pentru a se opune deciziilor definitive ale consiliilor disciplinare ale tuturor instituțiilor publice) sesizează Consiliul de Stat cu privire la acțiunea împotriva ministrului afacerilor externe și a reclamantei. Pentru a-și susține afirmația conform căreia N.P. făcea parte din personalul consulatului și nu era angajatul său de casă, reclamanta a prezentat următoarele documente ale deciziei n 245 din 5 septembrie 2006 al președintelui Consiliului juridic al statului care a acordat unui avocat din Geneva competența de a reprezenta statul elen în fața autorităților elvețiene pentru a apăra interesele acestuia prin orice mijloace legale Avizul din 4 octombrie 2006 al Serviciului juridic special al Ministerului Afacerilor Externe care sugera că ambasada Greciei din Berna trimite o notă verbală conducerii Protocolului Ministerului Afacerilor Externe al Elveției la următorul conținut: având în vedere faptul că se referă la un litigiu între un fost membru al consulatului general al Greciei și consulatul general, și nu un litigiu între membrul respectiv și consulatul general în sine, această plângere se referă la un act al consulatului general desfășurat în exercitarea funcțiilor sale consulare nota verbală din 5 octombrie a ambasadorului Greciei de la Berna în care a fost menționat: este guvernul elen care a angajat N.P. și care a plătit remunerația convenită pentru telegrama din 11 octombrie 2006 a ambasadorului Greciei de la Berna, în care a indicat în special: documentul Direcției Resurse Umane din cadrul Ministerului Afacerilor Externe din Grecia, datat 30 noiembrie 2006, în care s-a indicat că, în cazul unei persoane care a fost declarată membru al personalului de serviciu al Autorității, litigiul se referă la o cauză privind o persoană care a fost declarată ca membru al personalului de serviciu al Autorității avizul consilierului juridic al Consiliului de Stat din 6 decembrie 2006 privind dreptul aplicabil și în care s-a menționat: 3609/2015, 8 octombrie 2015, Consiliul de Stat a anulat decizia menționată anterior a Consiliului disciplinar al Ministerului Afacerilor Externe și a impus recurentei sancțiunea disciplinară pentru suspendarea temporară a celor șase luni cu o remunerare totală. Acesta a considerat că recurenta a comis infracțiuni disciplinare de încălcare a obligațiilor funcției, de neglijență în exercitarea funcțiilor sale și de comportament neconform cu reprezentarea demnă a țării. Pe baza faptelor cauzei, precum și pe baza hotărârii Tribunalului de Primă Instanță din Geneva, Consiliul de Stat și-a exprimat convingerea că recurenta a comis infracțiunile disciplinare menționate anterior. S-a constatat că reclamanta, fără știrea Ministerului Afacerilor Externe, a făcut demersuri pentru a angaja un angajat al unei case și nu o angajată integrată în personalul consulatului, așa cum a susținut fără succes în fața tribunalului de pudaj. Dacă statul grec ar fi pledat la fel de mult ca N.P. A făcut parte din personalul consulatului, a pledat pentru imunitatea de jurisdicție și pentru a evita o încălcare a prestigiului său. Faptul că statul nu cunoștea demersurile recurentei, astfel încât a fost acuzat de încălcare a legislației muncii era declarat de V.K., directorul resurselor umane al Ministerului. Acesta a declarat în cursul procedurii disciplinare că se simțea obligat, din partea predecesorilor săi, să clarifice faptul că Hotărârea Resurselor Umane nu cunoștea pe deplin demersurile recurentei, atât în ceea ce privește natura reală a muncii N.P., cât și durata acesteia, și că reclamanta nu consultase niciodată această direcție. În plus, documentele și avizele invocate de recurentă pentru a susține că N.P. făcea parte din personalul consulatului nu trebuiau să fie luate în considerare, deoarece acestea erau redactate ulterior la începutul procedurii în fața instanței pentru prudimeni, fie într-un moment în care statul grec încerca să se apere. În urma acestei hotărâri, inspectorul general al Ministerului Afacerilor Externe a solicitat recurentei, la 22 ianuarie 2016, să își prezinte apărarea în ceea ce privește data viitoare, împotriva sumei de 224 224,01 franci elvețieni, sumă pe care statul elen o plătise către N.P. Dreptul intern relevant Articolele relevante din Codul funcționarilor, așa cum era în vigoare la data faptelor (Legea nr. 2683/99), dispuneau de art. 107 1. Încălcările disciplinare sunt (...) nerespectarea obligațiilor funcției, în conformitate cu Codul penal sau cu orice altă lege penală specială. art. 109 (2) Sancționarea suspendării definitive a funcțiilor poate fi impusă numai pentru următoarele infracțiuni (...) (b) încălcarea obligațiilor funcției, în conformitate cu Codul penal sau cu orice altă lege specială (...) (d) un comportament deosebit de indecent sau în culpă al unui funcționar în exercitarea funcțiilor sale sau în afara acestora. GRIEF Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurenta se plânge că cauza sa nu a fost ascultată în mod echitabil, deoarece Consiliul de Stat nu a luat în considerare documentele oficiale care erau esențiale pentru examinarea cauzei și se bazează în principal pe anumite declarații ale raportorului cauzei în fața Consiliului disciplinar al Ministerului Afacerilor Externe care nu erau imparțiale și se pare că le-ar fi putut face un martor la răspundere împotriva recurentei. RĂSPUNSURI LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN Convenție se aplică procedurii administrative în răspundere disciplinară de care se ocupă în speță În speță În speță, cauza recurentei a fost ascultată în mod echitabil, așa cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție? În special, faptul că Consiliul de Stat nu a luat în considerare anumite documente oficiale depuse de recurentă în fața sa în cursul procedurii care erau decisive pentru stabilirea faptelor constituie o eroare de natură să aducă atingere echității procedurii

