- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 14 iunie 2018
- Stat pârât
- RUS
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Rumyantsev și alții împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE RUMYANTSEV ȘI ALȚII v. RUSSIA (Aplicații nos. 40913/14 și altele 4 - a se vedea lista anexată JUGAMENT STRASBOURG 14 iunie 2018 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Rumyantsev și alții v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Alena Poláčková, Președinte, Dmitry Dedov, Jolien Schukking, judecători și Liv Tigerstedt, secretar adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 24 mai 2018, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat.
Cerințele au fost comunicate guvernului rusesc („Guvernului”). FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângeau că le-a fost refuzată ocazia de a se prezenta în fața instanței în cadrul procedurii civile la care erau părți. HOTĂRÂREA DE DECLARAȚII Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. II. Guvernul solicită să elaboreze anumite cereri în temeiul articolului 37 § 1 din convenție Guvernul a prezentat declarații unilaterale în cererile nos. 40913/14 și 68723/14 care nu au oferit o bază suficientă pentru a constata că respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenție nu impune Curții să continue examinarea cauzelor (art. 37 § 1 în amendă).
Curtea respinge cererea Guvernului de a elimina cererile și va continua, în consecință, examinarea meritelor cauzelor (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia) (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, § 75, CEDO 2003 VI, și Igranov și alții c. Rusia , nr. 42399/13 și alții 8 §§ 25-27, 20 martie 2018). III. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 AL CONVENȚII Reclamanții se plângea că dreptul lor la o audiere echitabilă a fost încălcat din cauza refuzului instanței interne a cererilor lor de a apărea în instanță. 6 § 1 din Convenție, care se citește după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” Curtea reiterează că reclamanții, deținuți la momentul evenimentelor, nu au avut posibilitatea de a participa la audieri în cadrul procedurii civile la care au fost părți.
Detaliile acestor proceduri interne sunt indicate în tabelul adăugat.
Curtea observă că principiile generale privind dreptul de a prezenta în mod eficient cazul în fața instanței și de a se bucura de egalitatea de arme cu partea opusă, astfel cum sunt garantate de art. 6 din Convenția, au fost exprimate în o serie de hotărâri anterioare (a se vedea, printre multe alte autorități, Oțel și Morris v. Regatul Unit , nr. 68416/01 , §§ 59-60 , CEDH 2005-II . Analiza Curții privind o presupusă încălcare a dreptului la un proces echitabil în ceea ce privește cazurile în care reclamanții încarcerați se plâng de absența lor de audieri în cadrul procedurilor civile include următoarele elemente: examinarea modului în care instanțele interne au evaluat problema dacă natura litigiului necesită prezența personală a reclamanților și determinarea dacă instanțele interne au pus în aplicare orice modalitate procedurală care vizează garantarea participării efective la proceduri (a se vedea Yevdokimov și alții c. Rusia , nr. 27236/05 și alte 10 , § 48, 16 februarie 2016 ). În cazul principal al lui Yevdokimov și alții c. Rusia , nr. 27236/05 și altele 10 , 16 februarie 2016 , Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește aspecte similare cu cele din acest caz.
10. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, precum și a obiecției guvernului referitoare la calculul termenului de șase luni, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument capabil de a-l convinge să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, în special cea care reglementează aplicarea termenului de șase luni la cazurile de notificare tardivă a unei hotărâri finale asupra reclamanților (a se vedea Igranov și alții, citat mai sus, §§ 29-30, cu alte trimiteri, Curtea respinge obiecția guvernului în acest sens și consideră că, în cazul instantaneu, instanțele interne au privat reclamanții de posibilitatea de a-și prezenta cauzele în mod eficient și nu au reușit să își îndeplinească obligația de a asigura respectarea principiului unui proces echitabil.
11. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. IV. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DE CONVENȚIE 12. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltelor Părți contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 13. Legea, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat. 14. Curtea consideră că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
cererea Guvernului de a ataca cererile nr. 40913/14 și 68723/14 din lista cazurilor în temeiul articolului 37 din Convenție pe baza declarațiilor unilaterale pe care le-au prezentat; declară cererile admisibile; declară că aceste cereri declară o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție privind absența reclamantului de la procedura civilă; deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.
Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 14 iunie 2018, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.
Liv Tigerstedt Alena Poláčková Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor depunând plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (în absența de la procedura civilă) nr. de cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Natură a litigiului Decizia finală Data audierii în primă instanță Data audierii Curții de apel Data ședinței Curții (data primirii hotărârii finale, dacă este cazul) Sumele acordate pentru daune și costuri și cheltuieli morale (în euro) [1] 40913/14 04/05/2014 Ivan Aleksandrovich Rumyantsev 13/01/1979 în ceea ce privește lungimea excesivă a procedurilor penale 30/05/2013 Curtea regională de Moscova 29/01/2014 Curtea regională de Moscova 1.500 49808/14 18/06/2014 Sergey Vladimirovich Yermolayev 23/04/1981 Prejudiciu moral pentru întârziere în răspunsul la cererea reclamantului de a deschide ancheta penală 16/11/2012 Curtea de district Tverskoy din Moscova 14/10/2013 Curtea de oraș din Moscova (o copie a hotărârii expediate reclamantului la 26/05/2014 și primită de reclamant la 06/06/2014) 1.500 68723/14 08/10/2014 Maksim Aleksandrovich Borodin 13/06/1984 litigiu de ocupare a forței de muncă și reintegrare la locul de muncă 24/02/2014 Curtea de district Frunzenskiy din Vladivostok 14/07/2014 Primorye Curtea Regională 1.500 76865/14 14/11/2014 Ilya Yurievich Tikhomirov 26/07/1986 daune morale pentru condițiile
proaste de detenție 11/01/2013 Curtea de district Tverskoy din Moscova 08/10/2013 Curtea de oraș Moscova (o copie a hotărârii emise oficialilor coloniei la 14/05/2014 și a servit reclamantului un timp mai târziu) 1.500 17708/15 04/04/2015 Andrey Vladimirovich Novikov 17/01/1979 Reintegrarea la locul de muncă, plata salariului rămas; decizia finală din 17/02/2015 de către Curtea de Oraș din Moscova, acționând prin reexaminare de casă 17/02/2014 Curtea de District Presnenskiy din Moscova 02/10/2014 Curtea de Oraș din Moscova (decizia finală din 17/12/2014 a primit o copie a hotărârii la 22/12/2014) 1.500 [1] În plus, orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți.
THIRD SECTION
CASE OF RUMYANTSEV AND OTHERS v. RUSSIA (Applications nos. 40913/14 and 4 others - see appended list ) JUDGMENT STRASBOURG 14 June 2018 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Rumyantsev and Others v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Alena Poláčková, President, Dmitry Dedov, Jolien Schukking, judges, and Liv Tigerstedt, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 24 May 2018, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.
The applications were communicated to the Russian Government (“the Government”). THE FACTS
The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.
The applicants complained that they had been denied an opportunity to appear in person before the court in the civil proceedings to which they were parties. THE LAW I.
JOINDER OF THE APPLICATIONS
5. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment. II.
THE GOVERNMENT’S REQUEST TO STRIKE OUT SOME APPLICATIONS UNDER ARTICLE 37 §
1 OF THE CONVENTION
6. The Government submitted unilateral declarations in applications nos. 40913/14 and 68723/14 which did not offer a sufficient basis for finding that respect for human rights as defined in the Convention does not require the Court to continue its examination of the cases (Article 37 § 1 in fine). The Court rejects the Government’s request to strike the applications out and will accordingly pursue its examination of the merits of the cases (see Tahsin Acar v. Turkey (preliminary objections) [GC], no. 26307/95, § 75, ECHR 2003 ‑ VI, and Igranov and Others v. Russia , nos. 42399/13 and 8 others, §§ 25-27, 20 March 2018). III.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE
6 § 1 OF THE CONVENTION
7. The applicants complained that their right to a fair hearing had been breached on account of the domestic courts’ refusal of their requests to appear in court. They relied on Article 6 § 1 of the Convention, which reads as follows: “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...”
The Court reiterates that the applicants, detainees at the time of the events, were not afforded an opportunity to attend hearings in civil proceedings to which they were parties. The details of those domestic proceedings are indicated in the appended table. The Court observes that the general principles regarding the right to present one’s case effectively before the court and to enjoy equality of arms with the opposing side, as guaranteed by Article 6 of the Convention, have been stated in a number of its previous judgments (see, among many other authorities, Steel and Morris v. the United Kingdom , no. 68416/01, §§ 59-60, ECHR 2005-II). The Court’s analysis of an alleged violation of the right to a fair trial in respect of cases where incarcerated applicants complain about their absence from hearings in civil proceedings includes the following elements: examination of the manner in which domestic courts assessed the question whether the nature of the dispute required the applicants’ personal presence and determination whether domestic courts put in place any procedural arrangements aiming at guaranteeing their effective participation in the proceedings (see Yevdokimov and Others v. Russia , nos. 27236/05 and 10 others, § 48, 16 February 2016).
In the leading case of Yevdokimov and Others v. Russia, nos. 27236/05 and 10 others, 16 February 2016, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.
Having examined all the material submitted to it, as well as the Government’s objection related to the calculation of the six-month time-limit, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, and in particular that which regulates the application of the six-month time-limit to cases of belated service of a final judgment on applicants (see Igranov and Others, cited above, §§ 29-30, with further references), the Court dismisses the Government’s objection to that effect and considers that in the instant case the domestic courts deprived the applicants of the opportunity to present their cases effectively and failed to meet their obligation to ensure respect for the principle of a fair trial.
These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 6 § 1 of the Convention. IV.
APPLICATION OF ARTICLE
41 OF THE CONVENTION
12. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law, the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, 1. Decides to join the applications; 2 . Rejects the Government’s request to strike applications nos. 40913/14 and 68723/14 out of its list of cases under Article 37 of the Convention on the basis of the unilateral declarations which they submitted; 3. Declares the applications admissible; 4. Holds that these applications disclose a breach of Article 6 § 1 of the Convention concerning the applicant’s absence from civil proceedings; 5. Holds (a) that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 14 June 2018, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Liv Tigerstedt Alena Poláčková Acting Deputy Registrar President APPENDIX List of applications raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention (applicant ’ s absence from civil proceedings) No. Application no. Date of introduction Applicant name Date of birth Nature of the dispute Final decision First-instance hearing date Court Appeal hearing date Court (date of receipt of the final judgment, if relevant) Amount awarded for non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant (in euros) [1] 40913/14 04/05/2014 Ivan Aleksandrovich Rumyantsev 13/01/1979 compensation in respect of excessive length of criminal proceedings 30/05/2013 Moscow Regional Court 29/01/2014 Moscow Regional Court 1,500 49808/14 18/06/2014 Sergey Vladimirovich Yermolayev 23/04/1981 non-pecuniary damages for delay in responding to the applicant’s request to open criminal inquiry 16/11/2012 Tverskoy District Court of Moscow 14/10/2013 Moscow City Court (a copy of the judgment dispatched to the applicant on 26/05/2014 and received by the applicant on 06/06/2014) 1,500 68723/14 08/10/2014 Maksim Aleksandrovich Borodin 13/06/1984 employment dispute and reinstatement at work 24/02/2014 Frunzenskiy District court of Vladivostok 14/07/2014 Primorye Regional Court 1,500 76865/14 14/11/2014 Ilya Yuryevich Tikhomirov 26/07/1986 non-pecuniary damages for bad conditions of detention 11/01/2013 Tverskoy District Court of Moscow 08/10/2013 Moscow City Court (a copy of the judgment delivered to the colony officials on 14/05/2014 and served on the applicant some time later) 1,500 17708/15 04/04/2015 Andrey Vladimirovich Novikov 17/01/1979 Reinstatement at work, payment of outstanding salary; final decision of 17/02/2015 by the Moscow City Court, acting by way of cassation review 17/02/2014 Presnenskiy District Court of Moscow 02/10/2014 Moscow City Court (the applicant received a copy of the judgment on 22/12/2014) 1,500 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicants.