CASE OF GRIGORYEVA AND OTHERS v. RUSSIA

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE GRIGORYEVA ȘI ALȚII v. RUSSIA (Aplicații nr. 57477/14 și altele 4 - a se vedea lista anexată JUDGMENT STRASBOURG 28 iunie 2018 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Grigorieva și alții v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Alena Poláčková, președinte, Dmitry Dedov, Jolien Schukking, judecători și Liv Tigerstedt, secretar adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 7 iunie 2018, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat. Cerințele au fost comunicate guvernului rusesc („Guvernului”). FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții s-au plâns de faptul că instanța internă nu și-a asigurat participarea la audieri în procedura civilă la care au fost părți. HOTĂRÂREA DE DECLARAȚII Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. II. Cererea GOVERNULUI de a formula cererea în temeiul articolului 37 § 1 din convenție Guvernul a prezentat declarații unilaterale care nu au oferit o bază suficientă pentru a constata că respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în convenție nu impune Curții să continue examinarea cazului (art. 37 § 1 în amendă). Curtea respinge cererea guvernului de a elimina cererile și va continua, în consecință, examinarea fondurilor cazului (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, § 75, CEDO 2003‐VI, și mai recent Igranov și alții c. Rusia , nos. 42399/13 și altele 8 , 20 martie 2018 . III. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 ALTE CONVENȚII Reclamanții au plâns că dreptul lor la o audiere echitabilă a fost încălcat din cauza faptului că instanța internă nu a notificat în mod corespunzător și în timp util audierii în cadrul procedurii civile la care erau părți și au invocat art. 6 § 1 din Convenție, care citește după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” Curtea remarcă că principiile generale privind dreptul de a prezenta în mod eficient cazul în fața instanței și de a se bucura de egalitatea de arme cu partea opozitivă, astfel cum sunt garantate de art. 6 din Convenția, au fost exprimate în o serie de hotărâri anterioare (a se vedea, printre multe alte autorități, Steel și Morris c. Regatul Unit, nr. 68416/01, §§ 60, ECHR 2005-II). Reclamanții au susținut că nu au primit citațiile și/sau nu au fost informate în timp util de data și locul audierii în cazul lor. Curtea reiterează că instanțele interne trebuie să facă eforturi rezonabile pentru a convoca părțile la o audiere (a se vedea Kolegovy c. Rusia , nr. 15226/05, § 42, 1 martie 2012, și Babunidze c. Rusia (dec.), nr. 3040/03, 15 Mai 2007). Litiganții trebuie, de asemenea, să ia măsuri adecvate pentru a asigura primirea efectivă a corespondenței, instanța internă le poate trimite (a se vedea Perihan și Mezopotamya Basın Yayın A.Ș. Turcia , nr. 21377/03, § 38, 21 ianuarie 2014; Boyko v. Ucraina (dec.), nr. 17382/04, 23 octombrie 2007; și Darnay v. Ungaria , nr. 36524/97, Decizia Comisiei din 16 aprilie 1998). În plus, Curtea a remarcat că lipsa sau deficiența motivelor din hotărârile interne în ceea ce privește dovezile de primire a convocărilor de către reclamanți, precum și faptul că instanța internă nu a evaluat necesitatea de a suspenda audierea până la notificarea corectă a reclamanților sau de a învăța asupra naturii cererilor lor juridice care ar fi putut face ca prezența reclamanților să fie nejustificată ex post facto, în cadrul procedurii Curții, pentru că nu poate avea loc instanțelor naționale care au avut dovezi în fața lor (a se vedea Gankin și alții c. Rusia, nr. 2430/06 și altele 3 41-42 mai 2016 10. În cazul principal al Gankin și alții c. Rusia, nr. 2430/06 și altele 3 c. 31 mai 2016, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiunile similare cu cele din acest caz. 11. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate și lipsește orice dovadă de notificare adecvată a reclamanților, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument capabil de a-l convinge să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea constată că prin procedura de examinare a meritelor cazurilor reclamanților fără a încerca să afle dacă au fost sau ar fi trebuit să fie cel puțin conștienți de data și ora audițiilor și, dacă nu ar fi trebuit, dacă au fost suspendate audițiile, instanțele interne au privat reclamanții de posibilitatea de a-și prezenta cazurile în mod eficient și nu au fost obligați să respecte principiul procesului echitabil consacrat în art. 6 din Convenție. 12. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție. IV. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 13. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltelor Părți contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 14. Legea, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat. 15. Curtea consideră oportună ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. PENTRU aceste motive, CURTEA, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; Respinge cererea Guvernului de a elimina cererile din lista sa de cazuri în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție pe baza declarațiilor unilaterale pe care le-au depus-o; declară cererile admisibile; declară că aceste cereri dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție privind nedreptatea procedurii civile; deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 28 iunie 2018, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Liv Tigerstedt Alena Poláčková Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor care prezintă plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (în absența aplicantului de la procedura civilă) Nr. cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii/ Data înregistrării Denumirea reprezentantului și locația Naturii litigiului Hotărâre finală (dacă este cazul) Data audierii Tribunalului de Apel Curtea a atribuit daune și costuri și cheltuieli morale (în euro) [1] 57477/14 28/07/2014 Nina Mikhaylovna Grigoryeva 11/10/1956 Discuție privind ocuparea forței de muncă. 04/06/2013 Curtea de district Kalinskiy din Tyumen 16/09/2013 Tribunalul Regional Tyumen, o copie a hotărârii depuse la reclamant la 28/01/2014 1.500 77878/14 03/12/2014 Oao Volskaya Shveynaya Fabrika 25/09/1997 Vologin Aleksey Boriovich Volsk Dizbatere juridică. 28/10/2013 Curtea Comercială a Regiunii Saratov 05/06/2014 Curtea Supremă Comercială a Rusiei 1.500 9236/15 03/02/2015 Dmitriy Yurievich Bogdanov 12/02/1970 Dizbatere privind ocuparea forței de muncă. 04/03/2014 Curtea Mitishchi din regiunea Moscova 12/05/2014 Curtea Regională de Moscova 1.500 4197/16 31/12/2015 Svetlana Nikolayevna Zaytseva 20/02/1963 Conflictul de recuperare a datoriei; Curtea Supremă a Federației Ruse, 19/11/2015, concedierea recursului de casă. Reclamantul absent în apel și Curtea Supremă nu a abordat plângerea în acest sens. 26/03/2015 Curtea de District Gubkinskiy, Yamalo-Nenetskiy Regiunea Autonomă 02/07/2015 Yamalo-Nenetskiy Curtea Regională Autonomă 1.500 13476/16 25/02/2016 Valeriy Viktorovich Isayenkov 01/12/1973 Litigii cu o bancă cu privire la o decizie finală - Curtea Supremă a Federației Ruse, 14/09/2015. 21/10/2014 Tribunalul Orașului Naberezhnye Chelny 22/01/2015 Curtea Supremă a Republicii Tatarstan 1.500 [1] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamanților.

