CtEDO 29.05.2018 Auto

ÖZÇELIK v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
29.05.2018
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ÖZÇELIK v. TURKEY (CtEDO, 2018)
HUDOC · oficial

DECIZIE Nr. 61000/08 Uğur ÖZÇELIK împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 29 mai 2018 în calitate de comitet compus din: Paul Lemmens, președinte, Valeriu Grițco, Stéphanie Mourou-Vikström, judecători și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 6 decembrie 2008, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspunsul reclamantului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Uğur Özçelik, este un național turc, născut în 1971 și trăiește în Istanbul. El a fost reprezentat de soția sa, dna Özçelik, în fața Curții. Guvernul turc („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 29 noiembrie 2005, reclamantul a fost arestat. La 2 decembrie 2005, el a fost reținut în închisoare. La data neespecificată, procurorul a depus o acuzație la Curtea Bakırköy Assize acuzând reclamantul cu falsificare și fraudă. La 30 iulie 2008, în audierea desfășurată în prezența reclamantului, Curtea Bakırköy Assize a condamnat reclamantul ca fiind acuzat și condamnat la un total de șase ani și patru luni de închisoare și la o amendă. Reclamantul nu a depus un recurs în termenul prescris. Legea și practica interne relevante O descriere a dreptului și practicii interne relevante se poate găsi în Demir v. Turcia (dec.), nr. 51770/07, §§ 29-33, 16 octombrie 2012). COMPLAINTE 10. Reclamantul se plângea în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție că durata deținerii anterioare a fost excesivă. 11. Reclamantul s-a încălcat în continuare în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție că nu a existat niciun remediu eficace prevăzut de sistemul juridic național prin care să poată contesta continuarea sa detenție preliminară. 12. Reclamantul a afirmat, în temeiul articolului 6 din Convenție, că procedura penală împotriva acestuia nu a fost încheiată într-un timp rezonabil și că instanța internă a eșuat în evaluarea și interpretarea dreptului intern. 13. În cele din urmă, reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 7 din Convenție că noul cod penal a fost aplicat retroactiv împotriva lui. 5 § 3 din Convenția 14. Guvernul a solicitat Curții să respingă cererea din cauza neepuizării recoursurilor interne, susținând că reclamantul ar trebui să solicite compensații în temeiul articolului 141 din Codul de procedură penală („CCP”). 15. Curtea observă că remedierea internă prevăzută de art. 141 din CCP în ceea ce privește durata deținerii în recluzie a fost examinată în cazul Demir v. Turcia (dec.), nr. 51770/07, §§ 17-35, 16 octombrie 2012), și s-a considerat că acest remediu trebuia să fie epuizat de către reclamanții a căror condamnare a devenit finală. 16. În cazul instantaneu, Curtea remarcă că detenția reclamantului la înaintare s-a încheiat la 30 iulie 2008 și decizia Curții Bakırköy Assize care l-a condamnat a devenit finală (a se vedea punctul 10 mai sus). Din acea dată, reclamantul a avut dreptul să solicite compensații în temeiul articolului 141 din CCP (a se vedea Demir, citat mai sus, § 35), dar nu a făcut acest lucru. 17. Curtea reiterează că evaluarea dacă căile de recurs interne au fost epuizate este efectuată în mod normal cu referire la data în care cererea a fost depusă la Curte. Cu toate acestea, după cum a depus Curtea în multe ocazii, această regulă este supusă excepțiilor, care pot fi justificate de circumstanțele specifice ale fiecărei cauze (a se vedea İçyer Turcia) (dec.), nr. 18888/02, § 72, CEDH 2006‐I). Curtea a depărtat anterior de această regulă în cazurile cu privire la remedia menționată mai sus în ceea ce privește durata detenției, care a devenit aplicabilă după decizia finală privind procedura penală (a se vedea, printre altele, Tutal și altele c. Turcia (dec.), nr. 11929/12, 28 Prin urmare, având în vedere obiecția Guvernului, Curtea concluzionează că această plângere trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenție pentru neepuizarea recoursurilor interne. În ceea ce privește celelalte plângeri, Curtea consideră că, având în vedere materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, aceste plângeri nu dezvăluie nici o apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. 20. înființată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declara în unanimitate cererea inadmisibilă. Adoptată în engleză și notificată în scris la 21 iunie 2018. Hasan Bakırcı Paul Lemmens Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă