Muca împotriva Albaniei

Reclamantul s-a născut în 1970 și locuiește în Tirana. La o dată neespecificată a fost interzisă o procedură penală împotriva reclamantului și a altor două co-acusate din cauza crimei premeditate. Reclamantul a fost ulterior arestat de către autorităţi. La 21 iulie 1998, reclamantul a adresat o scrisoare (körkesë) Curtea de District Kavaja („Curtea de District”) și procurorul districtului Kavaja („procurorul districtului”), declarând că a angajat A., un avocat, să-l reprezinte în faţa procurorului districtului în cursul anchetei și în timpul procedurii de proces. Se pare că reclamantul a scris această scrisoare în timp ce era în detenție. La 1 noiembrie 1999, Curtea de District a constatat că reclamantul nu a fost vinovat și a ordonat eliberarea sa.

El a participat la proces și a fost apărat de A., avocatul ales. Ceilalţi doi co-accuzaţi au fost condamnaţi şi condamnaţi. 10. Într-o dată neespecificată, celelalte două co-accusări și procurorul au apelat împotriva hotărârii Curții de District din 1 noiembrie 1999. 11. La o dată neespecificată, reclamantul a părăsit Albania. Se pare că reclamantul nu a fost informat de apelurile celorlalte două co-accusate și de procurorul, dar aparent A. a fost atât de informat. 12. La 28 februarie 2000, Curtea de Apel Durrës („Curtea de Apel”) a anulat decizia Curții de District și a remis cazul de reexaminare. Reclamantul a fost reprezentat de A. în absenţa lui. 13. La 21 aprilie 2000, Curtea Supremă a respins recursul reclamantului depus de A. împotriva Curții de Apel Durrës din 28 februarie 2000. 14. La 26 decembrie 2000, în timpul procedurii de reexaminare, Curtea de District a condamnat reclamantul în absenţa de crimă premeditată şi l-a condamnat la 25 de ani de închisoare.

Reclamantul a fost reprezentat de avocatul A. (a se vedea alineatul 9), decizia care declară că A. au fost desemnate de curte. Ceilalţi doi condamnaţi au făcut apel. 15. La 10 septembrie 2001 și 14 decembrie 2001, Curtea de Apel și, respectiv, Curtea Supremă au susținut decizia din 26 decembrie 2000. Reclamantul a fost reprezentat în aceste proceduri de către un nou avocat numit de instanță. 16. La 14 aprilie 2004, mama reclamantului a angajat un alt avocat, K., pentru a face o cerere de reexaminare. Prin decizia Curții Supreme din 9 iulie 2010 (a se vedea punctul 18 mai jos) și decizia Curții Constituționale din 25 februarie 2011 (a se vedea punctul 21 mai jos), se constată că o cerere de reexaminare a fost respinsă de Curtea Supremă.

Nu există nici o copie a acestei hotărâri ale Curţii Supreme în dosarul cazului. 17. La 8 iulie 2005, reclamantul a fost informat cu privire la condamnarea sa în absență de către membrii familiei sale. El a depus o cerere de concediu de recurs din timp împotriva deciziei din 26 decembrie 2000, susținând că nu a fost niciodată informat de condamnarea sa în absență, deoarece trăia în străinătate. Reclamantul a fost reprezentat de K. ca sfatul lui. 18. La 4 noiembrie 2005, 29 septembrie 2006 și, respectiv, 9 iulie 2010, Curtea de District și Curtea de Apel au respins, iar Curtea Supremă a respins cererea sa. Instanța internă a susținut că reclamantul ar fi trebuit să cunoască procedurile, deoarece a fost reprezentat de un avocat al alegerii sale, A., care a fost informat de apelul procurorului, și ca mama sa a numit un avocat pentru a formula o cerere de reexaminare.

De asemenea, ei au susținut că cazul a fost deja examinat în toate cazurile și că deciziile lor sunt încă în vigoare. 19. Judecătorul A.H., care a fost membru al Tribunalului de District, care a pronunțat hotărârea din 26 decembrie 2000, a stat, de asemenea, în judecata Curții de District din 4 noiembrie 2005, care a respins cererea reclamantului. Judecătorii V.C. și Sh.M., care au fost membri ai Curții de Apel care, la 10 septembrie 2001, a susținut decizia din 26 decembrie 2000, a stat, de asemenea, în cadrul Curții de Apel, care și-a respins recursul la 29 septembrie 2006. 20. La o dată neespecificată, reclamantul, reprezentat de avocatul său, a depus o plângere constituțională în ceea ce privește presupusa nedreptate a procedurii în absență și lipsa de imparțialitate a Curții de District și a Curții de Apel.