THIRD SECTION

CASE OF GRIGORYEVA AND OTHERS v. RUSSIA

(Applications nos. 57477/14 and 4 others -

see appended list

)

JUDGMENT

STRASBOURG

28 June 2018

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Grigoryeva and Others v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Alena Poláčková,

President,

Dmitry Dedov,

Jolien Schukking,

judges,

and Liv Tigerstedt,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 7 June 2018,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

2.

The applications were communicated to the Russian Government (“the Government”).

THE FACTS

3.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

4.

The applicants complained of the domestic courts’ failure to ensure their participation in hearings in the civil proceedings to which they were parties.

THE LAW

I.

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

II.

THE GOVERNMENT’S REQUEST TO STRIKE OUT THE APPLICATIONS UNDER ARTICLE 37 § 1 OF THE CONVENTION

6.

The Government submitted unilateral declarations which did not offer a sufficient basis for finding that respect for human rights as defined in the Convention does not require the Court to continue its examination of the case (Article 37 § 1 in fine). The Court rejects the Government’s request to strike the applications out and will accordingly pursue its examination of the merits of the case (see

Tahsin Acar v. Turkey

(preliminary objections) [GC], no. 26307/95, § 75, ECHR 2003‑VI, and more recently

Igranov and Others v. Russia

, nos. 42399/13 and 8 others, 20 March 2018).

III.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 OF THE CONVENTION

7.

The applicants complained that their right to a fair hearing had been breached on account of the domestic courts’ failure to properly and timely notify them of hearings in the civil proceedings to which they were parties. They relied on Article

6 § 1 of the Convention, which reads as follows:

“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...”

8.

The Court observes that the general principles regarding the right to present one’s case effectively before the court and to enjoy equality of arms with the opposing side, as guaranteed by Article 6 of the Convention, have been stated in a number of its previous judgments (see, among many other authorities,

Steel and Morris v.

the United Kingdom

, no.

68416/01, §§

59

‑

60, ECHR 2005-II).

9.

The applicants alleged that they had not received the summonses and/or were not informed in due time of the date and place of hearings in their cases. The Court reiterates that domestic courts must make reasonable efforts to summon the parties to a hearing (see

Kolegovy v.

Russia

, no.

15226/05, §

42, 1

March 2012, and

Babunidze v.

Russia

(dec.), no.

3040/03, 15

May 2007). Litigants must also take appropriate measures to ensure effective receipt of correspondence the domestic courts may send them (see

Perihan and Mezopotamya Basın Yayın A.Ș.

v.

Turkey

, no.

21377/03, §

38, 21

January 2014;

Boyko v.

Ukraine

(dec.), no.

17382/04, 23

October 2007; and

Darnay v.

Hungary

, no.

36524/97, Commission decision of 16

April 1998). Moreover, the Court has noted that a lack or deficiency of reasons in domestic decisions as regards the proof of receipt of summonses by the applicants, as well as the domestic courts’ failure to assess the necessity to adjourn hearings pending the applicants’ proper notification or to delve on the nature of their legal claims which could have rendered the applicants’ presence unnecessary cannot be made up

ex post facto

in the Court proceedings, for it cannot take the place of the national courts which had the evidence before them (see

Gankin and Others v. Russia,

nos.

2430/06 and 3

others

,

§§

41-42

,

31

May 2016

).

10.

In the leading case of

Gankin and Others v. Russia,

nos. 2430/06 and

3 others, 31 May 2016, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

11.

Having examined all the material submitted to it and lacking any evidence of proper notification of the applicants, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court finds that by proceeding to consider the merits of the applicants’ cases without attempting to ascertain whether they had been or should have been at least aware of the date and time of the hearings, and, if they had not, whether the hearings should have been adjourned, the domestic courts deprived the applicants of the opportunity to present their cases effectively and fell short of their obligation to respect the principle of fair trial enshrined in Article 6 of the Convention.

12.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

6 § 1 of the Convention.

IV.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

13.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

14.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law, the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.

15.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

1.

Decides

to join the applications;

2.

Rejects the Government’s request to strike the applications out of its list of cases under Article 37 § 1 of the Convention on the basis of the unilateral declarations which they submitted;

3.

Declares

the applications admissible;

4.

Holds

that these applications disclose a breach of Article

6 § 1 of the Convention concerning the unfairness of the civil proceedings;

5.

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 28 June 2018, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Liv Tigerstedt

Alena Poláčková

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention

(applicant’s absence from civil proceedings)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant name

Date of birth/ Registration date

Representative name and location

Nature of the dispute

Final decision (where relevant)

First-instance hearing date

Court

Appeal hearing date

Court

Amount awarded for non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant

(in euros)

[1]

57477/14

28/07/2014

Nina Mikhaylovna Grigoryeva

11/10/1956

Employment dispute.

04/06/2013

Kalininskiy District Court of Tyumen

16/09/2013

Tyumen Regional Court, a copy of the judgment served on the applicant on 28/01/2014

1,500

77878/14

03/12/2014

Oao Volskaya Shveynaya Fabrika

25/09/1997

Vologin Aleksey Borisovich

Volsk

Legal fees dispute.

28/10/2013

Commercial Court of the Saratov Region

05/06/2014

Supreme Commercial Court of Russia

1,500

9236/15

03/02/2015

Dmitriy Yuryevich Bogdanov

12/02/1970

Employment dispute.

04/03/2014

Mytishchi Town Court of the Moscow Region

12/05/2014

Moscow Regional Court

1,500

4197/16

31/12/2015

Svetlana Nikolayevna Zaytseva

20/02/1963

Debt recovery dispute; Supreme Court of the Russian Federation, 19/11/2015, dismissal of cassation appeal.

Applicant absent on appeal and the Supreme Court did not address the complaint in this regard.

26/03/2015

Gubkinskiy District Court, Yamalo-Nenetskiy Autonomous Region

02/07/2015

Yamalo-Nenetskiy Autonomous Regional Court

1,500

13476/16

25/02/2016

Valeriy Viktorovich Isayenkov

01/12/1973

Dispute with a bank over a debt

Final decision - Supreme Court of the Russian Federation, 14/09/2015.

21/10/2014

Naberezhnye Chelny City Court

22/01/2015

Supreme Court of the Tatarstan Republic

1,500

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.