Communiquée le 15 mai 2018

PREMIÈRE SECTION

Requête n

o

21268/16

Ekaterini LOUPAS

contre la Grèce

introduite le 7 April 2016

EXPOSÉ DES FAITS

La requérante, M

me

Ekaterini Loupas, est une ressortissante grecque née en 1959 et résidant à Athènes. Elle est représentée devant la Cour par M

e

S.

Flogaitis et M

e

I. Ktistakis, avocats à Athènes.

A.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.

La requérante est agent diplomatique du ministère des Affaires étrangères, au grade de ministre plénipotentiaire de première classe.

Le 17 août 2007, le tribunal des prud’hommes de Genève condamna conjointement la requérante et l’État grec à verser à N.P., employée de maison philippine qui avait travaillé d’octobre 2001 à décembre 2005 à la résidence de la requérante, qui était à l’époque consule générale de la Grèce à Genève, une somme de 181

845 francs suisses (augmentée d’un taux de 5% à compter du 28 mars 2006). Cette somme correspondait à une réévaluation de la rémunération de N.P., ainsi qu’à des indemnités pour heures supplémentaires et travail fourni pendant les jours fériés.

Le jugement du tribunal des prud’hommes devint définitif, l’appel interjeté par la requérante et l’État grec ayant été déclaré irrecevable pour vice de forme.

Sur ordre du secrétaire général du ministère des Affaires étrangères, du 27 juin 2008, l’inspecteur général du ministère ouvrit une enquête administrative assermentée pour déterminer la part de responsabilité de la requérante, l’attitude professionnelle de celle-ci ainsi que la vraie relation de travail entre N.P., d’une part, et l’État grec et la requérante, d’autre part.

