YURIY KOVAL v. UKRAINE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
YURIY KOVAL v. UKRAINE (CtEDO, 2018)
Comunicat la 30 mai 2018 CUARTĂ SECȚIUNE Cererea nr. 35121/09 Yury Mykhaylovych KOVAL împotriva Ucrainei depusă la 15 iunie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Yuriy Mykhaylovych Koval, este un cetățen ucrainean care s-a născut în 1954 și locuiește în Mykolaiv. În momentul material, reclamantul a deținut postul de președinte al Curții Comerciale Regionale de Mykolaiv („Cortea Comercială”). Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Instituția procesului penal împotriva reclamantului și investigația preliminară a cazului penal împotriva acestuia La 8 noiembrie 2007 G., care a fost parte la un litigiu de proprietate dinaintea Curții Comerciale, s-a plâns la Procuratura Generală că reclamantul a fost extors o mită de la el. La 13 noiembrie 2007, reclamantul se presupune că a primit o mită de la G. La 15 noiembrie 2007, Procuratura Generală a ordonat procurorilor să intenteze proceduri penale împotriva reclamantului în acest sens. G. a informat autorităților că el a fost de gând să dea reclamantului o altă mită la 16 noiembrie 2007 și investigatorii au decis să prindă reclamantul în actul de primire. Poliția a dat G. o sumă de bani pentru a fi dat reclamantului. Banii au fost marcați cu agent de culoare special. Potrivit reclamantului, la 16 noiembrie 2007, el s-a întâlnit cu G. într-un parc municipal din Odessa. După întâlnire, în timp ce reclamantul trecea prin parc, el a văzut un om care îl urmărea. Reclamantul s-a speriat și a început să alerge. În timp ce reclamantul trecea pe drum, o mașină fără marcaj de poliție s-a oprit în fața lui. Mulți oameni cu haine simple au sărit din mașină, l-au bătut pe solicitant la pământ și l-au bătut pe el în leziuni corporale. Un timp mai târziu, ofițerii de poliție au venit pe scenă. Au căutat pe solicitant și au găsit urme de agentul de culoare special pe mâinile și hainele lui. În cele din urmă, reclamantul a fost eliberat și a plecat acasă. La 17 noiembrie 2007, reclamantul a fost acuzat de corupție și a acordat o angajare de a nu se absoarce. La 19 noiembrie 2007, un anumit Ga. s-a plâns procurorilor că reclamantul l-a forțat să cumpere anumite echipamente informatice pentru Curtea Comercială. La 7 decembrie 2007, un anumit R. s-a plâns procurorilor că i-a dat mită reclamantului în cursul anului 2007. Procurorii au instituit în consecință o procedură penală împotriva reclamantului pentru că a primit mită de la R. și pentru abuz de competență în ceea ce privește Ga. Presupunerea obstrucției anchetei împotriva acesteia La 17 noiembrie 2007, procurorul care se ocupă de cazul penal împotriva reclamantului a ordonat confiscarea anumitor dosare de caz de la instanța comercială. Reclamantul, care deținea încă postul de președinte al instanței respective, a ordonat subordonaților săi să nu permită accesul procurorilor la dosarele în cauză. În consecință, dosarul nu a fost confiscat și reclamantul a susținut că a obstrucționat criza, deoarece dosarele în cauză nu au fost legate de procedura penală împotriva lui. La 13 februarie 2008, procurorii au ordonat reclamantului să demisioneze de la postul de președinte al instanței de judecată având în vedere procedurile penale pe care le petrecuse împotriva lui. Reclamantul a refuzat să demisioneze, deoarece, potrivit lui, numai președintele Ucrainei a avut puterea de a-l respinge. La 25 martie 2008, reclamantul a ordonat din nou ca personalul Curții Comerciale să nu permită confiscarea dosarelor de caz ordonate de către investigator. La 3 martie și 15 mai 2008, Curtea de District Kyiv Pechersky („Tribunul Pechersky”) și, respectiv, Curtea de District Mykolaiv Tsentralny, în urma cererilor procurorilor, au ordonat Agenției de Control și Audit de Stat să verifice activitățile financiare ale Curții Comerciale și să elaboreze un inventar al proprietăților instanței. La 14 martie și 22 Mai 2008 Agenția nu a putut face un