21. La 16 martie 2011, avocatul reclamantului a fost informat de decizia Curții Constituționale din 25 februarie 2011 de a respinge recursul constituțional al reclamantului. Curtea Constituţională, menţionând că A. și mama reclamantului avea cunoștință de procedura de proces, a declarat că nu au existat circumstanțe excepționale care au împiedicat reclamantul să participe la procedura în persoană. Acesta nu a examinat afirmația reclamantului cu privire la imparțialitatea Curții de District și a Curții de Apel

6. The applicant was born in 1970 and lives in Tirana. 7. On an unspecified date criminal proceedings were brought against the applicant and two other co-accused on account of premeditated murder. The applicant was subsequently arrested by the authorities. 8. On 21 July 1998 the applicant addressed a letter (kërkesë) to the Kavaja District Court (“the District Court”) and the Kavaja district prosecutor (“the district prosecutor”), stating that he had engaged A., a lawyer, to represent him before the district prosecutor during the investigation and during the trial proceedings. It appears that the applicant wrote this letter while he was in detention. 9. On 1 November 1999 the District Court found the applicant not guilty and ordered his release.

He had attended the trial and had been defended by A., his chosen lawyer. The two other co-accused were convicted and sentenced. 10. On an unspecified date the two other co-accused and the prosecutor appealed against the District Court’s decision of 1 November 1999. 11. On an unspecified date the applicant left Albania. It appears that the applicant was not informed of the appeals of the two other co-accused and the prosecutor, but apparently A. was so informed. 12. On 28 February 2000 the Durrës Court of Appeal (“the Court of Appeal”) quashed the District Court’s decision and remitted the case for reexamination. The applicant was represented by A. in his absence.

13. On 21 April 2000 the Supreme Court rejected the applicant’s appeal lodged by A. against the Durrës Court of Appeal decision of 28 February 2000. 14. On 26 December 2000, during the retrial proceedings, the District Court convicted the applicant in absentia of premeditated murder and sentenced him to twenty-three years’ imprisonment. The applicant was represented by lawyer A. (see paragraph 9), the decision stating that A. had been appointed by the court. The two other co-accused appealed. 15. On 10 September 2001 and 14 December 2001 the Court of Appeal and the Supreme Court, respectively, upheld the decision of 26 December 2000. The applicant had been represented in those proceedings by a new, court-appointed lawyer.

16. On 14 April 2004 the applicant’s mother hired another lawyer, K., to make an application for review. It appears from the Supreme Court’s decision of 9 July 2010 (see paragraph 18 below) and the Constitutional Court’s decision of 25 February 2011 (see paragraph 21 below) that an application for review was rejected by the Supreme Court. There is no copy of the said Supreme Court decision in the case file. 17. On 8 July 2005 the applicant was informed of his conviction in absentia by his family members. He lodged an application for leave to appeal out of time against the decision of 26 December 2000, arguing that he had never been informed of his conviction in absentia as he had been living abroad.

The applicant was represented by K. as his counsel. 18. On 4 November 2005, 29 September 2006 and 9 July 2010 respectively, the District Court and the Court of Appeal dismissed, and the Supreme Court rejected, his application. The domestic courts held that the applicant should have known of the proceedings as he had been represented by a lawyer of his own choosing, A., who had been informed of the prosecutor’s appeal, and as his mother had appointed a lawyer to make an application for review. They also held that the case had already been examined at all instances and that their decisions were still in effect. 19. Judge A.H., who had been a member of the District Court’s bench that had delivered the judgment of 26 December 2000, also sat in the District Court’s bench of 4 November 2005 that dismissed the applicant’s application.

Judges V.C. and Sh.M., who had been members of the Court of Appeal’s bench that on 10 September 2001 had upheld the decision of 26 December 2000, also sat in the Court of Appeal’s bench that dismissed his appeal on 29 September 2006. 20. On an unspecified date the applicant, represented by his lawyer, lodged a constitutional complaint in respect of the alleged unfairness of the proceedings in absentia and the lack of impartiality of the District Court and the Court of Appeal. 21. On 16 March 2011 the applicant’s lawyer was informed of the Constitutional Court’s decision of 25 February 2011 to dismiss the applicant’s constitutional appeal. The Constitutional Court, noting that A. and the applicant’s mother had had knowledge of the trial proceedings, stated that there had been no exceptional circumstances which had prevented the applicant from attending the proceedings in person.

It did not examine the applicant’s claim about the impartiality of the District Court and the Court of Appeal