Après avoir entendu plusieurs témoins, des diplomates et autres fonctionnaires en poste à Genève et examiné le dossier de l’affaire devant le tribunal des prud’hommes de Genève, l’inspecteur constata les faits suivants. Avant de se rendre à Genève, N.P. était la employée de maison de la requérante à Athènes et avait consenti à l’accompagner à Genève contre une rémunération mensuelle de 800 francs suisses, nourrie et logé à la résidence consulaire. Le 25 mai 2001, la requérante demanda aux autorités suisses par l’intermédiaire de l’ambassade grecque à Berne d’accorder à N.P. une carte de séjour «

en tant qu’employée de maison chez madame

Ekaterini Loupas

». Se fondant sur la législation suisse pertinente, les autorités suisses refusèrent d’accorder la carte de séjour, d’une part, parce que N.P. était mariée et, d’autre part, parce qu’une autre employée de maison travaillait déjà à la résidence consulaire. Le 14 juin 2001, la requérante réitéra sa demande auprès des autorités suisses. Le 4 septembre 2001, la Confédération suisse délivra à N.P. une carte de légitimation valable jusqu’au 4 septembre 2003, puis prolongée jusqu’au 17 juillet 2005. Toutefois, le 11 décembre 2005, N.P. informa la requérante de son intention de cesser de travailler à son service et de quitter la résidence, tant et aussi longtemps qu’elle ne serait pas rémunérée convenablement, eu égard au salaire minimum légal pratiqué en Suisse. Le 28 mars 2006, N.P. saisit le tribunal des prud’hommes de Genève d’une action contre la requérante et l’État grec. Elle déposa aussi plainte contre la requérante pour non-paiement des primes d’assurance. Le tribunal des prud’hommes de Genève considéra que la requérante avait en réalité maintenu la relation de travail qu’elle avait conclu avec N.P. avant de venir en Suisse et accueillit l’action de N.P.

Par sa décision du 28 mai 2009, et sur la proposition du rapporteur, le diplomate et directeur des ressources humaines du ministère V.K., le conseil disciplinaire acquitta la requérante des accusations de manquement aux devoirs de la fonction, de négligence dans l’exercice de ses fonctions et de comportement non conforme à la représentation digne du pays. Il releva l’absence dans le dossier des faits de nature à fonder au-delà de tout doute raisonnable la conviction que la requérante avait commis les infractions qui lui étaient reprochées.

Le 8 septembre 2009, l’inspecteur général de l’Administration (autorité compétente pour se pourvoir contre les décisions définitives des conseils disciplinaires de toutes les institutions publiques) saisit le Conseil d’État d’un recours contre le ministre des Affaires étrangères et la requérante.

Pour étayer son allégation selon laquelle N.P. faisait partie du personnel du consulat et n’était pas son employée de maison, la requérante déposa les documents suivants

:

–

la décision n

o

245 du 5 septembre 2006 du président du Conseil juridique de l’État qui donnait pouvoir à un avocat de Genève de représenter l’État grec devant les autorités suisses afin de défendre les intérêts de celui-ci par tout moyen légal

;

–

l’avis du 4 octobre 2006 du service juridique spécial du ministère des Affaires étrangères qui suggérait que l’ambassade de Grèce à Berne envoie une note verbale à la direction du protocole du ministère des Affaires étrangères suisse au contenu suivant

: «

compte tenu du fait qu’elle concerne un litige entre un ex-membre du consulat général de Grèce et le consulat général, et non pas un litige entre ce membre et la consule générale elle-même, cette plainte concerne un acte de la consule générale accompli dans l’exercice de ses fonctions consulaires

»

;

–

la note verbale du 5 octobre de l’ambassadeur de Grèce à Berne dans laquelle il était mentionné

: «

c’est effectivement le gouvernement hellénique qui a engagé N.P. et qui payait la rémunération convenue

»

;

–

le télégramme du 11 octobre 2006 de l’ambassadeur de Grèce à Berne dans lequel il indiquait notamment

: «

j’ai cité à nouveau nos arguments selon lesquels les conditions d’emploi de N.P. ont été fixées par l’État grec et non par Mme Loupas personnellement

»

;

–

le document de la direction des ressources humaines du ministère des Affaires étrangères grec, daté du 30 novembre 2006, dans lequel il était indiqué que «

le différend porte sur une affaire relative à une personne qui a été déclarée comme un membre du personnel de service de l’Autorité

»

;

–

l’avis du conseiller du Conseil juridique de l’État, du 6 décembre 2006, sur le droit applicable et dans lequel il était mentionné

: «

(...) examen du recours d’un membre du personnel de service des bureaux et de la résidence consulaire de Grèce à Genève contre l’État grec (...)