inventar deoarece reclamantul a refuzat să respecte instrucțiunile agenției. La 25 iunie 2008, Procuratura Generală a instituit o procedură penală împotriva reclamantului pentru obstrucționarea executării ordonanțelor de judecată din 3 martie și 15 mai 2008. La 3 iulie 2008, investigatorul a emis o nouă hotărâre care a suspendat reclamantul de la postul său de președinte de instanță, dar reclamantul nu a reușit să demisioneze și a continuat de lucru. La o dată neespecificată, procurorul care se ocupă de cauza penală privind nerespectarea ordonanțelor judecătorești a convocat reclamantul. La 4 iulie 2008, reclamantul i-a trimis un refuz scris de a apărea afirmant că investigatorul a fost prejudecat. Condamnarea reclamantului și inversarea acestuia La 4 octombrie 2013, Curtea de District Kherson Komsomolsky a condamnat reclamantul de corupție. La 18 martie 2014, Curtea Regională de Apel Kherson și-a anulat condamnarea și a trimis cazul biroului procurorului pentru anchete suplimentare. La data ultimei comunicări din partea reclamantului, 20 aprilie 2016, ancheta în cazul său a fost în așteptare. Investigarea asupra presupuselor maltraturi ale reclamantului la 16 noiembrie 2007 La 17 noiembrie 2007, reclamantul s-a simțit neînțelept din cauza bătăilor din 16 noiembrie 2007 (a se vedea mai sus) și a chemat o ambulanță. Medicii care au examinat reclamantul au observat că a avut contuzie și contuzie renală. În noiembrie și decembrie, reclamantul a suferit tratament în pacient pentru contuzie, contuzie piept și spate mai mică, abrazie de genunchi și fractură a celei de-a douăsprezece coaste. Ulterior, reclamantul a depus mai multe plângeri la procurorii care au afirmat că aceste leziuni au fost infligite de ofițeri de poliție neespecificat în timpul incidentului din 16 noiembrie 2007. În mai multe ocazii, procurorii au hotărât să nu inițieze proceduri penale în cazul plângerilor reclamantului. În 25 august 2011, procurorii au emis o nouă decizie care a refuzat să invoce proceduri penale. La 15 decembrie 2011 și 30 ianuarie 2012, Curtea Pechersky și Curtea de Apel a respins apelurile reclamantului împotriva acestei hotărâri. Raportul reclamantului privind punctele de drept a fost respins pentru nerespectarea formalităților procedurale. Arestarea și transportul reclamantului către Mykolaiv La 8 decembrie 2008, procurorii, care se bazează pe Regulamentul de procedură al Verkhovna Rada (Parlamentul), au solicitat președintelui Curții Supreme să sprijine cererea de arestare a reclamantului. La 12 decembrie 2008, Președintele Curții Supreme a transmis cererea Parlamentului, declarând că el a susținut cererea („l”). La 18 decembrie 2008, Parlamentul și-a dat consimțământul pentru arestarea reclamantului. La 23 decembrie 2008, Curtea Pechersky, în prezența reclamantului și a avocatului său, a ordonat detenția anterioară a reclamantului la centrul de detenție anterioară Mykolaiv („SIZO”). Având în vedere, în special, faptul că reclamantul a fost acuzat de supunere și abuz de putere, Curtea a constatat că nu a apărut în fața anchetei atunci când a fost convocat și a obstrucționat ancheta. De la ora 10.00 la 23 decembrie 2008 și până la sfârșitul zilei în care reclamantul a fost reținut în bătaie în locații păzite ale Curții de Pechersky. În următoarele douăsprezece ore, reclamantul, care a fost îmbrăcat într-un costum și bătut la o furgonetă, a fost transportat la Mykolaiv într-o dubă neîncălzită, în timp ce temperatura aerului exterior a fost presupus sub congelare. În timpul călătoriei el a avut nici o oportunitate de a mânca, dormi sau spăla. Reclamantul a fost escortat de șapte ofițeri de poliție armată, unul dintre care a participat la incidentul din 16 noiembrie 2007 și a știut că reclamantul a solicitat urmărirea penală (a se vedea mai sus). Cătușele au fost decolate doar o singură dată pentru câteva minute. Reclamantul s-a plâns procurorilor cu privire la condițiile de transport de la Kiev la Mykolaiv la 23 decembrie 2009. La 24 februarie 2015 biroul procurorului a întrerupt investigația în acest sens pentru lipsa unui corpus delicți în acțiunile ofițerilor relevanți. La 29 februarie 2016, Curtea de District Mykolaiv Tsentralny a anulat decizia biroului procurorului și a trimis cazul pentru anchete suplimentare. Procedura de revizuire a detenției reclamantului La 26 decembrie 2008, Curtea de Apel din Kiev, care a examinat apelul reclamantului în absența sa, dar în prezența avocatului său, a susținut ordinul de detenție din 23 decembrie 2008 (a se vedea mai sus). La 18 februarie 2009, Curtea Pechersky a examinat cererea procurorului de prelungire a detenției reclamantului la patru luni. Reclamantul și avocații săi nu au fost prezenți, deoarece nu au fost informați cu privire la audiere și nu au fost familiarizați cu cererea procurorilor. Potrivit unei copie a hotărârii de judecată prezentate de solicitant, la această audiere el a fost reprezentat de S., care a fost un avocat. Reclamantul afirmă că el nu a reținut acest avocat și că ea a fost asociată cu avocații reclamantului care, după ce au aflat despre audierea “de ocazie” cu câteva ore înainte de aceasta și fiind imposibil de a participa, a trimis S. la instanță cu o cerere de a suspenda audierea. În schimb, instanța a pus în jos numele S. ca avocat al reclamantului, chiar dacă ea nu a făcut nicio prezentare în numele său. Curtea a permis cererea procurorului. În apelul acestora, avocații reclamanților, K. și F., au susținut, printre altele , problema reprezentației reclamantului în fața instanței de primă instanță, în termeni precizați în paragraful anterior. La 25 februarie 2009, Curtea de apel a susținut decizia din 18 Februarie 2009 în prezența avocaților reclamantului, care nu au făcut observații cu privire la acuzațiile referitoare la reprezentarea reclamantului la audierea instanței de primă instanță. Detenția reclamantului a fost extinsă în continuare de Curtea de Apel din Kyiv la 21 aprilie 2009 la șase luni și la 16 iunie 2009 la opt luni. La 16 iunie 2009, Curtea de Apel a organizat o audiere în prezența procurorului. Nu a fost prezent nici un reprezentant al apărării. La 19 februarie 2010, Curtea de Apel Kherson a eliberat reclamantul cu privire la o întreprindere de a nu se absoarbe, impunendu-l să nu părăsească locul său de reședință înregistrat fără permisiunea autorității de investigare. Condiții de detenție a reclamantului la SIZO De la începutul ianuarie 2009 și până la eliberarea sa la 19 februarie 2010, reclamantul a fost reținut în Mykolaiv SIZO. Datorită încălzirii insuficiente din celula sa, care a măsurat cinci metri pătrați, zidurile sale și pielele erau găurite. Potrivit reclamantului, rudele sale trebuie să furnizeze produse adecvate de igienă personală, deoarece alimentele furnizate de centrul de detenție erau de calitate slabă și produsele de igienă personală nu erau disponibile acolo. Într-o dată neespecificată, reclamantul a fost transferat într-o celulă de opt metri pătrați, pe care a împărtășit-o cu un deținut care a fumat în prezența sa. Ventilarea a fost inadecvată. Dispozițiile relevante ale legislației interne prevăzute mai jos se referă la legislația în timp ce se afla la momentul material, decembrie 2008. art. 126 din Constituție prevede ca un judecător să nu poată fi arestat sau plasat în detenție prealabilă fără acordul Parlamentului. art. 218 din Regulamentul de procedură al Parlamentului (Реפламент) din 19 septembrie 2008 a stabilit procedura de depunere și aprobare a cererilor de detenție prealabilă a judecătorilor. O astfel de cerere a trebuit să fie pregătită de organismul de investigare sau de judecată și depusă în vederea aprobării prealabile președintelui Curții Supreme. Președintele Curții Supreme are competența de a prezenta cererea Parlamentului. Cererea trebuie să fie suficient de motivată și să conțină fapte și dovezi concrete care demonstrează că judecătorul în cauză a comis un act sau omisiune pedepsit de Codul Penal. Necesitatea deținerii judecătorului trebuie să fie clar justificată. Secțiunea 33 din Legea privind statutul judecătorilor din 1992, cu condiția ca procedura disciplinară împotriva judecătorului să poată fi inițiată printre altele de către judecător. Președintele Curții Supreme. Secțiunea 50 din Legea judiciară din 2002 a conferit președintelui Curții Supreme competența de a introduce propuneri privind numirea, alegerea și concedierea judecătorilor, numirea judecătorilor la poziții administrative, propune comision de calificare pentru a emite un aviz privind posibilitatea alegerii sau numirea unui judecător. COMPLAINTS Reclamantul se plânge în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție că a fost tratat rău de către poliție la 16 noiembrie 2007 și că nu a existat nici o investigație eficace în acest sens. În temeiul articolului 3 din Convenție, el se plânge în continuare de: (i) condițiile de detenție și transportul său la 23 și 24 decembrie 2008, și (ii) condițiile materiale ale detenției sale în Mykolaiv SIZO. În baza articolelor 5 § 1 și 6 din Convenție, reclamantul se plânge că instanța internă care a hotărât asupra sa deținere nu are imparțialitate din cauza faptului că cererea de detenție anterioară a fost susținută de Președintele Curții Supreme. 5 § 3 și 6 §§ 1 și 2 din Convenție, reclamantul se plânge că nici el, nici avocații săi nu au fost informați cu privire la audierile anterioare la 18 februarie, 21 aprilie și 16 iunie 2009 și că apărarea nu a putut pregăti și prezenta contraargumente pentru cele prezentate de procurori, în special pentru că apărarea nu a fost oferită ocazia să cunoască cererile procurorilor de a prelungi detenția. Reclamantul se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că durata procedurii penale împotriva acestuia a fost excesivă. Referindu-se la art. 6 § 1 din Convenție, reclamantul se plânge că libertatea de circulație a fost restrânsă din cauza angajamentului de a nu se absoarce la impunerea acestuia, care a rămas în vigoare pentru o perioadă considerabilă de timp. A fost reclamantul supus torturii, tratamente inumane sau degradante la 16 noiembrie 2007, în încălcarea articolului 3 din Convenție? Având în vedere protecția procedurală împotriva torturii, tratamente inumane sau degradante (a se vedea Labita c. Italia [GC], nr. 26772/95, CEDH 2000 IV), a fost ancheta relevantă de către autoritățile interne în încălcarea articolului 3 din Convenția? A fost reclamantul supus torturii, tratamente inumane sau degradante, în încălcarea articolului 3 din Convenție, din cauza condițiilor de detenție și de transport la 23 și 24 decembrie 2008? Centrul de detenție judiciară (SIZO), în special, dar nu se limitează la spațiul personal disponibil în celulă și la timpul permis în afara celulei, constituie tratamente inumane sau degradante, în sensul articolului 3 din Convenție? Instanțele care au ordonat arestarea și detenția anterioară a reclamantului și care și-au prelungit detenția îndeplinesc cerințele de imparțialitate în temeiul articolului 5 §§ 3 și respectiv al convenției, având în vedere că președintele Curții Supreme a susținut cererea de detenție a reclamantului? Având în vedere afirmația reclamantului că nici el, nici avocații săi nu au fost informați cu privire la audierile anterioare de detenție, care au avut loc la 18 februarie 21 Aprilie și 16 iunie 2009 și nu s-au putut familiariza cu argumentele procurorului privind necesitatea de prelungire a detenției sale în timp ce procurorii erau prezenti la aceste audieri, a fost procedura de revizuire a legalității detenției reclamantului în conformitate cu art. 5 § 4 din Convenție? A fost încalcată durata procedurii penale în acest caz în încălcarea cerinței de „tempă rezonabilă” de la art. 6 § 1 din Convenție? A existat o restricție asupra dreptului reclamantului la libertate de circulație, garantat de art. 2 § 1 din Protocolul nr. 4? Dacă este cazul, această restricție în conformitate cu legea și este necesară în ceea ce privește art. 2 § 3 din Protocolul nr.