».

Par un arrêt n

o

3609/2015, du 8 octobre 2015, le Conseil d’État annula la décision susmentionnée du conseil disciplinaire du ministère des Affaires étrangères et imposa à la requérante la sanction disciplinaire de suspension temporaire des six mois assortie d’une privation totale de rémunération. Il considéra que la requérante avait commis les infractions disciplinaires de manquement aux devoirs de la fonction, de négligence dans l’exercice de ses fonctions et de comportement non conforme à la représentation digne du pays.

Se fondant sur les faits de la cause ainsi que sur le jugement du tribunal des prud’hommes de Genève, le Conseil d’État se déclara convaincu que la requérante avait commis les infractions disciplinaires susmentionnées. Il releva que la requérante, à l’insu du ministère des Affaires étrangères, avait effectué des démarches pour engager une employée de maison et non une employée intégrée au personnel du consulat comme elle avait soutenu sans succès devant le tribunal des prud’hommes. Si l’État grec avait aussi plaidé que N.P. faisait partie du personnel du consulat, il l’avait fait pour plaider l’immunité de juridiction et éviter une atteinte à son prestige. Le fait que l’État ne connaissait pas les démarches de la requérante, de sorte qu’il s’était vu accusé de violation de la législation du travail était attesté par V.K., directeur des ressources humaines du ministère. Celui-ci avait déclaré au cours de la procédure disciplinaire qu’il se sentait obligé, de la part de ses prédécesseurs, de clarifier que la direction des ressources humaines ignorait totalement les démarches de la requérante, tant en ce qui concernait la vraie nature du travail de N.P. ainsi que la durée de celle-ci, et que la requérante n’avait jamais consulté cette direction. Par ailleurs, les documents et les avis invoqués par la requérante pour soutenir que N.P. faisait partie du personnel du consulat ne devaient pas être pris en compte car ils étaient rédigés postérieurement au début de la procédure devant le tribunal des prud’hommes, soit à un moment où l’État grec essayait de se défendre.

À la suite de cet arrêt, l’inspecteur général du ministère des Affaires étrangères convoqua la requérante le 22 janvier 2016, à présenter sa défense au regard de l’imputation prochaine à son encontre de la somme de

224

224,01 francs suisses, montant que l’État grec avait versé à N.P.

B.

Le droit interne pertinent

Les articles pertinents du code des fonctionnaires, tel qu’il était en vigueur à l’époque des faits (loi n

o

2683/1999), disposaient

:

Article 107

«

:

(...)

b)

le manquement aux devoirs de la fonction, selon le code pénal ou toute autre loi pénale spéciale.

»

Article 109

«

:

(...)

b) le manquement aux devoirs de la fonction, selon le code pénal ou toute autre loi spéciale

;

(...)

d) un comportement particulièrement indécent ou indigne d’un fonctionnaire dans l’exercice de ses fonctions ou en dehors de celles-ci.

»

GRIEF

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaint que sa cause n’a pas été entendue de façon équitable, en raison du fait que le Conseil d’État n’a pas pris en considération des documents officiels qui étaient déterminants pour l’examen de l’affaire et s’est fondé principalement sur certaines déclarations du rapporteur de l’affaire devant le conseil disciplinaire du ministère des Affaires étrangères lesquelles n’étaient pas impartiales et s’apparentaient à celles que pourrait faire un témoin à charge contre la requérante.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

L’article 6 § 1 de la Convention s’applique-t-il à la procédure administrative en responsabilité disciplinaire dont il s’agit en l’espèce

?

2.

Dans l’affirmative, la cause de la requérante a-t-elle été entendue équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ? En particulier, le fait pour le Conseil d’État de ne pas avoir pris en considérations certains documents officiels déposés par la requérante devant lui au cours de la procédure qui étaient déterminants pour l’établissement des faits, constitue-t-il une erreur de nature à porter atteinte à l’équité de la procédure

?